Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu ?

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au în ceput în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi putoare. Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă luminează, mă înnoieşte, mă bineînmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Văd în închipuire, cu ochii inimii, cum inima mea îl inspiră pe Hristos în sine, cum Acela pătrunde în ea, aducându-i, dintr-o dată, pace şi dulceaţă. Nu mă voi lipsi de Tine, Iubitorule de oameni, Tu care eşti respiraţia şi bucuria mea! Bolnav sunt fără Tine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Când diavolul ni se află în inimă, simţim ceva ca o greutate ucigătoare, neobişnuită, o pară de foc în piept şi în inimă; sufletul simte că ceva îl strânge şi că se întunecă; totul ne irită; simţim repulsie faţă de orice faptă bună; interpretăm anapoda orice cuvânt şi orice gest ale altora faţă de noi, vedem în ele porniri împotriva noastră, făcute cu rea intenţie, o lezare a onoarei şi de aceea nutrim faţă de ei ură adâncă, ucigaşă, gând de mânie şi răzbunare. „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 20). Sunt zile când duhul rău mă tulbură şi pe mine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Taina nuntii

Unde se cuvine să se facă slujba Cununiei?
Slujba Cununiei se cuvine să se facă in biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine şi aici e locaşul sfânt în care se săvârşesc şi celelalte Sfinte Taine şi pentru că aici se adună şi Biserica în înţelesul ei de comunitate, adica obştea credincioşilor din care face parte şi care, în felul acesta, se bucură şi ia parte impreuna cu noi la unul din cele mai de seama prilejuri de bucurie din viaţa noastră, după cum ia parte şi la necazurile şi durerile noastre. De aceea, săvârşirea cununiei în casă este ingăduită numai rareori şi numai din motive bine intemeiate, cu dezlegarea arhiereului, care hotărăşte de la caz la caz.
Când se săvârşeşte Cununia?
Fiind prilej de bucurie şi de veselie, Cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare, îndată după liturghie, când toţi credincioşii se află în biserică.
Când nu se pot face nunţi?
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti in urmatoarele zile si rastimpuri de peste an:
a) in cele patru posturi de peste an, în Ziua Crucii (14 septembrie), Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), în zilele de sâmbătă şi în ajunul praznicelor împărăteşti. Aceasta, pentru ca petrecerile si ospetele ce insotesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocainta si infranarea pe care ne-o impune postul 540 (Vezi si Talcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea si Sf. Simion al Tesalonicului, Raspuns la intrebarea 25, trad. rom. p. 318.). In Postul Mare este ingaduita la nevoie (nevoie de moarte) logodna si aceasta numai in ziua Bunei-Vestiri (daca nu cade in saptamana Patimilor) si in Duminica Floriilor541 (Ibidem).
b) in saptamana branzei (sau saptamana alba), care este socotita ca vreme de pregatire pentru post.
c) in saptamana luminata (dintre Duminica Pastilor si Duminica Tomii), in Duminica Rusalulor, in rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, precum si in ajunul tuturor praznicelor imparatesti, pentru ca veselia nuntilor sa nu intunece sau sa ne faca sa uitam bucuria duhovniceasca a celor mai mari sarbatori crestine.
Ce e logodna si care e randuiala ei?
Logodna (cuvant slav, care inseamna a face fagaduinta de casatorie) e randuita tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri care s-au fagaduit unul altuia. Biserica binecuvanteaza aceasta veche datina printr-o slujba scurta, premergatoare nuntii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face impreuna cu slujba cununiei, savarsindu-se imediat inaintea acesteia (dar se poate face si aparte, cu mult mai inainte).
Logodna binecuvantata de Biserica are o deosebita valoare prin legatura ei cu casatoria, cu Sfanta Taina a Nuntii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice invoiala omeneasca.
Partea cea mai de seama a slujbei logodnei e punerea inelelor in degetele logodnicilor de catre preot si apoi schimbarea acestor inele de catre nasi.
Ce rost au inelele de la logodna?
Ele sunt semnul iubirii, al credinciosiei si al legaturii trainice pe care o faureste Taina Casatoriei intre viitorii soti.
Slujba logodnei si a cununiei se face in naos, adica in sanul Bisericii, inaintea unei mese pe care se aseaza Sfanta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfesnice cu lumanari si inelele de logodna. Mirele sta in dreapta ca unul care este mai mare si cap femeii, iar mireasa, la stanga lui, langa inima lui si ca una care este mai mica decat barbatul, fiind facuta din coasta lui si datorandu-i supunere si ascultare542 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 278, trad. rom., p. 180).
Atat la logodna cat si la Cununie, mirii sunt insotiti de nasi (nuni).
Care este rostul nasilor la cununie?
Rostul si datoria nasilor la cununie sunt aceleasi ca ale nasilor de la botez. Ei sunt martori si chezasi ai temeiniciei fagaduintelor facute de viitorii soti unul fata de altul si ai trainiciei legaturii pentru tot restul vietii.
De aceea pun mana pe cununii, atat atunci cand sunt puse pe capul mirilor, cat si atunci cand sunt luate. De regula ei sunt aceiasi de la botez, sau urmasii lor si trebuie sa fie ortodocsi si cu buna vietuire crestineasca, purtandu-se fata de miri ca niste parinti si invatatori ai acestora543 (Idem, cap. 280, trad. rom. p. 181). In timpul slujbei, nasii tin in mana faclii aprinse, simbol al curatiei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor544 (Ibidem, 279, p. 181).
Care e partea cea mai de seama din randuiala Cununiei?
Este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fetele mirilor, rostind la fiecare, de cate trei ori, cuvintele: „Cununa-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh", apoi le pune pe capul lor, intai al mirelui si apoi al miresei.
