Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

luni, 11 aprilie 2011

Bagaj de mamica!


Primul « bagaj » este la purtator si ii spui in fel si chip, burtica, burtoi, marsupiu, casuta de bebe etc. Locuitorul « bagajului » poarta si el deja multe nume. Dar bebelusul e pe cale sa-si schimbe «locatia » si procesul trece pe la spital, acolo ai nevoie de cateva lucrusoare,si eu imi tot gandesc o lista de cateva zile.
Voi avea nevoie de o geanta cu destul de multe buzunare, asa incat sa pot pune lucrurile separat, sa nu le caut intr-o mare geanta din care doar soacra lipseste ! Daca ajung sa cumper aceasta geanta, ma voi orienta dupa ceva convenabil ca marime, o vei folosi si dupa nastere, oriunde trebuie sa plec cu bebe si tare imi vor fi de ajutor buzunarele gentii, sa nu caut servetele, scutece, hainute, jucarii prin tot bagajul.
Ce contine bagajul meu de graviduta :
■analizele din timpul sarcinii, ecografii si orice alte informatii legate de sarcina, inclusiv informatii despre medicatia pe care am primit-o.
■cartea de identitate, carnetelul de sanatate si adeverinta de la serviciu atestand ca toate taxele de sanatate au fost platite. Dupa internare, adeverinta ramane la spital, cartea de identitate si carnetul de sanatate.
■Bani in bancnote mari dar si bani mai marunti ( stiti voi de ce )
■Daca ai telefon mobil, asigura-te ca ai si incarcatorul cu tine. E bun un telefon mobil pentru ca are si ceas si te si scoala la ore fixe daca-i cazul, agenda telefonului suplineste o agenda de hartie. Daca nu ai un telefon mobil, atunci ai grija sa nu uiti o cartela pentru telefonul public si toate numerele de care ai nevoie ( medicul care te-a urmarit, rude, prieteni ).
■Ceva de citit, ce vrei sa citesti. Poti sa incerci si ceva relaxant, nu numai cartile despre bebelusi! Un pix si un caietel pot fi de folos, mai ales daca alegi sa pui pe hartie tot ce simti. Caietelul este bun si pentru a nota orele la care mananca / doarme bebe, incepi sa ai un fel de jurnal de bebelus si reperele din viata lui.
■Si nu in ultimul rand, citeste drepturile pacientului, sa stii care sunt drepturile tale. Este important!
Pentru tine ,viitoare mamica...
■periuţă de dinti, pastă de dinţi, gel de dus sau un sapun,1 deodorant, prosoape ( mic si mare), serveţele umede ( bune si la demachiat dar si la sters fundulet de bebe) si servetele uscate, hârtie igienică, pieptăn si sampon daca vrei sa te si speli pe par la spital;
■demachiant, tonic si cremă pentru faţă;
■sa nu-ti lipseasca agrafele sau ceva de prins parul, e mai comod cu parul strans si mai usor cand esti cu bebe in brate;
■crema de corp poate fi folosita si la masajul din timpul travaliului, daca sta si tati cu tine pe parcursul travaliului, daca rezista …
■parfumul poti sa-l lasi acasa, bebelusul tau trebuie sa te miroasa asa cum esti si va trebui sa mirosi a lapte si a „mamica mea”!
■2 pachete de vata ( pentru primele 2 zile) si tampoane externe pentru urmatoarele zile. Tampoanele sa fie de genul celor pentru noapte ( capabile sa retina o cantitate mai mare de lichid).
■papuci, ciorapi dress si sosete ( chiar daca este vara, nu sta cu picioarele fara sosete ), 3 camasi de noapte preferabil cu deschidere in fata asa incat sa poti alapta usor sau pijama cu bluza cu nasturi, chiloti, sutiene pentru alaptat, pad-uri pentru sani, hainele pentru drumul la spital ( hainele pentru iesit din spital le poate aduce sotul). Nu strica sa ai si ceva mai calduros cu tine, multe femei fac frisoane dupa nastere, sau au senzatia de frig din cauza oboselii.
■Intereseaza-te daca in spital gasesti toate medicamentele de care ai nevoie sau vii cu ele de acasa ( stiu ca nu este chiar normal … ). Sa nu te trezesti ca nu ai algocalmin in spital pentru calmarea durerilor. Dar nici nu lua medicamente fara sa intrebi medicul!
■ia cu tine si medicamentele prescrise de medicul care ti-a urmarit sarcina ( vitamine etc).
■o crema pentru sani si micile rani care apar in primele zile de alaptare poate fi de un mare ajutor.
■pompita pentru sani poate fi de ajutor, mai ales ca inveti sa o folosesti. Spitalele au si dispozitive „mai serioase” cu acelasi rol dar nu sunt de gasit in toate spitalele.
■apa plata, sucuri necarbonatate si nu din portocale, lamai ( fructe acide)
■ceva de rontait
■pahare si farfurii de unica folosinta ( sa nu fie nevoie sa si speli in spital )
Lucruri pentru mica ta minune!
■poti sa ai cu tine scutece pentru nou nascuti. Ideal ar fi ca spitalul sa puna la dispozitie aceste scutece, cel putin in prima zi, dar idealul e departe!
■hainute pentru bebe nou nascut ( spalate si calcate dupa ce au fost cumparate sau primite!). Cand cumperi hanutele sa fii atenta sa fie din bumbac, sa se imbrace si sa se dezbdrace usor. Cele mai folosite hainute: body, caciulita, bluzite, panaloni eventual cu botos cu tot, sosete, manusi sa nu se zgarie, salopeta si botosi separati ( cat mai moi, din material textil ). Va trebui sa fii atenta sa nu-l imbraci prea gros. Supraincalzirea bebelusului este la fel de periculoasa ca si racoarea. In mod normal, in spital este cald, la „bebelarie” conditiile de temperatura sunt constante.
■2 prosoape pentru bebe
■biberon si tetine ( in mod normal bebe ar trebui sa suga dar nu strica sa ai si biberoanele cu tine) gata sterilizate; atentie, sunt greu de pastrat sterile in spital.
■suzeta pentru cazurile de urgenta, desi ar fi bine sa eviti sa o folosesti, mai ales ca in spital nu prea ai cum sa o sterilizezi.
■crema pentru fundulet de bebe , de obicei creme pe baza de zinc folosite pentru a evita eritemul fesier.
Sa nu uiti sa iei si rabdarea cu tine! Sa ai un buzunar unde sa ascunzi teama si sa iei toate zambetele din lume cu tine, oricum o sa-ti para prea putine cand ii zambesti bebeului. In celalalt buzunar pune optimismul ; toate visurile pe care ti le-ai facut despre bebe nu mai sunt de gasit pentru ca se materializeaza…. Vine bebe! Si cand iti tii puiul in brate prima data, multumeste-i lui Dumnezeu pentru tot si bebelusului ca te-a ales pe tine sa fii mamica lui / ei.

