Stiţi care e cel mai mare păcat din lume?

Care e cel mai mare păcat din lume? Păcatul meu. Păcatul de care nu pot scăpa. Păcatul care mă chinuie zi de zi. Păcatul care mă depărtează de Dumnezeu.

Da, cel mai mare păcat din lume este păcatul care te stăpâneşte zi de zi.

E oarecum impropriu să faci un clasament al păcatelor, deşi trebuie să recunoaştem că existe păcate grave şi mai puţin grave, dar toate au acelaşi efect: ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne lasă fără ajutorul Lui şi influenţează indirect pe ceilalţi semeni.
Degeabă îi judec pe alţii că desfrânează, ucid, stau în păcate grave iar eu sunt asemenea lor numai că stau în alte păcate. Pentru mine mâncarea multă este ca pentru unii desfrânarea. Pentru mine e la fel de greu să mă-nfrânez de mâncare cum e altuia a se-nfrâna de la relaţiile trupeşti. Mie mi-e uşor de multe ori să nu mă enervez dar mi-e greu să tac din gură, mi-e greu să nu mă laud, să nu judec….

Cel mai mare păcat din lume este de fapt cel mai mare păcat al meu. Iar dacă mă va ajuta Dumnezeu să scăp de el, atunci va apărea iar un alt păcat foarte mare, din grămada păcatelor rămase care mă ţin legat de pământ şi de trup.

Aşa cum porunca lui Dumnezeu este una singură: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ aşa şi păcatul este unul singur, este de fapt încălcarea acestei porunci. Astfel păcatele nu sunt mai grave sau mai puţin grave ci toate sunt încălcări de poruncă.

Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis: “Să nu săvârşeşti adulter”, a zis şi: “Să nu ucizi”. Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

Stiri ...din lume adunate...

Blasfemie în stil romano-catolic
Înaintea meciului cu Anglia, decisiv pentru prezenţa la baraj în vederea participării la CM 2010, preoţii catolici din Ucraina au binecuvântat o icoană în care Iisus este înfăţişat ca fiind fotbalist. În sfârşit este oficial - fotbalul a devenit religie. Preoţii catolici din Ucraina au binecuvântat o icoană în care Iisus este înfăţişat ca fiind jucător de fotbal, alături de Fecioara Maria.
Icoana se pare că a adus noroc echipei ucrainiene, care a bătut cu 1-0 Anglia, sâmbătă, în calificările pentru Cupa Mondială de anul viitor. "Este o icoană plină de respect, iar dacă Dumnezeu ar fi avut obiecţii, cu siguranţă am fi pierdut sâmbătă," a spus un preot.
În acelaşi timp, că icoana este o blasfemie este clar fără prea mari discuţii. Aşa zisa "icoană" am decis să nu o publicăm, considerându-o batjocură la adresa Domnului nostru Iisus Hristos.

www.unimedia.md

Filaret Denisenko doreşte să se întâlească cu Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii

Moartea celor de aceeaşi vârstă cu noi ca nici un alt lucru ne obligă să ne gândim la propriul sfârşit. Trecerea la cele veşnice a patriarhului Alexei al II-lea nu a putut să nu-i amintească lui Filaret Denisenko, că el este născut în acelaşi an în care s-a născut fostul patriarh al Rusiei. (Preluat de la www.eph.md)

Credincioşii din toată România se roagă în aceste zile la Iaşi


Au început manifestările religioase dedicate sărbătorii Sfintei Parascheva, care în fiecare toamnă aduce România la Iaşi. Aseară, moaştele celei care ocroteşte Moldova de 368 de ani, împreună cu moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi", au fost purtate pe străzile Iaşului, în cadrul Pelerinajului tradiţional „Calea Sfinţilor".

