Sarcina-miracolul lui Dumnezeu.....

Daca ar fi sa descriu sarcina, cred ca m-as limita in a o descrie ca fiind o frumoasa simfonie de emotii, de ganduri, de reverii si trairi unice. O linie melodica unica, o interpretare ce tine de talentul si imaginatia fiecarei mame in parte. Un amalgam de sentimente siroind din adancul inimii. Iar la sfarsit un ropot de aplauze nesfarsit. Asa e sarcina pentru mine.
Au trecut 14 saptamani… toate frumoase, toate zvacnind a viata, a lumina, a speranta si a iubire. 14 de saptamani in care am citit cu nesat fiecare informatie legata de etapele de dezvoltare ale puiului meu, 14 saptamani in care am simtit cum o alta viata creste in mine, cum salasluieste in mine o fiinta noua, pura si inocenta, care peste catva timp va trebui sa faca fata acestei aspre lumi, o lume care pare a fi desprinsa tot mai mult din cartea junglei. Am simtit fiecare zvacnire a corpusorului lui, fiecare bataie de inima, fiecare sughit si am plans de emotie la vazul primelor ecografii. Doamne, cum nu contenesc sa ma mai mir de perioada asta minunata,de minunile care le face Dumnezeu cu noi!
Ma simt mai bine ca niciodata, mai implinita ca niciodata. Mai inteleapta. Ma uit la fotografiile facute de-a lungul timpului. Atunci credeam ca sunt fericita si implinita. Acum cred ca inteleg mai bine notiunea implinirii. Fericita eram, dar implinita abia de-acum pot sa spun ca ma simt. Am inteles abia acum ca aveam nevoie de aceasta schimbare radicala in viata mea. Am inteles ca intelepciunea Divina e infinta si nu pot decat sa imi plac capul in rugaciune umila si sa multumesc Celui care a facut posibil acest dar maret in viata mea. E peste puterile ratiunii mele a intelege minunea inchegata in cuvantul “sarcina”. E peste puterea oricui de a intelege. Si cred ca tocmai din acest motiv genunchiul plecat si recunostinta ar trebui sa-si faca loc mai mult ca niciodata.
Colindele… acele acorduri line care ne vrajesc inima. Care ne transforma. Colindul pe care il simt vibrand in fiinta mea ca o lauda adusa acelor momente in care am fost mai mult decat binecuvantata. Mai mult decat iertata. Mai mult decat iubita. Dar traita din plin de cea care zamisleste in pantec o fiinta minunata. Constientizezi tu, mama, ce momente unice si sublime traiesti? Stai vreo clipa sa reflectezi asupra miracolului din viata ta?... Te indemn sa o faci....

Un simplu gand......

Mai este o saptamana si se termina Postul Craciunului, este un post al bucuriei si copilariei noastre. De fiecare data la susurul colindelor gandul ne zboara jucaus spre lumea de basm a Craciunului copilariei noastre. Depanam cu nesat bucurii si nazbatii legate de aceasta mare sarbatoare. Putem sa redevenim copii, primindu-L pe Cel care se va naste peste o saptamana . Postul Craciunului e rastimpul, in care ne pregatim ieslea sufletului sa-I dam un salas lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu, acum, asteapta sa se intrupeze in noi, printre noi si pentru noi. Dostoievski spunea pe undeva ca "frumusetea va salva lumea". In bucuria de har si basm a Craciunului noi vom spune ca "nevinovatia va salva lumea". De ce? Pentru ca de Craciun se intrupeaza, se face Om Nevinovatia Insasi.
Sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus Hristos este un prilej de bucurie pentru intreaga omenire. Pentru cei ce au inteles cine este Pruncul si au crezul in El, bucuria este si va ramane mare, dar pentru cei ce L-au respins si continua sa faca asta, doar acel “spirit al Craciunului” le va lumina casa, poate masa…

Domnul Iisus reprezinta diferenta majora dintre Crestinism si toate celelalte religii. El intruchipeaza dragostea adevarata, pacea, toate virtutile spre care tanjeste orice om. S-a coborat la noi pentru a ne ridica, sau S-a facut sarac pentru a ne face pe noi bogati.