miercuri, 6 aprilie 2011

Astăzi se va săvârşi prima denie din anul bisericesc

Biserica Ortodoxă se află în Săptămâna a V-a din Postul Sfintelor Paşti. În această săptămână se vor săvârşi două slujbe speciale, unice în cursul anului bisericesc numite denii. Prima denie va fi săvârşită astăzi, 06 aprilie, când în bisericile ortodoxe se va citi integral Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Totalizând peste 250 de stihuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este unul din cele mai frumoase imnuri liturgice şi cel mai amplu dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Canonul cel Mare, şi a fost alcătuit de Sfântul Andrei, Episcopul Cretei, în secolul al VIII-lea. Acest canon ne învaţă în mod concret cum să facem pocăinţa, şi anume să ne cercetăm cugetul punând faţă în faţă faptele noastre, starea duhovnicească a sufletului nostru cu diferitele personaje ale Vechiului şi ale Noului Testament. Ne îndeamnă să vedem cum nu am urmat faptelor celor bune ale drepţilor Vechiului şi Noului Testament, ci din contră am urmat faptelor celor rele ale personajelor negative pe care le întâlnim în Sfânt a Scriptură, iar în faţa acestei constatări Canonul ne îndeamnă să nu cădem în deznădejde, ci să ne întoarcem cu pocăinţă spre Dumnezeu, Cel care poate să ne schimbe sufletul. Vineri, 08 aprilie, se va săvârşi Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Această slujbă a fost introdusă în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în Constantinopol, când cetatea a fost atacată de perşi şi de avari, iar patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să-i învingă pe atacatori. Acest acatist este săvârşit în Postul Mare ca o mulţumire adusă Maicii Domnului, fiind un imn de laudă şi cinstire pe care credincioşii ortodocşi îl închină Născătoarei de Dumnezeu.

marți, 5 aprilie 2011

28 de saptamani...