S-a rugat Cuvioasei Parascheva să n-o mai bată nora

Pelerinajul de la Iaşi a adunat, în câteva zile, peste 50.000 de oameni veniţi să se roage la moaştele Sfintei Parascheva. În timp ce unii au cerut sănătate, noroc sau bani, o bătrână de 78 de ani s-a închinat să scape de bătăile primite de la nora ei.
Sute de persoane au stat, la Iaşi, la cozi interminabile pentru a săruta şi a atinge moaştele Sfintei Parascheva
Peste 50.000 de pelerini au îndurat frigul, ploaia şi au stat ore în şir în picioare, în ultimele zile, pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva. Dintre aceştia, 20 au ajuns la spital după ce li s-a făcut rău din cauza postului prelungit şi a oboselii.
Tanti Mariţa (78 de ani) a povestit că a venit să se închine la sfintele moaşte în speranţa că va scăpa de bătăile nurorii sale. "Sper ca Dumnezeu să ne aducă pace", a spus bătrâna. Alţi doi pelerini, un preot şi soţia lui, din Vaslui, au murit ieri în drum spre Iaşi, într-un accident de circulaţie.

www.libertatea.ro

Sondaj de opinie....

Sfintirea Bisericii de la Cotroceni a fost (de fapt) un act de:

- spiritualitate crestina
- campanie electorala
votati pe www.ortodoxmedia. com
sursa
http://www.ortodoxmedia.com/

Grele Ţi-s poruncile Doamne!

Nu de putine ori, am simtit candva in viata noastra, ca o anumita porunca, lasata de Dumnezeu ni s-a parut prea greu de indeplinit si atunci am zis in sinea noastra ca ori nu este o porunca generala care are si exceptii precum noi insine, ori ca nu a fost transmisa bine, sau ca s-a aplicat doar intr-o anumita perioada a istoriei, ori ca unele porunci sunt adresate doar pentru cei care vor sa ajunga sfinti, iar noi ceilalti ”mai slabi de inger’ putem sa ne multumim pe drumul mantuirii si cu poruncile mai ”accesibile”.

Printre poruncile boicotate de constiinta noastra, se afla iubirea de vrajmasi, si multe, multe altele. Aproape toti am avut mai devreme sau mai tarziu ceva de obiectat asupra unei porunci. Si-atunci acea porunca ni s-a parut grea, de nesuportat si am invetat in mintea noastra un motiv de a ne sustrage si de a ne impaca constiinta. Dar oare chiar sunt grele poruncile Domnului? Chiar ne-a poruncit Domnul atatea ca sa ne chinuiasca, sa ducem o viata de cazna? Doar El ne-a zis: “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.”

Insa toti sfintii care s-au nevoit pe pamant au demonstrat ca poruncile Domnului nu sunt grele…ci imposibile…fara El. De ce?…Pe scurt, noi toti oamenii avem ca aspiratie esentiala fericirea, toti vrem sa fim fericiti pentru totdeauna. Pacat ca nu intelegem ca doar Dumnezeu este fericirea noastra, pentru ca El este izvorul vietii si tot ce poate fi bun izvoraste doar din El si ajunge la noi tot datorita Lui.

Fiind facuti din dragoste si pentru dragoste, implinirea si bucuria noastra ca oameni este doar dragostea, iar culorile dragostei sunt tocmai poruncile pe care ni le-a lasat. Problema intervine atunci cand vrem sa fim fericiti in afara lui Dumnezeu. Nu realizam ca orice este in afara lui Dumnezeu este pacat…iar pacatul inseamna suferinta. Dumnezeu iubire fiind, a dat poruncile pentru noi din iubire, pentru a ajunge si noi la iubire, adica la fericirea pe care o tot cautam singuri, de cele mai multe ori pe drumuri gresite.

Deci, pe de alta parte, poruncile Domnului sunt eliberatoare, ne fac sa ne eliberam de pacat, iar daca suntem liberi de pacat, inseamna ca nu mai suntem sub umbra pacatului: suferinta. Iar daca nu suferim din pricina pacatului atunci, in sfarsit ajungem la fericirea pe care o cautam. Iata cum in final toate poruncile Domnului inseamna fericire. “Fie mie dupa cuvantul Tau” asa a spus Maicuta noastra…asa sa spunem si noi ca sa ne impartasim de slava Domnului Hristos in vecii vecilor, impreuna cu toti sfintii si toti cei dragi ai nostri.