Ce inchipuie „cununiile" care se pun pe capul mirilor?
Acestea sunt facute in chipul coroanelor cu care se incununau odinioara regii si imparatii. Ele inchipuie podoaba, cinstea si rasplata care se aduc curatiei si fecioriei mirilor pentru care acestia sunt incununati ca niste imparati, inzestrati cu puterea de a da viata, a naste copii545 (Ibidem, cap. 276, p. 179). De aceea se si canta pentru dansii: «Doamne, Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii!»
Dupa punerea cununiilor, urmeaza Apostolul (de la Efes. cap. 5, vers 20-33), in care Sfantul Apostol Pavel aseamana nunta cu legatura sfanta dintre Hristos si Biserica, indemnand pe miri sa se iubeasca unul pe altul. Se citeste apoi Evanghelia in care se istoriseste minunea infaptuita de Mantuitorul la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11).
Urmeaza o ectenie, dupa care preotul binecuvanteaza paharul de obste (comun), adica un pahar cu vin din care da mirilor sa guste pe rand, in timp ce se canta: „Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema" (Ps. 115, 4).
Ce inseamna paharul acesta?
Inseamna, pe de o parte, bucuria si veselia nuntii, iar pe de alta, unirea intr-un cuget si menirea comuna a viitorilor soti pe care ei vor impartasi-o impreuna de aici inainte, avand parte de aceleasi bucurii si aceleasi necazuri546 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 277, trad. rom. p. 180). Aceleasi lucruri inchipuie si bucata de paine din care se da acum mirilor sa guste, odata cu paharul de obste.
Dupa aceasta se face inconjurarea de trei ori a mesei de catre alaiul de nunta, format din slujitori, miri si nasi.
Ce inseamna inconjurarea mesei?
Aceasta inconjurare in chip de hora inchipuie bucuria prilejuita de nunta. Si deoarece nunta se face in scopul nasterii de prunci, Biserica ne duce cu gandul la nasterea minunata a dumnezeiescului Prunc din Sfanta Fecioara, nastere pe care a prezis-o mai ales proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta il indeamna acum Biserica, prin cantare, sa dantuiasca impreuna cu noi, de bucurie ca i s-a implinit proorocia: «Isaie, dantuieste! Fecioara a avut in pantece...» etc. Se canta, de asemenea, si celelalte doua cantari de la slujba hirotoniei: «Sfintilor Mucenici...» si «Slava Tie, Hristoase Dumnezeule... », care inseamna ca mirii trebuie sa se faca partasi ai lui Hristos si ai sfintilor Lui, prin viata curata pe care o vor duce si in casnicie547 (Ibidem, cap. 282, p. 182).
Sunt ingaduite de Biserica a doua si a treia nunta?
A doua si a treia nunta erau privite odinioara de Biserica cu mai multa asprime si ingaduite numai ca un pogoramant facut pentru slabi-ciunea firii omenesti. De aceea, erau insotite de unele epitimii, sau canoane de pocainta (opriri de la Sf. impartasanie)548 (Cara. 19 al Sf. Ioan Postitorul; can. 2 al Sf. Nichifor Marturisitorul; Pravila de la Govora (1640), cap. 83; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cistita nunta, cap. 276, trad. rom. p. 179 s.a.). Astazi insa, deoarece asemenea casatorii au devenit mai dese, Biserica e nevoita sa le ingaduie si sa le binecuvanteze, pentru a nu lasa pe cei impreunati cu legatura trupeasca, sa traiasca in pacat, fara binecuvantarea lui Dumnezeu.
Slujba la a doua si a treia nunta e ca si la cea dintai?
Nu este la fel. Cununia a doua si a treia se savarsesc dupa o randuiala deosebita, in care se vede inca vechea disciplina a asprimii cu care erau privite de catre Biserica asemenea casatorii. Aceasta randuiala este, in prima ei parte, mult mai simpla si mai putin sarbatoreasca decat cea de la prima cununie. Logodna este impreunata aici cu cea a cununiei, ca o singura slujba, avand binecuvantarea de la inceput nu ca la Taine („Binecuvantata este imparatia Tatalui..."), ci ca la slujbele de binecuvantare si Sfintire, numite ierurgii ("Binecuvantat este Dumnezeul nostru..."). Atat ectenia, cat si molitvele de la logodna, cat si cele dinaintea punerii cununiilor, cuprind rugaciuni pentru pocainta si iertarea mirilor, pentru ca insotirea lor prin a doua sau a treia nunta le e socotita ca un pacat izvorat din aprinderea trupeasca, pe care ei n-au putut-o birui. Incepand de la punerea cununiilor pe cap, randuiala slujbei la a doua si a treia nunta e intocmai ca si la prima nunta.
E ingaduita a patra nunta?
A patra nunta e socotita de Biserica drept o faradelege, de aceea preotii sunt opriti de a o sluji, sub pedeapsa caterisirii549 (Molitfelnicul, la sfarsitul Randuielii Nuntii (ed. 1984, p. 105)).
Ce trebuie sa stie si sa pazeasca mirii?«
Trebuie sa stim ca cei ce se insotesc prin nunta s-au insotit de la Dumnezeu si sunt curati cu chemarea Celui Curat. Sa pazeasca deci unul fata de altul nunta neintinata si in pace, sa vietuiasca in cucernicie. Cei ce au luat unire de la Dumnezeu, pentru cinste, dragoste intru curatie, insotirea intr-un gand si in pace, sa le pazeasca unul cu altul, ca un odor, pentru ca sa nu li se ceara sa dea raspuns de curatie si de celelalte lucruri dumnezeiesti; si sa se ingrijeasca nu numai de trupul lor, ci mai cu seama de sufletele lor... caci intr-acest chip si Dumnezeu va fi cu dansii. Pe fiii lor sa-i creasca „intru frica si invatatura Domnului", precum invata dumnezeiescul Pavel (Efes. 6, 4), si din cele ce castiga de la Dumnezeu sa miluiasca pe fratii cei saraci, ca si ei sa fie miluiti si sa se invredniceasca imparatiei cerurilor, impreuna cu fiii lor»550 (Povatuirea catre Miri, din Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 282, trad. rom. p. 183).
Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. „Si vor fi cei doi un trup..." zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). «Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta...», adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata.