In freamatul acestor sarbatori sa nu pierdeti prezenta Lui! Maria si Iosif, dupa ce au trecut de amenintarile lui Irod si de cursele celui rau, s-au dus cu Iisus la Ierusalim. La intoarcerea spre casa au pierdut pe Domnul, o zi au crezut ca e cu rudele, prin multime. Dragii mei, sa nu va inselati, daca Iisus nu e langa tine, sa nu crezi ca e cu ceilalti, iar chiar daca ar fi, ce rost ar avea sa sarbatorim fara sarbatorit?

Prezenta lui Iisus Hristos, Domnul noastru sa fie si sa ramana cu noi toti de aceste sarbatori!

Jurnal de sarcina 2

Asadar,ieri am fost la doctor ,cu nerabdarea pe care o are fiecare mamica sa stie daca pruncutul este bine ,daca a mai crescut ,mai ales pentru ca aveam de facut o ecografie foarte importanta pentru bebe,dar Slava Domnului,sarcina evolueaza bine ,fara nici un fel de probleme.Medicul mi-a facut si o surpriza ,desi am doar 13 saptamani mi-a spus ce va fi ...baietel sau fetita ,mare bucurie a fost cand am aflat sexul pruncului ...dar nu va spun deocamdata ....
Imi place sa-l alint, spunandu-i "puiutul meu, bebelusul meu frumos", mangaindu-mi burtica. Sunt convinsa ca o sa fie o frumusete de copil, dolofanel si istet, care o sa faca multe nazdravanii. Vorbesc cu el minute in sir, spunandu-i cat de mult il iubesc si cat de mult astept sa-l tin in brate. Stiu, din cate am citit, ca el simte inca de acum, cand este foarte mic, dragostea pe care o ai pentru el.

La ecografie m-a cuprins un sentiment de duiosie unic arunci cand medicul mi l-a aratat pe micut, sentiment pe care il am doar atunci cand imi vad bebelusul, iar daca ii aud si inimioara batand, ma simt cu adevarat mamica. Dupa ce m-a linistit, zicandu-mi ca s-a dezvoltat normal (cu toate ca eu aveam impresia ca burtica este prea mica pentru 13 saptamani), am pus intrebarea care ma preocupa de multa vreme: "Si este baietel sau fetita?".

Dupa cateva momente de tacere, in care medicul cerceta foarte concentrat monitorul ecografului, si care mie mi s-au parut atat de lungi, m-a privit intens: "Dupa cate imi dau eu seama, cu aparatura pe care o am, cred ca este - dar nu sunt sigur 100 la suta..." In sinea mea imi doream cu ardoare sa-mi spuna cuvantul pe care il asteptam. "Cred ca este ....!".

Cand l-am auzit spunandu-mi ce voi avea m-am bucurat atat de mult, incat primul impuls a fost sa ma ridic si sa-l imbratisez pe medic. Ma gandeam deja ce nume o sa-i pun, cum o sa arate, ce hainute o sa-i cumpar... O sa aflu sigur peste o luna , cand urmeaza sa fac o ecografie complexa, si atunci voi spune ....

Jurnal de sarcina .....

Astazi am hotarat intr-un final sa incep sa scriu si eu un jurnal de sarcina. Intrucat stau acasa deja de aproape trei saptamani si voi mai sta cel putin 1 daca nu 3 (pana la dublu test) sau mai multe in functie de cum evolueaza lucrurile, am ceva timp la dispozitie pentru a face acest lucru. Unde mai pui si ca sunt singura toata ziua ,pana va veni sotul meu de la munca.
Povestea mea incepe in luna septembrie , cand am aflat prima oara ca sunt insarcinata,fericire maxima pentru toata lumea ,iar pentru mine putina teama pentru ce va fi.