Toate poruncile se rezuma la doua “Iubeste-l pe Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot cugetul tau si din toata puterea ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”…si in amandoua este vorba de iubire. Ce sunt poruncile Domnului? A invata sa iubim…drept! Chemarea iubirii o avem cu totii in noi, dar ce-am iubit…de multe ori am iubit stramb, si-atunci ni s-a strambat si statura duhovniceasca, iar poruncile actioneaza exact ca niste atele…ne indreapta. Din acest motiv avem senzatia de greutate, dar nu este din cauza ca unele porunci ar fi grele sau absurde…ci din cauza patimilor…din cauza ca suntem bolnavi, cazuti, fracturati si indoiti cu sufletele. Noi defapt avem nevoie de poruncile bisericii mai ceva decat de aer…pentru ca ele sunt sanatatea, implinirea, si fericirea noastra.

“Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul.” Valeriu Gafencu

Stire de ultima ora ....

ASTĂZI
S-A ÎNTRUNIT SINODUL BISERICII ORTODOXE A GRECIEI


Sinodul Ierarhiei Bisericii Greciei se întruneşte astăzi. Între temele care au fost date publicităţii printr-un comunicat de ştiri tematic nu este cuprinsă nici o dezbatere despre reprezentanţa Bisericii Greciei la Dialogul dintre ortodocşi şi catolici în Cipru, nici tema răspunsului către Patriarhul Ecumenic referitor la „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Cu toate acestea, ambele teme se aşteaptă a fi expuse Ierarhiei pentru că evoluţiile nu mai permit tăcerea în jurul celor două chestiuni legate între ele. Poporul credincios aşteaptă o poziţie clară şi lipsită de echivoc din partea episcopilor săi în chestiunile dialogului cu romano-catolicii şi la intervenţia provocatoare a patriarhului Bartolomeu referitoare la „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Miile de semnatari ai „Mărturisirii de Credinţă...” şi mulţi alţii împreună cu ei aşteptăm să auzim glasurile ierarhilor luptători şi să vedem Ierarhia unită pentru a trata aceste teme ale credinţei printr-un cuvânt patristic şi lipsit de spirit servil faţă de ecumeniştii din Fanar (Constantinopol).
Ca teologi aşteptăm – chiar dacă nu se pare că se va dezbate o astfel de problemă - ca Ierarhia să se ocupe şi de tema predării religiei în şcoală, cerând clar retragerea enciclicelor lui Stelianidis şi păstrarea caracterului ortodox patristic al orelor de religie. Administraţia noului guvern a exprimat în trecut multe opinii duşmănoase referitoare la ora noastră de religie. Aşadar este necesar ca dintru început să primească un mesaj puternic despre faptul că Biserica Administrativă priveghează şi nu va mai permite de acum încolo o degradare mai mare a orelor de religie şi a caracterului creştin al educaţiei noastre.
Începem săptămâna cu atenţia tuturor îndreptată spre hotărârile ierarhilor noştri. De aceea este necesară şi rugăciunea fiecăruia dintre noi, ca Dumnezeu să-i lumineze pe ierarhii noştri să ia hotărâri ortodoxe, lipsite de echivoc şi clare.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com) monahul Leontie.

Stiri ...din lume adunate...

Obama vrea mai multe drepturi pentru soldaţii gay
Barack Obama şi-a luat angajamentul de a abroga o nouă lege cu privire la homosexualii înrolaţi în armata americană. Preşedintele SUA a declarat sâmbătă într-un discurs oficial că vrea ca persoanele gay să se poată înrola fărăsă fie nevoiţi să-şi ascundă orientarea sexuală.
Legalizarea cannabisului ar putea stopa criza economică prin omorârea mai multor oameni

Susţinătorii legalizării marijuanei din California susţin că această măsură ar putea scoate statul din criza profundă prin care trece. Nivelul taxelor încasate ar putea atinge 1,5 miliarde de dolari. Ar fi o sumă extrem de importantă pentru statul condus de Arnold Schwarzenegger, cu un deficit curent de câteva miliarde de dolari şi o economie uriaşă, peste majoritatea statelor lumii.

Moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Vasile cel Mare, împreună, spre
inchinare, precum odinioară


Mii de pelerini sunt aşteptaţi şi anul acesta la unul dintre cele mai mari hramuri din ţară, dedicat Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi. Credincioşi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate îşi vor îndrepta paşii, gândurile şi rugăciunile pe 14 octombrie către Ocrotitoarea Moldovei, „cea mult folositoare".

Mitropolitul Vladimir a participat la şedinţa Sfântului Sinod al BORu


ÎPS Mitropolit Vladimir, însoţit de părintele secretar Prot. Mitr. Vadim Cheibaş, participă la manifestările prilejuite de aniversarea celor 200 ani de la întemeierea Academiei Teologice din Sankt- Peterburg.

Profesori şi slujitori ai Mitropoliei Moldovei participanţi la cea de-a 200 aniversare a Academiei Teologice din Sankt-Peterburg


Zeci de slujitori şi profesori de la şcolile teologice din Moldova au participat la manifestările prilejuite de aniversarea celor 200 ani de la înfiinţarea Academiei Teologice din Sankt-Peterburg.

Cuvioasa Parascheva

Troparul Sfintei Preacuvioasei Parascheva
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii, împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.




Codacul Sfintei Preacuvioasei Parascheva
Pe sfânta folositoare celor ce sunt întru nevoi, toți cu bucurie să o lăudăm, pe Preacinstita Parascheva, că aceasta viața nestricăcioasă a luat în veci. Pentru aceasta, mărire a aflat și daruri de minuni, cu porunca lui Dumnezeu.

Rugaciune catre Sfanta Parascheva

Rugaciune catre Sfanta Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.

Marea taină a Împărtăşaniei (Trupul şi sângele Domnului)

Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20). Aşadar, Stăpâne, Tu eşti cu noi în toate zilele; nu trăim nici o zi fără Tine, fără prezenţa Ta. O, cât de real şi cât de esenţial sălăşluieşti Tu în Sfintele Taine!

Tu iei, Stăpâne, la fiecare Liturghie un trup întru totul asemănător cu al nostru, în afară de păcat, şi ne hrăneşti cu Trupul Tău dătător de viaţă. Prin Sfintele Taine eşti întreg în noi, Trupul Tău se uneşte cu trupul nostru şi Duhul Tău se uneşte cu sufletul nostru. Percepem, simţim această unire dătătoare-de-viaţă, liniştitoare şi dulce.

Simţim că, unindu-ne cu Tine în Sfânta Euharistie, devenim acelaşi Duh cu Tine, după cum s-a spus: „Cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El” (1 Corinteni 6, 17). Ne facem asemenea Ţie, buni, blânzi şi smeriţi, după cum ai zis despre Tine însuţi: „Că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29). Este adevărat că adesea trupul nostru cel viclean şi nevăzător sau stăpânul veacului acestuia care sălăşluieşte în păcătosul nostru trup ne şopteşte că în Sfintele Taine se află doar pâine şi vin, nu însuşi Trupul, şi însuşi Sângele Domnului, chemând în ajutor, ca pe nişte martori vicleni, simţurile văzului, gustului şi mirosului.

Noi însă nu dăm ascultare clevetirilor celui rău şi cugetăm după cum urmează: la Tine, Doamne, totul este cu putinţă; Tu creezi trupurile oa­menilor, animalelor, peştilor, păsărilor, reptilelor, ale tuturor făpturilor. N-ai putea oare Tu, Care „pretutindenea eşti şi toate le împlineşti”, să-Ţi creezi propriul Tău trup?

Oare ce sculptor, lucrând statui pentru alţii, n-ar fi în stare să-şi facă propria sa statuie? Şi nu numai atât. Tu eşti Cel ce poţi preface un obiect neînsufleţit într-o fiinţă vie, precum toiagul lui Moise într-un şarpe, nimic nu este la Tine cu neputinţă. Oare nu-Ţi poţi face Ţie însuţi Trup din pâine şi vin, acestea fiind atât de apropiate trupului nostru şi care, întrebuin­ţate ca hrană şi băutură, se prefac în carnea şi sângele nostru?