(Catehismul Bisericii Ortodoxe)

Pilda Semănătorului....

Cerul şi pămîntul, lumea întreagă şi toate cele ce sunt în ea vorbesc cu negrăite laude şi în chip minunat despre Dumnezeu, Creatorul lor. Privindu-le cu atenţie şi ascultîndu-le graiurile tainice, ele ne învaţă cum să trăim, cum să ne comportăm în viaţă şi cum să-L cinstim şi să-L slujim pe Tatăl cel ceresc, Creatorul şi Purtătorul de grijă a tuturor.
Pentru a fi înţelese mai cu uşurinţă predicile Sale despre Dumnezeu şi despre Împărăţia Cerurilor de către toate categoriile de oameni, Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a folosit de exemple din natura înconjurătoare şi de întâmplări sau fapte din viaţa de zi cu zi a oamenilor din acele timpuri. Aceste exemple, prezentate sub formă de scurte istorioare, se numesc pilde sau parabole.
Într-una din zile Mântuitorul nostru Iisus Hristos se afla pe malul mării şi învăţa poporul care venise să-L asculte. Mulţimi de oameni soseau însă neîncetat. Atunci, pentru a fi mai bine auzit de toţi, Iisus intră într-o corabie şi de pe mare vorbea poporului care şedea pe mal şi-L asculta.
Oamenii acelor vremuri îşi câştigau existenţa mai ales din agricultură, pescuit şi creşterea animalelor. De aceea, ţinând seama de ocupaţia zilnică a acelor ce Îl ascultau Mântuitorul îi învaţă adevărurile adânci despre Cuvîntul lui Dumnezeu, folosindu-Se de importantul moment agricol al semănatului. Astfel le spune pilda următoare:
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mîncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut pe pămîntul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. (După Luca 8,5-15).
După plecarea mulţimilor, la rugămintea ucenicilor Săi şi a altor câţiva oameni care mai rămăseseră în jurul Său, Iisus le-a explicat înţelesul profund al pildei pe care le-o spusese.
Sămânţa este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar locurile unde cade când este semănată sunt diversele categorii de oameni cărora li se adresează Cuvîntul lui Dumnezeu.
Din categoria seminţei care a căzut lângă drum iar păsările cerului au venit şi au mâncat-o fac parte acei oameni care, deşi aud Cuvântul lui Dumnezeu, nu-L păstrează deloc în cugetul şi inima lor, pentru că diavolul, cu viclenia lui, le insuflă alte gânduri şi preocupări şi le fură cuvântul semănat în inimile lor.
Locul pietros unde, odată căzută sămânţa, răsare imediat dar se usucă la primul răsărit de soare, sunt oamenii care cu bucurie primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează o vreme în inima lor, dar, nefiind tari şi statornici, la vreme de prigoană sau persecuţii pentru credinţă se leapădă de el.
Sămânţa căzută între spini reprezintă pe acei oameni care, deşi ascultă şi primesc Cuvîntul lui Dumnezeu, îl înăbuşă cu plăcerile şi cu dorinţa lor de îmbogăţire, împiedicându-l astfel să dea rod în inima lor.
În sfârşit, sămânţa care cade pe pămîntul cel bun şi dă rod înfăţişează pe acei oameni care cu inimă curată şi bună aud Cuvîntul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare, fiecare după râvna şi puterile sale.
Biserica Ortodoxă, urmaşă credincioasă a învăţăturilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli, a rînduit ca pilda semănătorului să se citească şi să se explice în biserici în perioada de toamnă, cînd agricultorii tocmai încep semănatul grâului.

Stiri...

Hrană pentru pelerini" pe timpul sărbătorilor dedicate Sfintei Cuvioase Parascheva
Biroul de Asistenţă Socială „Diaconia" al Centrului Eparhial Iaşi va derula, în perioada hramului „Sf. Cuv. Parascheva", Proiectul „Hrană pentru pelerini". Timp de trei zile, voluntari de la două licee din Iaşi vor împărţi pachete şi ceai pentru credincioşii care se vor aşeza la rând pentru a se închina moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Vasile cel Mare.



Tot mai mulţi protestanţi din SUA trec la Ortodoxie

Americanii tot mai des trec de la protestantism la Ortodoxie, scrie "New Yorg Times". Potrivit datelor prezentate de acest ziar într-un număr din săptămâna trecută, în ultimii 20 de ani în Biserica Ortodoxă de Antiohia a cărei creştini sunt în special emigranţi din Arabia de Est, au trecut "mii de protestanţi a căror strămoşi au venit în America din Nordul Europei".

Sărăcie şi prozelitism


Imediat dupa '89, romanii cu situatii materiale precare au fost atrasi de fel de fel de religii si culte care s-au intrecut in oferte, majoritatea alimentare, pentru a atrage cat mai multi adepti. In schimbul catorva conserve sau a unei perechi de pantofi, romanii saraci renunta la religia in care au fost botezati, trecand la o alta credinta doar pentru a duce un trai cat de cat decent.

Eutanasia în Olanda, avertizări din partea Naţiunilor Unite

În timpul celei de-a 96-a sesiuni, ţinute la Geneva la sfârşitul lunii iulie 2009, Comisia pentru Drepturile Omului a ONU a transmis un semnal de îngrijorare Olandei faţă de „rata ridicată a cazurilor de eutanasie şi suicid asistat”. Membrii Comisiei sunt îngrijoraţi în special de faptul că „legea permite unui medic să autorizeze sfârşitul vieţii unui pacient, fără a recurge la avizul unui judecător”

Avortul în Europa

Institutul pentru Politici ale Familiei a redactat un raport despre avortul în Uniunea Europeană. În 2007, 1 200 000 au fost înregistrate în Europa, ceea ce înseamnă un avort la 25 de secunde. În ultimii 10 ani, 13 milioane de avorturi au fost făcute în Europa.