In saptamana 10 de sarcina lucrurile stau cam asa:Partea tare, osoasa, a cerului gurii este complet formata. Aceasta placa osoasa divide gurita de nas si face posibila hranirea si respirarea simultan.
Muschii din peretele aparatului digestiv au devenit functionali si au inceput deja sa practice contractiile care vor fi puse in aplicare in momentul in care bebelusul va manca pentru prima data.
Rata de crestere a bebelusului scazut putin, insa greutatea sa de acum o saptamana s-a marit cu aproximativ 13 g si masoara in lungime intre 50-61 mm.
Sfarsitul saptamanii a 10-a de dezvoltare a bebelusului

Astazi este ultima zi din saptamana a zecea de dezvoltare a pruncului tau. Cum stai cu greturile matinale? Iata cateva solutii de lupta impotriva greturilor matinale:

Incearca sa mananci cativa biscuiti dimineata, inainte sa te ridici din pat; Fa o mica provizie pe noptiera inca de cu seara.
Alimenteaza-ti poseta cu un pachetel de biscuiti ca sa ii ai la indemana in orice moment.
Mananca cate putin si des astfel incat sa nu-ti fie niciodata prea foame ori sa te simti prea plina
Evita alimentele grase sau prajite
Incearca sa identifici ce alimente anume iti provoaca starea de greata si evita-le cum poti de bine
Bea multe lichide in special daca deja ai vomitat. Incearca sa bei apa plata sau sucur naturale din fructe mai degraba intre mese, decat in timpul mesei.
Ghimbirul este un remediu comun pentru greturile de dimineata. Doza folosita este de o jumatate de lingurita de ghimbir luat de patru ori pe zi, timp de patru zile pana la trei saptamani. El poate fi infuzat in apa fierbinte pentru cinci minute si consumat sub forma de ceai.
Uleiul votatil din menta. Aroma de menta poate ajuta un stomac foarte sensibil. Umple un castron mare cu apa fiebinte si pune doua picaturi de ulei de menta in el. Apoi aseaza-l pe o masa langa pat. Asigura-te ca este intr-o zona sigura, unde nu exista riscul sa il rastorni din greseala. Sau, daca preferi, poti folosi o lampa de aromaterapie.
Sfatul zilei
De cand nu ai mai baut suc de mere? Acum e timpul. Sucul proaspat de mere (fara zahar) este recomandat in timpul sarcinii, deoarece contine fier, potasiu si magneziu.
Voi continua in fiecare saptamana cu noi si noi experiente pana la marea intalnire ...

În Rusia au fost aduse moaștele Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina

Cu Binecuvântarea Prea Fericitului Patriarh Chiril, al Moscovei și a Întregii Rusii, la 1 decembrie 2010, în Rusia au fost aduse moaștele Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina, informează pagina oficială a Patriarhiei Ruse, www.patriarhia.ru! Acestea se vor afla în Moscova până la 4 decembrie, după care vor fi transferate la Ecaterinburg, unde toți doritorii se vor putea închina înaintea lor până la 24 decembrie!