Tu faci în aşa chip încât credinţa noastră să nu ne fie pusă la încercare mai mult decât am putea suporta; Tu nu prefaci un bulgăre de pământ în preacuratul Tău Trup şi preacuratul Tău Sânge, ci pâinea cea albă, moale, curată şi plăcută la gust; nu faci Sângele Tău din apă, ci din vin, care seamănă la culoare cu sângele (vinul care e numit în Scriptură sângele strugurelui (Sirah 50, 17), plăcut la gust şi care veseleşte inima omului. Tu cunoşti neputinţa noastră, slaba noas­tră credinţă şi de aceea ai binevoit să Te foloseşti, în Taina Trupului şi Sân­gelui Tău, de acele elemente care se potriveau cel mai bine. Să credem deci cu tărie că sub aparenţa pâinii şi vinului ne împărtăşim cu adevăratul Trup şi adevăratul Sânge ale lui Hristos şi că, în Taina împărtăşaniei, Domnul va fi cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu ?

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au în ceput în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi putoare. Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă luminează, mă înnoieşte, mă bineînmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Văd în închipuire, cu ochii inimii, cum inima mea îl inspiră pe Hristos în sine, cum Acela pătrunde în ea, aducându-i, dintr-o dată, pace şi dulceaţă. Nu mă voi lipsi de Tine, Iubitorule de oameni, Tu care eşti respiraţia şi bucuria mea! Bolnav sunt fără Tine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Când diavolul ni se află în inimă, simţim ceva ca o greutate ucigătoare, neobişnuită, o pară de foc în piept şi în inimă; sufletul simte că ceva îl strânge şi că se întunecă; totul ne irită; simţim repulsie faţă de orice faptă bună; interpretăm anapoda orice cuvânt şi orice gest ale altora faţă de noi, vedem în ele porniri împotriva noastră, făcute cu rea intenţie, o lezare a onoarei şi de aceea nutrim faţă de ei ură adâncă, ucigaşă, gând de mânie şi răzbunare. „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 20). Sunt zile când duhul rău mă tulbură şi pe mine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Taina nuntii

