Numta Armaneasca......

sursa:http://www.youtube.com/watch?v=4B4w1lLvgsg&feature=related

Insula Sentimentelor

Cu mulţi ani în urmă, trăiau pe o insulă îndepărtată, numită Insula Sentimentelor, toate sentimentele şi emoţiile pe care le cunoaştem astăzi: Fericirea, Tristeţea, Cunoaşterea şi multe altele, printre care şi Dragostea. Într-o zi, Păzitorul Insulei, le-a anunţat că insula se va scufunda.Dintre toate sentimentele, Dragostea s-a hotărât să nu îi fie frică, să nu abandoneze insula nici chiar în ultimul moment. Când insula mai avea puţin până să se scufunde în adâncul oceanului, Dragostea a hotărât să ceară ajutor.S-a întâmplat ca, în acea clipă, Bogăţia să treacă pe lângă Dragoste, într-o barcă. Dragostea a spus:

- Bogăţie, mă poţi lua cu tine în barcă?

- Îmi pare rău, Dragoste, nu pot, i-a răspuns Bogăţia. Este prea mult aur şi argint în barca mea şi, sincer, nu mai am loc şi pentru tine.

Apoi, Dragostea a întrebat Vanitatea, care se afla într-o altă barcă. Şi Vanitatea i-a dat acelaşi răspuns:

- Nu pot să te iau în barca mea, Dragoste, eu am nevoie de spaţiu, nu îmi place să stau îngrămădită.

Apoi, Dragostea şi-a îndreptat privirile spre Tristeţe, care era chiar lângă ea.

- Tristeţe, te rog mult, ia-mă cu tine.

- Ah, îmi pare rău, a răspuns Tristeţea, dar chiar nu am cum. Mă simt atât de singură încât vreau să fiu doar eu, nu am nevoie de companie acum. Te rog să mă înţelegi.

S-a întâmplat ca pe lângă Dragoste să treacă Fericirea.

- Hei, tu, Fericire, ia-mă şi pe mine cu tine, nu mă lăsa aici pe insula aceasta care se va scufunda.

Dar Fericirea nu a auzit ce a spus Dragostea, fiind prea preocupată de propria ei bucurie.

Dintr-o dată, cum stătea supărată şi aproape că o podideau lacrimile, Dragostea a auzit cum cineva o strigă:

- Dragoste, poţi să vii cu mine.

Dragostea foarte fericită şi-a întors capul şi a văzut un bătrânel. Ţopăind de bucurie, Dragostea a sărit în barca bătrânelului, însă, datorită fericirii ce o simţea că a fost salvată, a uitat să-l întrebe pe bătrânel cum îl cheamă, limitându-se doar să-i mulţumească.

- Eu îţi mulţumesc foarte mult că m-ai salvat. Dacă nu ai fi fost tu, aş fi murit de mult.

Când au ajuns pe uscat, însă, privindu-l pe bătrânel cum se îndepărtează de barcă, Dragostea şi-a dat seama că simple mulţumiri nu sunt de ajuns.

Atunci, privind înspre Cunoaştere, care era chiar lângă ea, a spus:

- Dar cum îl cheamă pe bătrânelul care m-a salvat? Am uitat să-l întreb.

Şi Cunoaşterea i-a răspuns:

- Era Timpul.

- Timpul?, se miră Dragostea. Apoi, ca şi cum ar fi citit chipul Dragostei, Cunoaşterea i-a zâmbit şi i-a zis:

- Pentru că doar Timpul poate să înţeleagă valoarea Dragostei.