Postul Nașterii Domnului- remediu pentru sufletele noasre

Când vezi că oamenii sunt preocupaţi în a găsi cât mai multe reţete de post, e semn că omul nu mai vede din el decât trupul. Uităm că suntem chemaţi să postim nu numai de bucate, ci şi de păcate. Există mai multă preocupare pentru îndelunga pregătire a mâncărurilor, decât pentru ştergerea din inimă a cuvintelor şi faptelor care ne-au tulburat.Nu e nimic rău în a-i împărtăşi aproapelui o reţetă de post, după cum nu este rău să mănânci. Însă, atunci când la finalul postului rămâi doar cu o reţetă de post, denotă că avem un suflet mort în această viaţă.Postul nu are menirea de a face din noi bucătari, ci de a ne curăţi de patimi. Nu mi-a fost dat să aud că în cadrul unei predici să se rostească o reţetă de post. Sigur, nici nu-mi doresc, căci nu stau de vorbă cu Dumnezeu ca să fiu inspirat în a găsi cel mai potrivit mod de a aşeza o legumă lângă alta. Stau de vorbă cu El, ca să ajung la asemănarea cu El.
Iar dacă patimă a fost definită ca un ataşament “iraţional” faţă de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.Să reţinem: trupul prospera doar în măsura în care sufletul slăbeşte şi sufletul prospera în măsura în care trupul slăbeşte.Postul restaurează aici şi acum starea în care se afla Adam înainte de căderea în păcat: era vegetarian şi nu era rob nevoilor trupului.A nu mânca mult, dar a râvni mâncăruri rafinate, e semn că firea omului e îmbolnăvita. În acest caz, Avva Dorotei mărturiseşte: “Când un asemenea gurmand mănâncă ceva ce-i place, e până într-atât de stăpânit de plăcerea sa, încât o ţine mult timp în gură, o plimba încoace şi încolo şi n-o înghite decât cu greu, din pricina plăcerii pe care o încearcă.”Dar nu doar prin restrângerea cantitativă a hranei şi prin abţinerea de la anumite categorii de alimente se obţine tămăduirea firii omeneşti. Căci nu este nici un câştig să ştim că unii au postit săptămâni întregi, dar au refuzat să-şi îmbrăţişeze şi să le vorbească semenilor cu care s-au certat.Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu trebuie să săvârşim postul cu mâinile goale: “Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obişnuiam să bârfesc şi m-am oprit.”"Postul este infranarea de la toate mancarurile, sau la caz de boala, numai de la unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pentru ca sa poata crestinul sa-si faca rugaciunea lui mai cu inlesnire si sa-I fie milostiv Dumnezeu insa si pentru a ucide poftele trupului si a primi harul lui Dumnezeu. Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, un mijloc de mantuire. Dar este in acelasi timp si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca el este o jertfa, adica o renuntare de buna voie la ceva care ne este ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care il avem fata de Dumnezeu. Postul foloseste si sufletului si trupului, pentru ca intareste trupul, usureaza si curateste sufletul. Pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea, Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori: "nu fi nesatios intru toata desfatarea si nu te apleca la mancaruri multe. In mancarurile cele multe va fi durere si nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesatiu, multi au pierit; iar cel infrant isi va inmulti viata", zice inteleptul Iisus, fiul lui Sirah (37, 32-34). Mantuitorul insusi a postit 40 de zile si 40 de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei. El ne invata cum sa postim si ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune. Posteau de asemenea Sfintii Apostoli si ucenicii lor; ei au randuit postul pentru toti crestinii. Sfintii Parinti lauda si recomanda postul cu staruinta. Iata ce spune, de pilda, Sfantul Ioan Gura de Aur: "Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si il usureaza. Postul nu este placut omului bogat, dar este placut celui muncitor. Postul este lungime de viata. Postul este armonie intre trup si suflet cu sanatate indelungata. Prin post descatusezi trupul de lacomie, de lene, de furt, de minciuna, de pizma, de rautate, de sudalma, de batjocora, de fumat, de betie, de indiferentism. Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevarata hrana de viata. Postul cel adevarat nu trebuie sa-l postim numai cu trupul ci si cu sufletul. Adica nu numai sa mancam de post ci si infranandu-ne totodata si de la patimi, pacate si ispite. Odata cu infranarea de la mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul ci si sufletul, petrecand in rugaciuni si pocainta. Postul adevarat si desavarsit este deci nu numai trupesc ci si sufletesc. Postul de bucate impreuna cu celelalte fapte bune este post. Asa ne invata Biserica in Cantarile Postului Mare, zicand: "sa postim post bine placut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte de clevetire, de minciuna si de juramant mincinos. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Postiti ? Aratati-mi-o prin fapte. Cum ? De vedeti pe sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul sa posteasca ci si ochii si urechile si picioarele si mainile voastre si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate de rapire si lacomie; picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine: gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase". Postul nu trebuie sa fie o dieta ci o jertfa de credinta. La capatul postului Craciunului crestinul trebuie sa mearga la preotul duhovnic sa-si marturiseasca pacatele cu sinceritate si cainta ca astfel sa primeasca dezlegare sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos- Sfanta Cuminecatura. Postul Craciunului este o mica jertfa adusa de noi crestinii Bunului Dumnezeu fata de Marea Sa Milostivire de atrimite in lume pe Unicul Sau Fiu sa se jertfeasca pentru noi oamenii si sa ne mantuiasca. Tinand Postul Craciunului bucuria marii sarbatori a intruparii Fiului lui Dumnezeu-Craciunul va fi pentru noi un castig sufletesc in lupta noastra pentru mantuire.

Rugăciuni la nașterea de prunci și pentru soția însărcinată

Rugăciunea soțului pentru soție
Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soţie ca tovarăşă nedespărţită a vieţii mele şi ca să-mi fie părtaşă vieţii pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredinţându-mi această fiinţă, din mâinile Tale mi-ai încredinţat-o, să o fac fericită şi să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseţii, a blândeţii şi a bunătăţii fiind însuşirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăşi firea sa, la felurite slăbiciuni şi neputinţe. Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea, să nu pretind lucruri mai presus de puterile ei şi împotriva dreptului cuvânt.