Unde se cuvine să se facă slujba Cununiei?
Slujba Cununiei se cuvine să se facă in biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine şi aici e locaşul sfânt în care se săvârşesc şi celelalte Sfinte Taine şi pentru că aici se adună şi Biserica în înţelesul ei de comunitate, adica obştea credincioşilor din care face parte şi care, în felul acesta, se bucură şi ia parte impreuna cu noi la unul din cele mai de seama prilejuri de bucurie din viaţa noastră, după cum ia parte şi la necazurile şi durerile noastre. De aceea, săvârşirea cununiei în casă este ingăduită numai rareori şi numai din motive bine intemeiate, cu dezlegarea arhiereului, care hotărăşte de la caz la caz.
Când se săvârşeşte Cununia?
Fiind prilej de bucurie şi de veselie, Cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare, îndată după liturghie, când toţi credincioşii se află în biserică.
Când nu se pot face nunţi?
Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunti in urmatoarele zile si rastimpuri de peste an:
a) in cele patru posturi de peste an, în Ziua Crucii (14 septembrie), Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), în zilele de sâmbătă şi în ajunul praznicelor împărăteşti. Aceasta, pentru ca petrecerile si ospetele ce insotesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocainta si infranarea pe care ne-o impune postul 540 (Vezi si Talcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea si Sf. Simion al Tesalonicului, Raspuns la intrebarea 25, trad. rom. p. 318.). In Postul Mare este ingaduita la nevoie (nevoie de moarte) logodna si aceasta numai in ziua Bunei-Vestiri (daca nu cade in saptamana Patimilor) si in Duminica Floriilor541 (Ibidem).
b) in saptamana branzei (sau saptamana alba), care este socotita ca vreme de pregatire pentru post.
c) in saptamana luminata (dintre Duminica Pastilor si Duminica Tomii), in Duminica Rusalulor, in rastimpul dintre Craciun si Boboteaza, precum si in ajunul tuturor praznicelor imparatesti, pentru ca veselia nuntilor sa nu intunece sau sa ne faca sa uitam bucuria duhovniceasca a celor mai mari sarbatori crestine.
Ce e logodna si care e randuiala ei?
Logodna (cuvant slav, care inseamna a face fagaduinta de casatorie) e randuita tocmirii sau asezarii nuntii a doi tineri care s-au fagaduit unul altuia. Biserica binecuvanteaza aceasta veche datina printr-o slujba scurta, premergatoare nuntii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face impreuna cu slujba cununiei, savarsindu-se imediat inaintea acesteia (dar se poate face si aparte, cu mult mai inainte).
Logodna binecuvantata de Biserica are o deosebita valoare prin legatura ei cu casatoria, cu Sfanta Taina a Nuntii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice invoiala omeneasca.
Partea cea mai de seama a slujbei logodnei e punerea inelelor in degetele logodnicilor de catre preot si apoi schimbarea acestor inele de catre nasi.
Ce rost au inelele de la logodna?
Ele sunt semnul iubirii, al credinciosiei si al legaturii trainice pe care o faureste Taina Casatoriei intre viitorii soti.
Slujba logodnei si a cununiei se face in naos, adica in sanul Bisericii, inaintea unei mese pe care se aseaza Sfanta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfesnice cu lumanari si inelele de logodna. Mirele sta in dreapta ca unul care este mai mare si cap femeii, iar mireasa, la stanga lui, langa inima lui si ca una care este mai mica decat barbatul, fiind facuta din coasta lui si datorandu-i supunere si ascultare542 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 278, trad. rom., p. 180).
Atat la logodna cat si la Cununie, mirii sunt insotiti de nasi (nuni).
Care este rostul nasilor la cununie?
Rostul si datoria nasilor la cununie sunt aceleasi ca ale nasilor de la botez. Ei sunt martori si chezasi ai temeiniciei fagaduintelor facute de viitorii soti unul fata de altul si ai trainiciei legaturii pentru tot restul vietii.
De aceea pun mana pe cununii, atat atunci cand sunt puse pe capul mirilor, cat si atunci cand sunt luate. De regula ei sunt aceiasi de la botez, sau urmasii lor si trebuie sa fie ortodocsi si cu buna vietuire crestineasca, purtandu-se fata de miri ca niste parinti si invatatori ai acestora543 (Idem, cap. 280, trad. rom. p. 181). In timpul slujbei, nasii tin in mana faclii aprinse, simbol al curatiei mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei nuntasilor544 (Ibidem, 279, p. 181).
Care e partea cea mai de seama din randuiala Cununiei?
Este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fetele mirilor, rostind la fiecare, de cate trei ori, cuvintele: „Cununa-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh", apoi le pune pe capul lor, intai al mirelui si apoi al miresei.
Ce inchipuie „cununiile" care se pun pe capul mirilor?
Acestea sunt facute in chipul coroanelor cu care se incununau odinioara regii si imparatii. Ele inchipuie podoaba, cinstea si rasplata care se aduc curatiei si fecioriei mirilor pentru care acestia sunt incununati ca niste imparati, inzestrati cu puterea de a da viata, a naste copii545 (Ibidem, cap. 276, p. 179). De aceea se si canta pentru dansii: «Doamne, Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii!»