Rugaciuni...

RUGACIUNE LA ICOANA MANTUITORULUI
Preacuratului Tau chip ne inchinam , Bunule, cerand iertaregresealelor noastre , Hristoase Dumnezeule, ca de buna voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa scapi din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorului nostru , Care ai venit sa mantuiesti lumea. Amin!



RUGACIUNEA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Nascatoare de Dumnezeu , ceea ce esti izvorul milei, invredniceste-ne si pe noi milostivirii tale. Cauta spre robul tau cel pacatos . Arata-ti puterea ta, ca totdeauna. Caci nadajduind intru tine iti strigam, cum oarecand ti-a strigat Gavriil, mai-marele voievod al celor fara de trup: Fecioara bucura-te!



RUGACIUNEA PARINTILOR PENTRU FIII LOR
Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om si ai suflat in fata lui suflare de viata si, binecuvantandu-l, ai zis:"Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul," iar in Cana Galileii, prin Unul Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si , nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate, ca neincetat sa reversi harul Tau si sa Te milostivesti asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit sa mi-i daruiesti. Umple-i pe ei de intelepciune si pricepere. Indreapta pasii lor pe caile omeniei, ale dreptatii, ale dragostei de oameni si ale buneicuviinte. Ajuta-mi a cultiva in ei bunatatea si a-i face folositori lor si obstei in mijlocul careia traiesc. Da-le lor comorile ceresti ale virtutii, care nu pier niciodata. Nu cer pentru ei, Doamne, bogatii pamantesti, ci Te rog daruieste-le trup sanatos si iubitor de osteneala, precum si suflet luminat si ravnitor spre tot binele, ca sa ajunga fii buni ai Sfintei noastre Biserici si vrednici cetateni ai tarii, ca de-a pururi sa se binecuvinteze numele Tau. Amin!



RUGACIUNEA SOTILOR UNUL PENTRU ALTUL

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai invatat ca totdeauna sa ne rugam unul pentru altul, caci asa vom implini legea Ta si ne vom arata vrednici de mila Ta , cauta cu indurare si pazeste pe sotul meu (sotia mea), pe care mi l-ai daruit (mi-ai daruit-o) si a petrece impreuna pana la moarte. Daruieste-i sanatate si deplina intelepciune, sa-si poata implini datoririle sale dupa voia si poruncile Tale. Fereste-l (-o) de ispitele pe care n'ar fi in stare sa le poarte. Intareste-l (-o) de ispitele pe care n'ar fi in stare sa le poarte. Intareste-l (-o) in dreapta credinta si in dragoste desavarsita, ca sa lucram impreuna faptele bune si sa tocmim viata noastra dupa sfintele Tale asezari si porunci. Ca a Ta este stapanirea si puterea in veci. Amin!



RUGACIUNE PENTRU FRATI SI SURORI

Doamne, Tie ma rog, tine pe fratii mei (ori fratele meu) si surorile mele (ori sora mea) daruieste-le lor sanatate, viata lunga si darul Tau cel sfant, ca sa umble in cararile Tale si sa faca cele ce sunt dupa voia Ta cea sfanta. Daruieste-ne, Doamne, de acum pana la sfarsitul vietii sa ne iubim si sa ne cinstim unii pe altii. Caci, dupa cuvantul Tau, ce este mai bun si mai frumos decat a fii fratii impreuna? Asa, Doamne, asculta rugaciunea noastra si milostiv fii noua. Ca bun si iubitor de oameni esti si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului, si Sfantului Duh, acum si pururea, si in vecii vecilor. Amin!



RUGACIUNE LA PLECAREA INTR-O CALATORIE

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce esti calea, adevarul si viata si ai calatorit impreuna cu sluga Ta Iosif impreuna si cu cei doi ucenici, care au mers la Emaus, Insuti Stapane, calatoreste si cu mine robul Tau, binecuvantand calatoria mea. Trimite si mie inger pazitor ca lui Tobie, ca sa-mi fie povatuitor si pazitor si sa ma fereasca nevatamat de toata reaua intamplare. Si astfel cu pace, sanatate si buna sporire sa ma intorc intru ale mele si toata viata mea sa proslavesc prea cinstit si de mare cuviinta numele Tau, in veci. Amin.



RUGACIUNE IN CAZ DE BOALA
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeste smerita mea rugaciune pentru iertarea pacatelor mele si ca un indurat , cu dreapta Ta ce aatotputernica stinge-mi focul ce m'a cuprins , inceteaza-mi boala si cu milostivirea Ta ridica-ma din patul durerilor , pentru slava numelui Tau. Ca Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor nostre si Tie slava inaltam , acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.



RUGACIUNE LA NECAZURI SI SUPARARI

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si intristarile chinuitoare ma ingrozesc , dar intru Tine este toata nadejdea mea . u cunosti toat apricina raului ce ma bantuie. La Tine perii capului meu sunt numarati . La Tine, deci, scap si pe Tine Te rog sa departezi d ela mine orice rau pierzator de suflet si sa-mi ajuti a birui toate ispitele ca ma invaluie. Tu esti intarirea, scaparea si izvorul meu, Hristoase, Dumnezeule, si Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.



RUGACIUNE DE MULTUMIRE PENTRU BINEFACERILE PRIMITE DE LA DUMNEZEU
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toata milostivirea si indurarea , Care ai nemasurata mila, nespusa si neajunsa iubire de oameni, cazand acum catre a ta slava,cu frica si cu cutremur, aduc Tie multumire pentru binefacerile de care m-ai invrednicit pe mine nevrednicul robul Tau. Te slavesc , Te laud si Te cant ca pe un Domn, Stapin si Facator de bine . Si iarasi cazand inaintea Ta , iti multumesc si cu smerenie ma rog nemasuratei si negraitei Tale milostiviri , ca si de acum inainte sa'mi daruiesti faceri de bine, ca sa sporesc in dragostea de Tine si de aproapele meu. Izbaveste-ma de tot raul si necazul. Daruieste-mi liniste.Si ma invredniceste ca in toate zilele vietii mele totdeauna multumire sa'Ti aduc si sa graiesc si sa cant vele preabune Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

BOICOTĂM PEPSI!