Ajută-mi să mă port cu ea întotdeauna cu dragoste şi cu blândeţe şi când rătăceşte, să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Alungă din inima mea mândria neomenească şi cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna să mă port cu asprime şi să o chinui.

Dreapta judeacată îmi porunceşte Dumnezeul meu, ca fiind eu însumi căzut în păcate şi neajunsuri, să le sufăr cu răbdare pe ale soţiei mele.

Fă să cunosc că se cuvine să mă port cu ea cu blandeţe şi iubire, să fiu sprijinul ei în boli şi slăbiciuni ce sunt legate de firea ei şi să nu uit niciodată că ea este mama copiilor mei, de care mă bucur, că ei sunt un rod al dragostei sale şi că ar fi nedrept să dispreţuiesc un pom care a dat aşa minunate roade.

Păzeşte inima mea Doamne de ucigătoarea otravă a geloziei şi a bănuielilor. Ajută-mi ca prin vorbe şi fapte plăcute şi îndatoritoare, să dovedesc soției mele că ea are în mine cel mai bun şi mai iubitor tovarăş. Şi dacă cu acest chip nu voi ajunge la scop, să mă feresc a mă mânia. Asprimea şi purtarea rea întărâtă duhurile, pe când unei purtări îndelung răbdătoare nu se poate împotrivi până la sfârşit nici cea mai aspră inimă.

Dacă Tu ai hotarât Doamne să încerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept către alţii, ci prin înţeleaptă unire, bucurându-ne să lăudăm întotdeauna numele Tău. Amin.
Rugăciunea soțului pentru soția însărcinată
Hristoase, Dumnezeul îndurărilor, Cel ce asupra tuturor veghezi cu milă şi putere mare, nu-Ţi întoarce faţa Ta cea sfântă de la roaba Ta [Numele], soţia mea, pe care prin rânduiala Ta cea sfânta mi-ai dăruit-o spre însoţire şi întru care ai binevoit să pui sămânţă de viaţă, după voia şi înţelepciunea Ta.

Păzeşte-o sănătoasă, întăreşte-o în neputinţele ei, dăruieşte-i gândul cel bun şi simţirea cea curată, învrednicind-o, la sorocul cel de Tine ştiut, să nască în chip firesc şi sănătos pe pruncul rânduit de Tine, pentru bucuria vieţii peste care eşti Stăpân.

Ca şi întru aceasta să se preamărească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea femeii înainte de naștere
Marie, Maică Preacurată, ceea ce ai purtat în pântecele tău cel binecuvântat pe Mântuitorul a toată lumea, înconjoară-mă pe mine, păcătoasa, cu dragostea ta de Maică şi du rugăciunea mea la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca să-mi binecuvânteze pruncul pe care-l port în pântece şi să mă învrednicească să-l aduc la lumină în chip firesc şi sănătos, întărindu-mă cu puterea dreptei Sale, întru care bine am nădăjduit. Amin.
Rugăciunea mamei după naștere

Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, din adâncul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai dăruit şi pe care Ţie Ţi-l închin, dimpreună cu toată viaţa mea, întru care ai binevoit. Dăruieşte-i, Stăpâne, viaţă ca să se nască din nou, din apă şi din Duh, ca fiu al Tău după har, în Taina Sfântului Botez.

Ajută-mă, Iubitorule de oameni, să-l cresc în pace, ca pe un mădular binecuvântat al Bisericii Hristosului Tău. Şi întreaga noastră familie păzeşte-o întru dragostea Ta, dăruindu-I toate cele spre trebuinţă, după marea Ta milă, putere şi înţelepciune.