Dupa punerea cununiilor, urmeaza Apostolul (de la Efes. cap. 5, vers 20-33), in care Sfantul Apostol Pavel aseamana nunta cu legatura sfanta dintre Hristos si Biserica, indemnand pe miri sa se iubeasca unul pe altul. Se citeste apoi Evanghelia in care se istoriseste minunea infaptuita de Mantuitorul la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11).
Urmeaza o ectenie, dupa care preotul binecuvanteaza paharul de obste (comun), adica un pahar cu vin din care da mirilor sa guste pe rand, in timp ce se canta: „Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema" (Ps. 115, 4).
Ce inseamna paharul acesta?
Inseamna, pe de o parte, bucuria si veselia nuntii, iar pe de alta, unirea intr-un cuget si menirea comuna a viitorilor soti pe care ei vor impartasi-o impreuna de aici inainte, avand parte de aceleasi bucurii si aceleasi necazuri546 (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 277, trad. rom. p. 180). Aceleasi lucruri inchipuie si bucata de paine din care se da acum mirilor sa guste, odata cu paharul de obste.
Dupa aceasta se face inconjurarea de trei ori a mesei de catre alaiul de nunta, format din slujitori, miri si nasi.
Ce inseamna inconjurarea mesei?
Aceasta inconjurare in chip de hora inchipuie bucuria prilejuita de nunta. Si deoarece nunta se face in scopul nasterii de prunci, Biserica ne duce cu gandul la nasterea minunata a dumnezeiescului Prunc din Sfanta Fecioara, nastere pe care a prezis-o mai ales proorocul Isaia (7, 14). Pe acesta il indeamna acum Biserica, prin cantare, sa dantuiasca impreuna cu noi, de bucurie ca i s-a implinit proorocia: «Isaie, dantuieste! Fecioara a avut in pantece...» etc. Se canta, de asemenea, si celelalte doua cantari de la slujba hirotoniei: «Sfintilor Mucenici...» si «Slava Tie, Hristoase Dumnezeule... », care inseamna ca mirii trebuie sa se faca partasi ai lui Hristos si ai sfintilor Lui, prin viata curata pe care o vor duce si in casnicie547 (Ibidem, cap. 282, p. 182).
Sunt ingaduite de Biserica a doua si a treia nunta?
A doua si a treia nunta erau privite odinioara de Biserica cu mai multa asprime si ingaduite numai ca un pogoramant facut pentru slabi-ciunea firii omenesti. De aceea, erau insotite de unele epitimii, sau canoane de pocainta (opriri de la Sf. impartasanie)548 (Cara. 19 al Sf. Ioan Postitorul; can. 2 al Sf. Nichifor Marturisitorul; Pravila de la Govora (1640), cap. 83; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cistita nunta, cap. 276, trad. rom. p. 179 s.a.). Astazi insa, deoarece asemenea casatorii au devenit mai dese, Biserica e nevoita sa le ingaduie si sa le binecuvanteze, pentru a nu lasa pe cei impreunati cu legatura trupeasca, sa traiasca in pacat, fara binecuvantarea lui Dumnezeu.
Slujba la a doua si a treia nunta e ca si la cea dintai?
Nu este la fel. Cununia a doua si a treia se savarsesc dupa o randuiala deosebita, in care se vede inca vechea disciplina a asprimii cu care erau privite de catre Biserica asemenea casatorii. Aceasta randuiala este, in prima ei parte, mult mai simpla si mai putin sarbatoreasca decat cea de la prima cununie. Logodna este impreunata aici cu cea a cununiei, ca o singura slujba, avand binecuvantarea de la inceput nu ca la Taine („Binecuvantata este imparatia Tatalui..."), ci ca la slujbele de binecuvantare si Sfintire, numite ierurgii ("Binecuvantat este Dumnezeul nostru..."). Atat ectenia, cat si molitvele de la logodna, cat si cele dinaintea punerii cununiilor, cuprind rugaciuni pentru pocainta si iertarea mirilor, pentru ca insotirea lor prin a doua sau a treia nunta le e socotita ca un pacat izvorat din aprinderea trupeasca, pe care ei n-au putut-o birui. Incepand de la punerea cununiilor pe cap, randuiala slujbei la a doua si a treia nunta e intocmai ca si la prima nunta.
E ingaduita a patra nunta?
A patra nunta e socotita de Biserica drept o faradelege, de aceea preotii sunt opriti de a o sluji, sub pedeapsa caterisirii549 (Molitfelnicul, la sfarsitul Randuielii Nuntii (ed. 1984, p. 105)).
Ce trebuie sa stie si sa pazeasca mirii?«
Trebuie sa stim ca cei ce se insotesc prin nunta s-au insotit de la Dumnezeu si sunt curati cu chemarea Celui Curat. Sa pazeasca deci unul fata de altul nunta neintinata si in pace, sa vietuiasca in cucernicie. Cei ce au luat unire de la Dumnezeu, pentru cinste, dragoste intru curatie, insotirea intr-un gand si in pace, sa le pazeasca unul cu altul, ca un odor, pentru ca sa nu li se ceara sa dea raspuns de curatie si de celelalte lucruri dumnezeiesti; si sa se ingrijeasca nu numai de trupul lor, ci mai cu seama de sufletele lor... caci intr-acest chip si Dumnezeu va fi cu dansii. Pe fiii lor sa-i creasca „intru frica si invatatura Domnului", precum invata dumnezeiescul Pavel (Efes. 6, 4), si din cele ce castiga de la Dumnezeu sa miluiasca pe fratii cei saraci, ca si ei sa fie miluiti si sa se invredniceasca imparatiei cerurilor, impreuna cu fiii lor»550 (Povatuirea catre Miri, din Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nunta, cap. 282, trad. rom. p. 183).
Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. „Si vor fi cei doi un trup..." zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). «Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta...», adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata.