( după o poveste populară)

A lăcrimat icoana Sfintei Chiriachi

O icoană a Sfintei Chiriachi din Mănăstirea bizantină a Schimbării la Faţă a Mântuitorului, care este la o distanţă de Nafplio de cca. 5 km, a lăcrimat.
Icoana Sfintei Chiriachi se află într-o mănăstire de lemn şi a fost închinată de credincioşii satului Tselu unde este şi mănăstirea, care a încetat să funcţioneze din 1883. În biserică se slujeşte Sfânta Liturghie doar la sărbătoarea Sfintei Chiriachi.
Mitropolitul Iakovos de Argolida a fost informat imediat de minunatul eveniment şi a cerut ca icoana să fie păzită într-un loc sigur şi să fie studiată de către specialişti, pentru a diagnostica ce este lichidul acesta care curge din ochii Sfintei Chiriachi.
În sfârşit, mănăstirea respectivă a suferit de foarte multe ori daune materiale din partea sataniştilor şi nu de puţine ori au fost arse şi icoane.

(cf. romfea.gr, monahul Leontie)

Pilda zilei....

Ajutor dezinteresat
Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu 1-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care 1-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.

Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti,1 fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

"Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui. " (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Stire din lume adunate...

Hrisostomos al Ciprului:
„AR FI TREBUIT SĂ FIM MAI SEVERI”

Autor: Aimilios Polighenis, Cipru, 21.10.2009, 20:30

Reacţia Arhiepiscopului Hrisostomos al Ciprului a fost deosebit de puternică astăzi - cu prilejul incidentelor ce au avut loc ieri, în Pafos, în care un grup de manifestanţi din Cipru şi din Grecia şi-au exprimat dezacordul în ceea ce priveşte Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici.
Arhiepiscopul Ciprului, kir Hrisostomos, în declaraţiile sale la ΠΙΚ, a susţinut că Poliţia ar fi trebuit să fie mai severă.
Mai precis, Arhiepiscopul Hrisostomos a accentuat: „Comportamentul lor a fost inadmisibil şi ar fi trebuit să fim mai severi, atât noi, cât şi Poliţia”.
Întâistătătorul Bisericii Cipriote a mai menţionat că „astfel de acţiuni expun Biserica Ciprului la nivel internaţional”.
În final, de semnalat că preşedintele EDEK, dl. Iannakis Omiru, în declaraţiile sale a caracterizat pe monahii care au participat la incidente drept „talibani”.(traducere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)

Anchetă disciplinară asupra poliţiştilor
pentru violenţe în PafosModul acţiunii a doi poliţişti

Şeful Poliţiei a dispus o anchetă disciplinară asupra a doi membri ai Poliţiei din Pafos, în legătură cu incidentele de lângă Biserica Sf. Gheorghe din Hloraka.
Această informaţie a fost comunicată de reprezentantul pentru presă al Poliţiei, Mihalis Katsonotos, adăugând că hotărârea şefului Poliţiei s-a întemeiat pe concluzia anchetei administrative urgente pe care a dispus-o locţiitorul de comandant al serviciului de poliţie, Andreas Nikolaidis, pentru a se asigura dacă şi în ce măsură a fost folosită violenţa de către membri ai Poliţiei.
După cum a spus dl. Katsonotos, abuzurile cercetate sunt:
a. Arestarea ilegală sau inutilă fără un motiv rezonabil sau suficient.
b. Folosirea violenţei în afara necesităţii absolute faţă de cel reţinut sau faţă de o persoană care, posibil, să se fi aflat acolo în timpul împlinirii serviciului şi
c. Comportament nepoliticos sau crud faţă de o persoană.

A declarat, de asemenea, că poliţiştii nu au fost disponibilizaţi.
Referitor la cei şase arestaţi, dl. Katsonotos a menţionat că au fost acuzaţi în scris şi au fost lăsaţi liberi.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://www.philenews.com/ via
http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)


cere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)
Dumnezeu a sabotat acceleratorul de particule de la Geneva"