Compania PepsiCo este o susţinătoare ferventă a activiştilor homosexuali



Cunoscuta companie americană, cu o prezenţă vizibilă în numeroase ţări, inclusiv în România, susţine de o bună bucată de vreme acţiunile din SUA al activiştilor homosexuali. Această susţinere are forme multiple:

- sponsorizări către asociaţii de homosexuali: câte 500.000 dolari pentru Human Rights Campaign şi Parents, Families and Friends of Lesbians and Gays.

- campanii pro-homosexualitate în rândul angajaţilor: PepsiCo le cere tuturor angajaţilor să participe la un curs despre diversitatea "orientării sexuale", unde angajaţii sunt învăţaţi să accepte homosexualitatea.

- sponsorizări pentru emisiuni tv: compania a sponsorizat serialul tv Family Guy, serial care promovează agenda social-politică a activiştilor homosexuali şi care, în acelaşi timp, batjocoreşte credinţa creştină. Într-unul dintre episoade, un lector le spune unor homosexuali că "Iisus Hristos urăşte mulţi oameni, dar cel mai mult pe homosexuali".

- susţinere pentru publicaţii pro-homosexualitate

- participare în asociaţii economice ale homosexualilor: PepsiCo este membră a Camerei de Comerţ a Homosexualilor şi Lesbienelor (din SUA), organizaţie care face campanii pentru căsătoriile între homosexuali.

- sponsorizări pentru paradele de homosexuali: compania a sponsorizat numeroase parade de homosexuali în New York, Atlanta, Dallas, Phoenix şi Cleveland, printre alte oraşe din SUA.

Având în vedere toate aceste acţiuni şi altele ale companiei PepsiCo împotriva familiei şi a bunului simţ, Asociaţia Familiilor Americane (AFA) a iniţiat un boicot la adresa produselor acestei companii. În România, PepsiCo produce şi distribuie băuturile răcoritoare Pepsi, Mirinda, SevenUp, Mountain Dew, Prigat, Lipton Ice Tea, apa minerală Roua Munţilor, dar şi chipsurile Lays.

Alianţa Familiilor din România, luând notă de susţinerea pe care compania americană PepsiCo o acordă unor activişti care luptă împotriva familiei, lansează pe această cale un apel la boicotarea acestei companii, îndemnând cetăţenii să nu mai cumpere produsele PepsiCo până când această companie va înceta activităţile imorale menţionate mai sus.

Pagina AFA pentru boicotarea PepsiCo USA: Pe această pagină puteţi viziona câteva dintre sponsorizările făcute de PepsiCo. De asemenea, aici puteţi semna petiţia AFA către conducerea acestei companii.

Sursa:http://www.protejarea-familiei.com/pepsi.html

Dicţionar explicativ Vicleano – Român

Omul in zilele de astazi a ajuns să confunde libertatea cu libertinajul, păcatul cu virtutea, relativizând totul, în concluzie a început să-şi permită orice, fără a se gândi că există şi consecinţe pentru ceea ce face.

Limbajul a devenit extrem de subtil, ascunzând sub masca cuvântului “frumos”, realităţi sumbre, lucruri de neconceput, la scara mare.

Deoarece “zilele sunt rele” şi păcatul este ascuns ca şi cum n-ar exista, iar de Dumnezeu nu se mai vorbeşte, am considerat necesară relizarea Dicţionarului explicativ vicleano-român ca ajutor pentru perceperea realităţii aşa cum este. Noi singuri nu putem percepe realitatea corect căci trăim în “cutia” experienţelor şi păcatelor noastre, şi doar Dumnezeu prin Duhul Său ne poate lumina din exterior realitatea pentru a o percepe aşa cum este într-adevăr.

Asigurare de viaţă (sau de oricare alt tip)
Defapt ar trebui să i se spună despăgubire în bani pentru anumite daune suferite. Termenul de asigurare duce cu gândul imediat la protejare în caz de pericole, creând falsa impresia că te păzeşte de ce ţi se poate întâmpla rău. De accidente, de necazuri şi de toate întâmplările rele mă păzeşte Dumnezeu în fiecare secundă a vieţii, El având grijă să fim atenţi la volan, să fim sănătoşi, să nu păţim nimic. Nu sunt asigurat ci despăgubit în caz că se produce ceva neplăcut. Asigurarea îmi poate da doar bani, nu-mi salvează viaţa sau familia.

A-mi clăti ochii

Este o expresie care acoperă subtil greşeala sau păcatul de a te uita la o femeie, câteodată poftind-o. Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat porunca: “oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” Iar adulterul este un păcat de moarte.
A trece in nefiinta/ in neant

Omul are chipul lui Dumnezeu şi nu moare niciodată, persoana umană e veşnică aşa cum sunt şi Persoanele dumnezeieşti (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt). A trece în nefiinţă înseamnă să nu mai exişti deloc, înseamnă că viaţa aceasta de pe pământ e totul, înseamnă că după moarte nu mai e nimic. Dar de ce a înviat Hristos Domnul ? ca să înviem şi noi toţi cu El. Dacă noi credem în Dumnezeu doar pentru viaţa aceasta suntem mai de râs de cât toţi oamenii, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Botezul (folosit in expresii lumesti)
Aici este vorba despre folosirea cuvantului “botez” in afara adevaratului sens, atunci cand spunem ca ne-am botezat cainele, pisica…animalul preferat. Tainta botezului, prin care ni se iarta pacatul stramosesc, are o valoare greu de cuprins in cuvinte, pentru ca sufletul nostru primeste o noua viaţă, viaţa în Dumnezeu alături de Dumnezeu.Pe unii români ii auzim cum spun “vinul acesta este botezat” sau altele asemenea. Toate aceste expresii sunt o ofensa rusinoasa adusa la adresa lui Dumnezeu prin ridiculizarea tainei botezului.

