M-am întrebat și eu ce aș facE dacă aș fi în pragul vieții de dincolo....
Ce aș face dacă aș fi...
probabil nu aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gandi tot ce spun.
Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică.
Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm.
Aș asculta când ceilalți vorbesc, și cum aș mai savura o vorbă înțeleaptă!
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș pune doar numai în rugăciune, nu numai cu corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș mai avea o șansă, mi-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș pune-o la soare.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să simt iînțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecaător al petalelor.
Doamne, dacă aș mai avea un crâmpei de viață nu aș lăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare suflet că el îmi este cel mai drag și aș trăi îndrăgostită de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la această viață, oamenii.
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta.
Am învațat că, atunci când un nou născut strânge în pumn pentru prima dată degetul mamei, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice.
Am învațat atâtea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc caci din nefericire, în această clipă al trecerii nu îmi va mai folosi absolut nimic și pentru nimic în această lume ci mă așteaptă Dreptul judecător.
Așa că e timpul acum, cât încă nu se vede pragul Vieții veșnice, să creștem și să fim buni.
Am scris aceste gânduri având o inspirație din: „Păpușa de cârpă - Gabriel Garcia Marquez” însă unele pasaje le-am modificat adecvându-le vieții creștine.
Să
cerem de la Dumnezeu credința cea frumoasă și tăria Credinței Sfinte.