Că noi Ţie Îţi încredinţăm sufletele şi trupurile noastre, Ţie ne rugăm pentru noi înşine şi unii pentru alţii, şi numele Tău, de viaţă făcătorul, în veci Îl preamărim: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Moşii de toamnă

Mâine, în prima sâmbătă din luna noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă. Astfel, în toate bisericile noastre se va săvârşi Sfânta Liturghie urmată apoi de Slujba Parastasului pentru morţi. De asemenea slujbe de pomenire se vor oficia şi în cimitire la mormintele celor dragi. Această pomenire generală a morţilor poartă numele de Moşii de toamnă, moşii de iarnă fiind pomeniţi în sâmbăta dinaintea Înfricoşatei Judecăţi, iar moşii de vară în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor. În această zi Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă mijlocire pentru toţi cei adormiţi, atât pentru drepţii din Vechiul Testament care au adormit fără să-L vadă pe Hristos, cât şi pentru cei ce au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea necesară. Aceste mijlociri au ca scop: ca Dumnezeu să-i învrednicească de milostivire Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.

Purtarea sarcinii şi alăptarea

din VIAŢA de FAMILIE, CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL

Educaţia copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul din pântecele ei se sfinţeşte. De aceea, femeia atunci când e însărcinată, trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi ceilalţi să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu el, nici când e mic, nici când va creşte mare.

Rugaciunea mamei (din "Ne vorbeste Parintele Porfirie")

Mama sa nu se margineasca la mangaierea simtita, ci sa daruiasca in acelasi timp si mangaierea rugaciunii. Copilul simte in adancul sufletului sau mangaierea duhovniceasca pe care i-o trimite mama lui si este atras catre ea. Simte paza si ocrotire atunci cand mama il imbratiseaza in taina pe copilul ei prin neincetata, staruitoarea si fierbintea ei rugaciune, si-l elibereaza de tot ce-l apasa. Mamele stiu sa se nelinisteasca, sa sfatuiasca,sa spuna multe, dar sa se roage n-au invatat. Multele sfaturi si mustrari fac foarte mult rau. fara multe cuvinte copiilor. Cuvintele lovesc in urechi, in vreme ce rugaciunea merge la inima. Este nevoie de rugaciune cu credinta lipsita de framantari, dar si de exemplu bun.
Ei, ei... Oare ce exemplu voi fi eu?

Cuminecarea continuă în monahismul secolului IV

Relatare despre monahii din Egipt (394)

Am văzut în Tebaida și un alt bărbat minunat, pe nume avva Or, părinte al unor mănăstiri cu o mie de frați, care avea o înfățișare îngerească, în vârstă de 90 de ani, care avea o barbă albă căzându-i pe piept și o față strălucitoare (...). Văzându-ne, bărbatul ne-a îmbrățișat bucurându-se și s-a rugat pentru noi; și spălându-ne picioarele cu mâinile lui s-a întors spre învățătură, căci era foarte experimentat în Scripturi având acest har de sus de la Dumnezeu. Și dezlegându-ne multe puncte din Scripturi și predându-ne credința ortodoxă ne-a îndemnat la rugăciuni. Căci la acești mari (bărbați) era obiceiul de a nu apropia hrana de trup înainte de a da sufletului hrana duhovnicească, iar aceasta este cuminecarea cu Hristos. Așadar, după ce ne-am împărtășit de ea și am mulțumit, ne-a îndemnat la masă (...).


Am văzut în Tebaida, în hotarele Hermopolisului, un alt bărbat sfânt pe nume Apollo (...). El avea mănăstiri sub munte și era părinte a 500 de monahi. Era faimos în Tebaida și avea lucruri mari, iar Domnul făcea prin el multe puteri și tot felul de semne se săvârșeau prin el. Arătând o mare asceză încă de copil, acesta dobândise la sfârșitul vieții și acest har: căci la vârsta de 80 de ani își alcătuise o mare mănăstire din 500 de bărbați desăvârșiți care aproape toți puteau săvârși semne. (...) Văzându-ne, s-a închinat primul întinzându-se la pământ și sculându-se ne-a sărutat și ducându-ne înăuntru s-a rugat pentru noi și spălându-ne picioarele cu mâinile lui ne-a îndemnat la odihnă. Făcea aceasta cu toți frații care veneau la el. Căci frații care erau cu el nu gustau hrană înainte de a se cumineca cu Euharistia lui Hristos. Făceau aceasta în fiecare zi la ceasul al noulea. Și prânzind astfel, ședeau ascultându-l învățând toate poruncile până la primul somn. După care unii dintre ei se retrăgeau în pustiu rostind pe de rost Scripturi toată noaptea, iar alții stăruiau acolo lăudând pe Dumnezeu în imne neîncetate până la ziuă; eu însumi i-am văzut începând imnele seara și neîncetând cântarea până în zori. Mulți dintre ei coborau din munte numai la ceasul al noulea, se împărtășeau din Euharistie și se întorceau iarăși înapoi mulțumindu-se doar cu această hrană duhovnicească până la celălalt ceas al noulea. Și mulți dintre ei făceau aceasta timp de multe zile. (...) Mai zicea: ,,Dacă e cu putință, monahii trebuie să se cuminece în fiecare zi cu Tainele lui Hristos. Căci cine se îndepărtează de ele se îndepărtează de Dumnezeu. Iar cine face încontinuu aceasta, primește încontinuu pe Mântuitorul; căci glasul Mântuitorului zice: <> (In. 6, 56). Este de folos monahilor care fac încontinuu aducerea aminte de Patima mântuitoare să fie gata și să se pregătească pe ei înșiși astfel încât să fie întotdeauna vrednici de primirea cereștilor Taine, fiindcă așa ne învrednicim și de iertarea păcatelor.”