Carieră
E un cuvânt care ascunde cultul personalităţii. De multe ori cariera exclude sau neglijează familia, urmărind doar faimă şi bani. Cariera a ajuns să fie mai de dorit decât familia, deşi bucuriile familiei sunt mii de ori mai mari decât satisfacţiile trecătoare ale serviciului.



Condoleanţe
Iată un îndemn păgân, total străin realităţii şi adevărului dumnezeiesc. Noi românii de când suntem, din moşi strămoşi n-am zis niciodată “Condoleanţe!” ci mereu am zis “Dumnezeu să-l ierte” pentru că fiecare urare e personală, nu e vorbă aruncată în vânt. Când mă duc la cineva care e trist că i-a murit cineva drag şi zic “Dumnezeu să-l ierte” mă rog împreună cu el pentru mântuirea celui adormit, îi dau nădejde şi speranţă că toţi ne vom vedea în Împărăţia Cerurilor bucuroşi alături de Dumnezeu, şi că moartea trupească nu este totul, şi ar trebuie mai degrabă să ne rugăm pentru cel ce pleacă dintre noi decât să ne întristăm peste măsură.

Dragoste cu iubita

Dragoste este atunci când o faci cu soţul, sau soţia (a ta nu a altuia), iar cu prietena sau iubita este desfrâu, sex…şi nu dragoste. Dragostea în afara căsătoriei implică egoism şi iresponsabilitate, evitând şi nebăgând în seamă ce ne spune Dumnezeu.


Experienţa sexuală

A ajuns curvia să fie ridicată la rang de virtute, la aşa nebunie a ajuns omul. A fi virgin a ajuns o ruşine şi a avea experienţă personală este un imperativ. A ajuns binele să fie numit rău şi răul bine. Sfârşitul e aproape.

Expropriere
Este un termen academic inventat de mai-marii statului care defapt înseamnă furt contra unei aşa zise donaţii.

Fă ce spune popa, nu ce face popa

In acest mod il judec pe preot. Stim noi oare daca este mai pacatos decat noi? Sfantul Apostol Pavel ne-a atentionat asa: “Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.” (Rom. 14:4). Sa nu judecam ca sa nu fim judecati, ci mai degraba sa ne rugam pentru cel cazut.

Întrerupere de sarcina
Expresia ascunde viclean şi finuţ unul dintre cele mai mari păcate ale lumii. Avort, crima, uciderea propriului copil, asta este de fapt, nu întrerupere că doar nu este vorba de întrerupt lumina apăsând întrerupătorul.

Iti tin pumnii
Dacă cineva are un examen sau are o problemă mai importantă de rezolvat şi se teme că-i va fi greu, prietenul îi urează:

“îţi ţin pumnii” în sensul că e alături de el şi că-l sprijină. Dacă cel care are nevoie de ajutor nu e lângă mine, cum pot eu să-l ajut ţinând pumnii strânşi ? Eu n-am nici o putere… nu pot face nimic să-l ajut dacă nu sunt lângă el. Dar Dumnezeu e mereu lângă el, ştie mereu ce face şi de ce are nevoie. Noi românii creştini de 2000 de ani n-am zis niciodată “Îţi ţin pumnii” ci mereu am zis “Doamne ajută” sau ne-am rugat pentru cel care are nevoie. Legătura mea cu cel în nevoie este mereu Domnul Hristos.



Iert, dar nu uit
Nu exista iertare conditionata, ori ierţi şi ai şters tot ori nu ai iertat cu adevărat şi încă păstrezi răutatea faţă de celălalt în suflet.

Mama natură

Una dinte expresiile cele mai des întâlnite şi una dinte cele mai grave. În loc să spunem că aşa ne-a făcut Dumnezeu, că Dumnezeu a creat toate, spunem că aşa ne-a făcut mama natură, că natura aşa le-a lăsăt pe toate. Am ajuns să-l excludem uşor uşor pe Dumnezeu din toate aspectele vieţii.



Noroc
Mulţi oameni îşi urează noroc când se salută sau când se despart. “Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete….Voi nu vedeti ce zice Isaia ? ” Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc “. Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?” (Pr. Cleopa)Mai multe detalii in acest articol: Norocul

Orientare sexuală
Dumnezeu nu a dat opţiuni sexuale, ci a făcut omul bărbat - femeie. Când omul a început să confunde creaţia cu Creatorul atunci l-a lăsat Dumnezeu la nebunia lui, să confunde chiar şi lucrul cel mai clar.

Planning familial
De când şi până când ne planificam când să facem copii? La asemenea curaj numai omul a ajuns, ca în loc să-L roage pe Dumnezeu să-i dea copii, îşi planifică relaţiile intime crezând că el guvernează tot. Bărbatul pune sămânţa sa în pământul fertil al femeieii, dar Dumnezeu este Cel care face să crească, El este Cel care dă viaţă.

Sex alternativ
Ce interesant sună…ca şi cum generaţiile de până acum erau înapoiate şi noi am descoperit elixirul vieţii. Este perversiune sexuală, preacurvie defapt şi de drept. Iar preacurvarii nepocăiţi merg în adâncul iadului pentru nesaţul lor şi pentru pofta lor bolnavă.

Sex appeal
Această atitudine este promovată de multe reviste pentru tineri şi este pusă alături de virtuţi cum ar fi gingăşia, charisma si zâmbetul curat. Nimic mai perfid. Mandrie, iubire de sine, infatuare, şi o doză de desfrânare este defapt sexappeal-ul. Cum să-ţi doreşti să te privească băieţii (fetele) salivând după imaginea ta mai ceva decât nişte animale în călduri?

Shopping
Patima cumpăraturilor făra minte. Omul nu mai cumpară pentru că are nevoie ci pentru că-i place să cumpere şi-atât, ajungând să exagereze în aşa măsură încât sunt unii care n-au nici o cană cu apă sau o pătură să se-nvelească iar alţii au mult, mult preamult, destul să le ajungă 10 vieţi.