Doi oameni de ştiinţă sunt de părere că Dumnezeu sau călătorii în timp au stricat Large Hadron Collider, în septembrie 2008. Cei doi au publicat o lucrare în care spun că cel mai mare de accelerator de particule din lume, care s-a stricat la o săptămână după ce a fost pornit, ar fi fost sabotat printr-o intervenţie divină sau de către agenţi ai viitorului.
Holger Bech Nielsen, de la Institutul Niels Bohr din Copenhaga şi Masao Ninomiya, de la Institutul Yukawa de Fizică Teoretică din Kyoto, au spus în lucrarea lor, The Search for Effect of Influence from Future in Large Hadron Collider, că "producerea bosonului Higgs, pe care fizicienii speră să îl obţină în accelerator, ar putea fi incompatibil cu natura, în aşa manieră încât crearea sa s-ar manifesta în trecut, oprind acceleratorul de la a produce particula, la fel ca un călător în timp care se întoarce să îşi ucidă bunicul".
Cel doi au mai speculat că Dumnezeu ar fi oprit LHC-ul pentru a opri oamenii să descopere bosonul Higgs, sau "particula lui Dumnezeu".
Niels a mai adăugat: "Prezicerea noastră este că orice instrument care ar putea produce particula Higgs va avea ghinion."
Comunicatul final al Simpozionului internaţional „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi"


Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, în colaborare cu Facultatea de Teologie Evanghelică din Tübingen, a organizat, în perioada 15-17 octombrie 2009, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, Simpozionul internaţional şi interconfesional cu tema: „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi".
Preot în vârstă răpit în Filipine



Michael Sinnott, preot în vârstă de 79 de ani din Irlanda, a fost răpit de şase oameni înarmaţi în 10 octombrie, în oraşul Pagadian de lângă Zamboanga (Mindanao), Filipine, în timp ce conducea rugăciunile de seară în locuinţa sa. Deşi niciun grup nu a revendicat încă răpirea, un grup islamist, Moro Islamic Liberation Front, este suspectul principal.
Există îngrijorări serioase legate de starea părintelui Sinnott care se ştie că are o stare de sănătate precară. Potrivit ştirilor, informatorii militari filipinezi l-au reperat împreună cu răpitorii săi în 12 octombrie, în provincia Lanao del Sur, la 70 de kilometri de locul în care a fost răpit şi într-o alta locaţie în ziua următoare. Părintele Sinnott a slujit în Filipine în ultimii 40 de ani.

http://stiricrestine.ro/

Paula Seling - Eu ma duc la cununie........

Copilule cu ochi senini..

Copilule cu ochi senini,
Tu iarasi vii printre straini
In pestera, pe paie reci
Tu capul iarasi Ti-l apleci.

Dar azi nici craii nu mai vin
Si nici pastori sa-ti cante lin
Copilule cu ochi senini
Tu iarasi vii printre straini.

Copilule cu suflet bland,
Te nasti si azi pe-acest pamant
De mii de ani copil sarman
Tu vii in lume an de an.

La-ai Tai Iisuse ai venit
Si nestiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plans mereu de mila lor

La mii de usi ai asteptat
Dar nimeni nu s-a indurat
Si ai ramas in ger si azi
Copil cu lacrimi pe obraz

Batand mereu cu-acelasi dor
La usi inchise cu zavor
Dar cati ti-ar mai deschide azi
Copil cu lacrimi in obraz

Copilule, sarman copil
Curat ca roua de avril
De-atata vreme tu petreci
La usa inimilor reci

Trezeşte-te sufletul meu că…

Astazi am intrat in biserica cu sufletul ravasit .Toata greutatea ultimulor zile era in inima mea.Tot răul pe care l-am întâlnit, tot păcatul pe care l-am făcut apăsa pe umerii mei. M-am aşezat în partea stângă a bisericii. Frumuseţea icoanelor îmi era străină. Nu mai regăseam în mine nici un strop din curăţia lor, nici o frântură din blândeţea şi iubirea lor. Peste mine este ceaţa … multă ceaţa…cu pregatirile pentru nunta am uitat de Dumnezeu ...In ultimul timp am fost un sac de nervi ,mi-am facut griji pentru tot ce ma inconjoara ,as fi vrut sa controlez tot ,chiar si vremea....Cantarile utreniei se înălţau duios câtre Domnul, iar buzele mele încercau să le murmure şi ele tainic. Eram atentă la sufletul meu care era încă înţepenit.Cât de orb şi de surd putea să fie? Cât de nepăsător? Erau de faţă Îngerii, Măicuţa Domnului şi Însuşi Hristos Domnul, iar el …sufletul meu era absent,cu gandul tot la agitatia ultimilor pregatiri.Am realizat ca sufletul meu sa indepartat de Dumnezeu,nu-l mai vede ,nu-l mai simte ...Când mi-am ridicat cu nevrednicie privirea, am văzut pe Hristos binecuvântând din icoană toată adunarea credincioşilor. De deasupra altarului, Măicuţa Domnului ne acoperea pe toţi, chiar şi pe mine – cea nepăsătoare, sub Sfântul ei Acoperământ.
Atunci, am stigat:

Trezeşte-te, inima mea, că eşti înaintea lui Hristos!

Trezeşte-te, sufletul meu,…că eşti acasă…

… şi-atunci mi-am auzit sufletul scârţâind din toate încheieturile…dar grijile nu-l lasa ..Abia astept sa treaca nunta ,prea multa agitatie pentru ce?!?!?!.......

UN NOU SFÂNT PE CERUL BISERICII:DREPTUL TEODOSIE DE LA BALTA

ODESA, 20 octombrie 2009
Preafericitul Mitropolit Vladimir al Kievului şi a toată Ucraina (Patriarhia Moscovei) a săvârşit slujba de canonizare a Dreptului Teodosie de la Balta.
Pe 20 octombrie, în timpul opririi sale în Eparhia Odesei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a vizitat oraşul Balta, unde în Sfânta Catedrala a Adormirii Maicii Domnului a oficiat Dumnezeiasca Liturghie şi canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta († 9 martie 1845).
Împreună cu Preafericitul Mitropolit au slujit mitropolitul Agatanghel de Odesa şi Ismail, arhiepiscopii Ionatan de Tulcea şi Braţlav, Bartolomeu de Rivno şi Ostrog şi Ioan de Herson şi Tavria, schiepiscopii Petru de Hinkov (vicarul Mitropoliei de Chişinău), Alexei de Belgorod-Dnestrov (vicarul Eparhiei Odesa), Alexandru de Pereiaslav – Hmelniţki (secretarul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Ucraiana), precum şi preoţi ai eparhiei.

În timpul Liturghiei, după Vohodul Mic, s-a slujit ultimul parastas pentru dreptul adormit.
După aceea, Mitropolitul Agatanghel a dat citire Deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraiana din 18 aprilie 2008 (Jurnalul nr. 29) pentru canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta.

Arhiepiscopul Ionatan a citit viaţa acestui fericit nevoitor, iar apoi în timpul cântării troparului şi a megalinariei nou-proslăvitului sfânt, Preafericitul Mitropolit Vladimir s-a închinat raclei cu cinstitele moaşte ale Dreptului Teodosie. Acelaşi lucru l-au făcut şi ierarhii, clericii şi mirenii prezenţi în biserică.
În amintirea acestui eveniment Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-a fost dăruită icoana preacuviosului lui Dumnezeu cu o părticică din cinstitele lui moaşte.

MEGALINARII
(ce se pot cânta în glasul al VIII-lea şi al II-lea
după podobiile greceşti)

Nouă stea pe cerul Bisericii
Te-a aşezat Domnul ca pe toţi să ne luminezi
Cu pilda vieţii şi cu a ta solire,
Bezna împrăştiind-o, o, Teodosie.

Roagă-te, mărite nevoitor,
Pentru toţi creştinii ce cinstesc proslăvirea ta,
Mijlocind credinţă, nădejde şi iubire,
De la Sfânta Treime, o, Teodosie.

Sfinte, plăcutule al lui Dumnezeu Teodosie de la Balta, mijloceşte pentru noi acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.
(un material de Paula Oprea şi monahul Leontie după situl oficial al Bisericii Ortodoxe din Ucraina)

Pilda zilei....

Adevăr sau minciună

Un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:

- Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi, dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel, eu ce să mai cred?

- Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de vorbe frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr tare: moş, dar când vrei să-1 mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat? Ar: fi mărul acela bun de ceva? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul idei, dar nu hrănesc şi sufletul.

Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi culeg doar nectarul, nu şi alte lucruri inutile. Culege şi tu, la rândul tău, nectarul căiţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei şti să găseşti adevărul în cărţi, vei şti să-1 găseşti şi în viaţă.

Păgânii spun că religia, credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i în stare să le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi găsite astfel. Nu căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, dacă nu trăieşti în credinţă!
"Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu. " ( Sfântul Irineu)

Sfintii Mărturisitori ardeleni, pildă de statornicie în credinţă

Luna octombrie este pentru Biserica Ortodoxa Romana, o luna binecuvantata de praznuirea unor mari sfinti. Pentru crestinii ortodocsi romani putem vorbi de patru mari sarbatori: Praznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, din data de 14 octombrie, urmata apoi la o saptamana de Praznuirea Sfintilor Ardeleni: Cuviosii Marturisitori Visarion si Sofronie, a Sf. Mucenic Oprea si a Sfintilor Preoti Marturisitori Ioan si Moise Macinic, sfinti praznuiti la 21 octombrie, de Praznicul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul Craiovei, la 26 octombrie si apoi de Praznicul Sfantului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, din 27 octombrie.
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. (Luca, 12, 8-9).
Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte în luna octombrie, ziua douăzeci şi una, pe Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea, Sfinţii Preoţi Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş. Apărători ai dreptei credinţe în Ardealul secolului al XVIII-lea, marcat de frământări religioase datorate prozelitismului catolic, aceşti sfinţi au fost canonizaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955, sub păstorirea vrednicului de pomenire Patriarh Iustinian.

CUVIOSUL VISARION SARAI. Cuviosul părinte Visarion s-a născut într-o familie de părinţi ortodocşi din Bosnia, în anul 1714, primind numele de botez Nicolae. Tuns în monahism la vârsta de 18 ani la mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim, merge la locurile sfinte spre a vieţui în rugăciune şi meditaţie.
În această perioadă, în Transilvania, intrată sub jugul unei noi stăpâniri, catolică de această dată, românii ortodocşi treceau prin mari greutăţi. Autorităţile habsburgice, pentru a întări statul catolic, şi-a propus să înmulţească numărul catolicilor prin trecerea românilor la greco-catolicism.
În acest context istoric, călăuzit de Duhul Sfânt şi cu acordul patriarhului sârb de la Carlovitz, călugărul Visarion Sarai vine în Ţara Ardealului pentru a apăra Biserica pe care a iubit-o şi a mărturisit-o şi pentru a-i întări pe credincioşii ortodocşi. Pe unde trecea, el aprindea în sufletele oamenilor râvna şi dorinţa de statornicie în credinţa ortodoxă. Se spune că trăia o viaţă de aspră înfrânare, hrănindu-se numai cu mâncare slaba de legume.
În timp ce se îndrepta spre Sibiu, Cuviosul Visarion arestat şi apoi întemniţat în temuta închisoare Kufstein din munţii tirolezi unde, după grele suferinţe, dobândeşte cununa vieţii veşnice.

CUVIOSUL SOFRONIE DE LA CIOARA. Misiunea sa în Ardeal este continuată de Sfântul Sofronie. Originar din satul Cioara, de lângă Sebeş, judeţul Alba, se călugăreşte la una din mănăstirile din Ţara Românească. În anul 1756 se reîntoarce în satul natal. Râvna sa pustnicească l-a determinat să ridice un schit în mijlocul codrului, adunând în jurul său câţiva ucenici. Fiindu-i distrus schitul din porunca autorităţilor habsburgice, străbate ţinutul Sebeşului şi al Albei îndemnându-i pe credincioşi să nu se îndepărteze de credinţa dreptmăritoare, să alunge preoţii greco-catolici şi să declare că vor să stea sub porunca Bisericii din Ierusalim.
Arestat în mai multe rânduri de către autorităţi, întemniţat la Bobâlna şi Abrud, este eliberat în chip miraculos. Convoacă adunări de preoţi şi credincioşi, întocmind memorii către împărăteasa Maria Tereza şi guvernul Transilvaniei, prin care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor şi eliberarea celor ce pătimeau pentru statornicia în credinţa ortodoxă. Ajutat de colaboratorii săi apropiaţi, printre care se numărau şi călugării de la schiturile şi mănăstirile făgărăşene, unde Sfântul Sofronie a poposit pentru o perioadă, a început o acţiune energică de reorganizare a Bisericii Ortodoxe.
În 14 februarie 1761, Sfântul Sofronie a ţinut Marele sobor din cetatea Bălgradului (Alba Iulia), ale cărui hotărâri, redactate în 19 puncte ce cuprindeau doleanţele românilor ortodocşi din Ardeal, au fost înaintate guvernului. Mişcarea sa poate fi considerată o biruinţă deplină a Ortodoxiei în Transilvania. După numirea episcopului ortodox al Ardealului, Dionisie Novacovici, Sofronie se va retrage la Mănăstirea Argeşului unde se va săvârşi în pace.