(Catehismul Bisericii Ortodoxe)

Pilda Semănătorului....

Cerul şi pămîntul, lumea întreagă şi toate cele ce sunt în ea vorbesc cu negrăite laude şi în chip minunat despre Dumnezeu, Creatorul lor. Privindu-le cu atenţie şi ascultîndu-le graiurile tainice, ele ne învaţă cum să trăim, cum să ne comportăm în viaţă şi cum să-L cinstim şi să-L slujim pe Tatăl cel ceresc, Creatorul şi Purtătorul de grijă a tuturor.
Pentru a fi înţelese mai cu uşurinţă predicile Sale despre Dumnezeu şi despre Împărăţia Cerurilor de către toate categoriile de oameni, Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a folosit de exemple din natura înconjurătoare şi de întâmplări sau fapte din viaţa de zi cu zi a oamenilor din acele timpuri. Aceste exemple, prezentate sub formă de scurte istorioare, se numesc pilde sau parabole.
Într-una din zile Mântuitorul nostru Iisus Hristos se afla pe malul mării şi învăţa poporul care venise să-L asculte. Mulţimi de oameni soseau însă neîncetat. Atunci, pentru a fi mai bine auzit de toţi, Iisus intră într-o corabie şi de pe mare vorbea poporului care şedea pe mal şi-L asculta.
Oamenii acelor vremuri îşi câştigau existenţa mai ales din agricultură, pescuit şi creşterea animalelor. De aceea, ţinând seama de ocupaţia zilnică a acelor ce Îl ascultau Mântuitorul îi învaţă adevărurile adânci despre Cuvîntul lui Dumnezeu, folosindu-Se de importantul moment agricol al semănatului. Astfel le spune pilda următoare:
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mîncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut pe pămîntul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. (După Luca 8,5-15).
După plecarea mulţimilor, la rugămintea ucenicilor Săi şi a altor câţiva oameni care mai rămăseseră în jurul Său, Iisus le-a explicat înţelesul profund al pildei pe care le-o spusese.
Sămânţa este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar locurile unde cade când este semănată sunt diversele categorii de oameni cărora li se adresează Cuvîntul lui Dumnezeu.
Din categoria seminţei care a căzut lângă drum iar păsările cerului au venit şi au mâncat-o fac parte acei oameni care, deşi aud Cuvântul lui Dumnezeu, nu-L păstrează deloc în cugetul şi inima lor, pentru că diavolul, cu viclenia lui, le insuflă alte gânduri şi preocupări şi le fură cuvântul semănat în inimile lor.
Locul pietros unde, odată căzută sămânţa, răsare imediat dar se usucă la primul răsărit de soare, sunt oamenii care cu bucurie primesc Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează o vreme în inima lor, dar, nefiind tari şi statornici, la vreme de prigoană sau persecuţii pentru credinţă se leapădă de el.
Sămânţa căzută între spini reprezintă pe acei oameni care, deşi ascultă şi primesc Cuvîntul lui Dumnezeu, îl înăbuşă cu plăcerile şi cu dorinţa lor de îmbogăţire, împiedicându-l astfel să dea rod în inima lor.
În sfârşit, sămânţa care cade pe pămîntul cel bun şi dă rod înfăţişează pe acei oameni care cu inimă curată şi bună aud Cuvîntul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare, fiecare după râvna şi puterile sale.
Biserica Ortodoxă, urmaşă credincioasă a învăţăturilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli, a rînduit ca pilda semănătorului să se citească şi să se explice în biserici în perioada de toamnă, cînd agricultorii tocmai încep semănatul grâului.