Viciu
Cuvantul „păcat” este demodat dar ce păcat ca viciul este chiar păcat.
Sursa: ortodoxiatinerilor

IPS Bartolomeu Anania-Portretul lui Iuda

Iubitii mei fii sufletesti,

Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr’o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s’o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s’ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte.

sursa: http://proortodoxia.wordpress.com

Şi noi creştinii putem cădea în păcate grele…

Credem în Dumnezeu, mergem la Biserică, ne mărturisim păcatele, ne împărtăşim, ne rugăm seara, dimineaţa şi-n timpul zilei, şi pentru că facem toate acestea ne considerăm credincioşi. Câteodată acest “statut” de credincios şi apropiat al lui Dumnezeu ne face să-i judecăm pe alţii care poate nu se arată aşa de râvnitori ca noi, sau poate nu-l cunosc pe Dumnezeu. Şi uite aşa începem să judecăm când vedem pe cinevă că a căzut în păcate grele, acuzându-l sau mustrându-l verbal sau în mintea noastră.

De multe ori rămânem miraţi de faptul că unii pot păcatui traind in desfrau, îmbătându-se, înjurând, făcând avorturi, furând, înşelând sau lovind pe cineva. Şi această mirare a noastră e folosită de diavolul pentru a ne şopti că suntem mai buni, şi fiind aşa aproape de Dumnezeu niciodată nu vom face păcate aşa de mari. Acest gând creşte în noi mândria şi naşte dispreţul faţă de cel ce păcătuieşte, întipărindu-se în minte ideea că niciodată nu vom cădea aşa.
Şi astfel uităm că nu prin puterile noastre reuşim să nu cădem, ci numai prin puterea care ne-o dă Dumnezeu în fiecare clipă, ca Unul ce este în noi de la Botez, căci câţi în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am şi-mbrăcat. Iar haina aceasta e în primul rând a sufletului ,dar şi a trupului, care ne fereşte de murdăria şi răceala păcatului.

Uităm că Sfântul Apostol Pavel ne atenţionează cu dragoste: “cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă” (1 Cor. 10, 12), altfel spus, cui i se pare că e drept prin puterile lui să-şi aducă aminte ce spune psalmistul: “Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.” (Psalmul 15)
Şi cel ce păcătuieşte e fiu al lui Dumnezeu, Domnul îl iubeşte şi pe el aşa, la fel cum o mamă arată aceeaşi dragoste către fiul cel obraznic ca şi către şi cel cuminte.

Uneori ne lasă Dumnezeu să cădem în păcat pentru că suntem mândri, pentru a realiza că singuri nu putem face nimic bun. Câteodată Domnul îşi ia mâna de pe noi şi ne lasă să ne prăbuşim în păcate, ca să-i înţelegem şi pe cei pe care noi ii judecăm, să le înţelegem mai bine suferinţa.

Asa a cazut in pacate grele si regele David prin ucidere si curvie, asa a cazut si Sf. Petru cu lepadarea de Dumnezeu, asa a cazut si Iuda vanzatorul de Dumnezeu, si asa vor cadea oamenii credinciosi pana la sfarsitul lumii din pricina mandriei si a neascultarii.


Astfel, si creştinii pot cădea în păcate grele, mai ales atunci când se consideră deasupra celor păcatoşi. Nimeni nu e fără de păcat, unii au păcate mai mici sau mai mari dar toţi au vina păcatului, toţi suntem în aceeaşi barcă. Dumnezeu a lăsat Biserica pentru a ne mântui numai împreună, şi nu unul câte unul. Eu n-aş vrea să mă duc în Impărăţia Cerurilor fără sot,copiii, fără mama şi tata,fara sora si cumnat ,nepoata, fără prietenii mei, fără naşii mei, m-ar durea sufletul să văd cum unii se duc în întuneric iar alţii la lumină.

Nu e de ajuns ca eu să nu păcătuiesc, ci trebuie să mă îngrijesc ca şi cel de lângă mine să nu mai păcătuiască. Nu e de ajuns să mă arat eu plina de virtuţi iar aproapele meu să se înece în păcat. Gândul că noi creştinii nu putem cădea în păcate grele e o mare ispită şi ne face să nu-i mai iubim pe oameni.
Să nu judecăm pe nimeni mai bine, să nu ne îngrijim de păcatele altora ci de ale noastre, să-i iubim pe toţi ca şi cum n-ar fi păcătuit aşa cum Dumnezeu zilnic are grija de noi şi ne iubeşte uitând de sacul de păcate pe care-l purtăm în spinare.
Credinta singura nu numai ca nu mantuieste pe nimeni, dar nici macar nu te fereste de a cadea in pacate. Ceea ce ne scapa de pacat insa, este funia ascultarii care la un capat incepe cu frica de Dumnezeu iar la celalalt capat se termina cu dragostea de Dumnezeu. Iar noi calatorim spre Imparatia Cerurilor tocmai pe aceasta funie, primita prin credinta.
Şi noi creştinii putem cădea în păcate grele…

Conferinta Pr. Mihai-Andrei Aldea

Asociatia “Suflet Romanesc”-Vaslui va invita la conferinta cu tema:
“Inceputurile Istoriei-Evolutie sau Creatie?”
Va vorbi Pr. Mihai-Andrei Aldea,de la Parohia Sfantul Daniil Sihastrul-Bucuresti.
Conferinta va avea loc in sala Federalcop(in cladire cu Antena 1),Duminica,18.10.2009,la orele 17:00,orasul VASLUI.
Intrarea libera!
Va asteptam!
Proiect sustinut de:
http://foaienationala.wordpress.com/
http://proortodoxia.wordpress.com/
http://radiosimbol.blogspot.com/
http://vistieria.ro/
http://sfantuldaniilsihastrul.ro/

APEL LA SEMNAREA MARTURISIRII DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

APEL LA SEMNAREA MARTURISIRII DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI
CEI CE AU SEMNAT

“MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”

SUNT PESTE 8600
CONFORM ULTIMEI ACTUALIZĂRI (7/10/2009), POSTATE DE SFÂNTA MĂNĂSTIRE PANTOCRATOR – MELISSOHORI, CREDINCIOŞII CARE AU SEMNAT “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” SUNT PESTE 8 600, IAR ZI DE ZI SE ÎNMULŢESC SEMNATARII DINTRE CLERICI ŞI LAICI.