SFINŢII PREOŢI MĂRTURISITORI IOAN DIN GALEŞ şi MOISE MĂCINIC DIN SIBIEL. Din rândul preoţilor ortodocşi români din Transilvania s-au remarcat şi Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş. Primul a fost delegat de credincioşii ortodocşi din Făgăraş, Sibiu, Sebeş şi Orăştie să prezinte împărătesei Maria Tereza doleanţele românilor transilvăneni. Preotul Ioan din Galeş a pătimit în închisorile din Sibiu, Deva şi Graz (Austria). Ambii au dobândit cununa muceniciei în temniţa de la Kufstein.

SF. MUCENIC OPREA. Unul dintre mirenii care au luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe a fost evlaviosul Oprea din Săliştea Sibiului. În urma memoriilor înaintate împărătesei Maria Tereza la Viena în anii 1748 şi 1752, este arestat, pătimind muceniceşte alături de preoţii Moise Măcinic şi Ioan din Galeş. Mucenicul Oprea a dat în faţa slujitorilor împărătesei o pildă vrednică să o reţinem: Dacă împărăteasa îmi doreşte avutul, îi dau moştenirea părinţilor mei, dacă doreşte haina de pe mine, i-o dau, dacă doreşte mâinile mele să lucreze pentru dânsa, i le dau. Dar am un singur suflet care nu pot să i-l dau, pentru că e al lui Dumnezeu.

Praznicul sfinţilor mărturisitori ardeleni e aidoma unei preafrumoase icoane, pe care Biserica noastră ne-o pune înainte acum, când poporul nostru are nevoie mai mult ca oricând de pilde, are nevoie mai mult ca oricând de îndemn şi de urmare a lui Hristos.
Cu adevărat ei s-au îmbrăcat cu toate armele lui Dumnezeu, având mijlocul încins cu adevărul şi platoşa dreptăţii, încălţaţi fiind pentru Evanghelia păcii, în toate luând pavăza credinţei, coiful mântuirii şi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6, 13-17)

Sfaturi catre o fata care urmeaza sa se casatoreasca -Episcopul Teofan Zavoratul

Domnul sa va binecuvanteze pentru a incepe felul de viata pe care dintotdeauna l-ati vazut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastra.Iata,Domnul va implineste dorinta inimii.Casatoria are o multime de mangaieri ,dar e si insotita de numeroase griji si necazuri,deosebit de adanci cateodata.Sa va ganditi la asta ,incat atunci cand va veti lovi de asa ceva sa nu fiti luata pe neasteptate.Acum sunteti doi ,in doi bucuriile sunt mai puternice si necazurile se rabda mai usor.Sa va ajute Domnul sa n-aveti despartire in nimic ,ci toate sa le aveti de obste-o singura inima si un drum in viata .
Cu privire la hainele de mireasa ...in locul Dumneavoastra as face cum vor ceilalti fara sa ma gandesc ,hainele sunt pentru ceilalti ,nu pentru Dumneavoastra.N-au decat sa va gateasca asa cum vor.Fericire deplina va doresc!