Mai este un alt pustiu în Egipt pe țărmul mării, dar foarte aspru, în care locuiesc mulți anahoreți mari, și care e aproape de Diolcopolis. Am văzut acolo un preot, bărbat sfânt și foarte smerit și care vedea încontinuu vedenii, pe nume Piamona. Acesta pe când aducea odată slujba lui Dumnezeu a văzut un înger stând de-a dreapta jertfelnicului și însemnându-i pe frații care se apropiau de har ( Euharistie) și scriind numele lor într-o carte. Și cum unii dintre ei nu veneau la Liturghie (sinaxă), a văzut numele lor șterse, iar după treisprezece zile au murit.

Am văzut și un alt preot pe nume Evloghie care când aducea lui Dumnezeu Darurile primea atâta har al cunoașterii, încât cunoștea socotințele fiecăruia din monahii care se apropiau. Văzându-i pe unii monahi vrând să se apropie de altar îi reținea adeseori spunându-le: ,,Cum îndrăzniți să veniți la Sfintele Taine având gânduri rele? În noapte aceasta tu te-ai dedat gândului necuviincios al desfrânării. Altul, spunea, socotea în gândul lui că nu e nici o diferență dacă se apropie de har fie păcătos, fie drept. Iar altul se îndoia cu privire la Dar(urile euharistice): <> Retrăgeți-vă așadar puțin de la Sfintele Taine și pocăiți-vă din suflet, ca să vi se facă iertarea păcatelor și faceți-vă vrednici de cuminecarea cu Hristos. Căci dacă nu vă curățiți mai întâi de gânduri, nu vă puteți apropia de harul lui Dumnezeu.”

(Extras din ,,Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine - dosarul unei controverse; mărturiile Tradiției)

Părintele Paisie Aghioritul - ,,Scopul principal al Dumnezeieștii Liturghii este împărtășirea credincioșilor"

Părinte, când se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie trebuie ca de fiecare dată să existe cineva care să se împărtășească?
Da, pentru că scopul principal al Dumnezeieștii Liturghii este împărtășirea credincioșilor, fie și a celor puțini care sunt pregătiți. Căci mai toate rugăciunile sunt citite de preot pentru credincioșii care se vor împărtăși. De aceea cel puțin unul trebuie să se împărtășească. Firește, se poate ca nici unul să nu fie bine pregătit. Aceasta e altceva. Este bine să se împărtășească măcar un copil mic, chiar și un prunc. Iar dacă nu se află nimeni, atunci Liturghia se săvârșește numai ca să se împărtășească preotul și să se pomenească numele. Aceasta, însă, să fie o excepție, iar nu o regulă...
Părinte, unii preoți spun că nu vor să liturghisească adesea ca să nu se obișnuiască.
Nu este corect să spună așa ceva preotul. Este ca și cum ar spune ,,Nu merg regulat la rudele mele, ca să mă primească mai bine atunci când le fac o vizită”. Este nevoie însă de pregătire. Sfânta Împărtășanie vindecă, sfințește pe cel ce se nevoiește. Cum să-l ajute pe unul care nu se nevoiește? Ce să schimbe Hristos dacă însuși omul nu se schimbă?

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. I, p. 345-347