LISTA CU NUMELE SEMNATARILOR, DEJA ACTUALIZATĂ, O PUTEŢI VEDEA FĂCÂND CLICK PE: http://www.impantokratoros.gr/ABF82395.el.aspx

ÎI CHEMĂM PE TOŢI CITITORII ACESTOR RÂNDURI SĂ SEMNEZE “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”, CA O MICĂ CONTRIBUŢIE A LOR LA LUPTA ANTI-ECUMENISTĂ LA CARE TREBUIE SĂ PARTICIPĂM TOŢI, FIECARE ÎN FELUL ŞI ÎN MĂSURA ÎN CARE POATE.

ÎN ACEST CONTEXT SĂ NE AMINTIM ŞI DE CUVINTELE SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL CĂ “DUPĂ PUTERE” ÎNSEAMNĂ “DIN TOATE PUTERILE” DE CARE DISPUNEM.

AMENINŢĂRILE PATRIARHULUI ECUMENIC NU ÎI ÎNFRICOŞEAZĂ PE PREOŢII, PE MONAHII ŞI PE CREDINCIOŞII CARE ALEARGĂ ÎNTR-UN SUFLET SĂ MĂRTURISEASCĂ PRIN SEMNĂTURA LOR ADEVĂRUL CREDINŢEI ŞI SĂ CONDAMNE PANEREZIA ECUMENISMULUI.

Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisirii de credinţă împotriva ecumenismului” (7/10/2009) episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt şapte – trei aparţin Bisericii Greciei, iar egumenii athoniţi sunt deja cinci. Mărturisirea a fost semnată şi de mulţi alţi egumeni, preoţi şi mulţi credincioşi, iar înregistrarea de semnături continuă.

Episcopi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Mitropolitul Pantelimon de Antinoe

Mitropolitul Serafim al Kythirelor şi Antikythirelor

Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnaniei

Mitropolitul Serafim al Pireului

Mitropolitul Artemie de Raşka şi Prizreni, Kossovo şi Metohia

Mitropolitul Natanael de Nevrokopios (Bulgaria)

Episcopul Gheorghe (Schaefer) din Mayfield, Egumenul Mănăstirii Sfânta Cruce din Wayne, West Virginia

Egumeni athoniţi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Arhim. Hristodoulos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş – Sfântul Munte

Arhim. Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu – Sfântul Munte

Arhim. Filotheos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Karakalu – Sfântul Munte

Arhim. Agathon, Egumenul Sfintei Mănăstiri Konstamonitu – Sfântul Munte

Arhim. Nikodimos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filotheu – Sfântul Munte

Textul „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” poate fi găsit la adresele: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/03/marturisire-de-credinta-impotriva-ecumenismului-in-biserica-greciei/

Sau

http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx


Toţi acei clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a Mărturisirii Ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”.

Să trimită însă spre informare şi numele, prenumele, localitatea şi ţara, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr

Să fiţi siguri că această semnătură o veţi găsi în veşnicie în „cartea faptelor bune”, iar Sfinţii Ierarhi, Martiri şi Mărturisitori vă vor da sfânta lor sărutare şi îmbrăţişare frăţească mijlocind pentru voi la ceresul Împărat.

Ierom. Fotie

Ceasul in biserica

Am citit un articol al parintelui Constantin Coman care se intitula "Ceasul in biserica" sau "toata grija cea lumeasca sa o le padam". El scotea in evidenta ca daca intram in biserica, intram sa devenim mostenitori ai Imparatiei Cerurilor.

In biserica ar trebui ca totul sa fie deosebit de cele pe care le intalnim in aceasta lume. Insa, iata ca nu e chiar asa de vreme ce intalnim ceasul pe peretele bisericii. Si culmea, de regula e pus chiar in una din absidele altarului, parca pus sa nu fie evitat de nimeni. Stau si ma intreb cat de Jenant e sa fii de fata la transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului si sa te intrebi uitandu-te la acest ceas:"e devreme inca..." "e tarziu trebuie sa plec inainte de predica...."

A-ti cerceta ceasul cand stai de vorba cu cineva arata autorul, inseamna a dori sa scurtezi convorbirea.

Pacat ca nu ne dam seama ca in biserica stam de vorba cu Dumnezeu si ca nu e nevoie de ceas.
Aceasta viata, traita cu ochii pe ceas, ne caracterizeaza, din pacate, in aceste vremuri si cu siguranta nu este una de dorit. A fi ancorat mai mult decat trebuie in imediat, in timpul lumii acesteia, poate constitui un real pericol pentru viata noastra duhovniceasca. Daca Biserica ne cere ca macar in timpul Sfintei Liturghii, "toata grija cea lumeasca sa o lepadam", o face pentru ca numai in acest mod vom putea fi partasi pe deplin timpului lui Dumnezeu. Mergem la biserica pentru a primi odihna, insa nu renuntam la zarva si agitatia vietii noastre de zi cu zi. Si mai trist, purtam in noi, nerabdarea... Omul isi urmareste timpul si in Biserica. A ajuns sa creada ca are lucruri mai importante de rezolvat dincolo de ea si de aceea nu-si permite sa intarzie.
Ceasul din Biserica este intruparea nerabdarii si neiubirii noastre fata de Sfintele Slujbe.Nu le putem rabda in lungimea lor, nu le simtim ca pe ceva intim, nu avem liniste stand pe loc.