Au trecut 28 de saptamani,bebita este din ce in ce mai nerabdatoare sa cunoasca lumea ,ceea ce ne ingrijoreaza pe toti.Sunt nevoita sa stau din nou la pat...greu ...dar merita ...mai avem putin ...totusi azi voi iesi trebuie sa fac un lucru important pentru suflet,sper ca nu va fi agitata si grabita sa vina pe lume...caci unde este mai bine decat in pantecele mamei?!

vineri, 1 aprilie 2011

Naşterea. Ce am înţeles eu până acum.


Se apropie momentul. E clar. Stau cu urechile din ce în ce mai ciulite la orice relatari despre nastere.

Cu sarcina ne-am lamurit: daca stai linistita si esti atenta la semnalele trimise cu constiinciozitate de propriul corp, e bine! Cu un doctor bun şi puţin noroc (cum recunosc că am avut eu) totul merge de la sine.
Orice om normal (care nu e însărcinat) ar deduce de aici că şi naşterea va merge la fel: de la sine. Stai acasă, încep contracţiile, te duci la spital, împingi puţin, iese copilul, vine laptele… gata: suntem părinţi!

O să pun neîncrederea mea în acest scenariu pe seama sarcinii. Fie! Sunt eu o gravidă care vrea să ştie tot, dar absolut tot ce se întâmplă în timpul naşterii. Sunt convinsă că lucrurile merg mult mai usor „de la sine“ dacă ştii la ce să te aştepţi.

Aşadar, citesc cu aviditate cărţi de specialitate dar şi relatări personale, subiective, despre naştere. Fiecare gen literar e fascinant în felul său.

La capitolul „literatura de specialitate“ nu pot recomanda nici o carte sau site românesc. Marea revelaţie şi înţelegere a venit citind „Ma grossesse. Mon enfant“ de Frydman & Solal. Faţă de ce am aflat din cartea asta, tot restul „explicaţiilor“ despre naştere par menite să te bage în ceaţă. Cartea asta are explicaţii detaliate despre toate fazele travaliului şi naşterii, folosind termeni tehnici dar explicându-i foarte eficient; în plus are multe desene!
Dar hai să zicem că detaliile tehnice le mai poţi găsi şi în alte părţi. Ce mi-a plăcut în cartea asta este că naşterea nu e descrisă ca o operaţie de apendicită ci ca o naştere: ceva ce nu e nici boală, nici operaţie ci un eveniment natural, resimţit diferit de fiecare mamă care poate şi trebuie să aibă controlul asupra propriului corp. Ce se întămplă în spitalele româneşti este un fel de cedare temporară a drepturilor către personalul medical si para-medical (orice asistentă are dreptul să urle la tine şi să-ţi spună ce să faci, cum să stai şi eventual să nu te mai smiorcăi atâta). Ce am înţeles eu din cartea asta este că naşterea este cu atât mai plăcută (vreau să zic mai puţin traumatizantă pentru mamă şi copil) cu cât femeia este încurajată să participe activ: să ia decizii, să se mişte când vrea, să primească copilul imediat după naştere (dacă vrea), să fie ţinută de mână, să strige, să cânte, să fie însoţită de soţ, iubit, căţel, purcel.

Mâine am consultaţie cu un doctor de la Life Memorial Hospital,vreau sa vad cum este si la un spital privat,daca imi garanteaza doctorul ca va fi langa mine la nastere cred ca voi opta pentru sistemul privat ,este mai sigur si iti ofera respectul care la spitalele de stat lipseste cu desavarsire...

De ce fugi de spovedanie? – o scrisoare cu felii de bucurie…

Doamne ajută. La începutul şi sfârşitul posturilor am discuţii cu tineri care fug de spovedanie. Uneori, cei care fac marele pas spre spovedanie au timp sa imi scrie ce au simţit. Iată o scrisoare primită în Postul Crăciunului 2007. Cred că vă va fi de folos…
“Gata! Am reuşit. m-am dus de dimineaţă şi m-am spovedit şi a fost extraordinar. simţeam aşa că respir, îmi venea să alerg, să plâng de bucurie. am avut mii de “tone” de energie în mine. deşi ştiam că altă cale nu am, îmi era teribil de frică. nu pot să îţi exprim acum cum a fost aseară şi toată noaptea când nu am închis un ochi. nu credeam că diavolul te chinuie în halul ăsta… FIZIC…fizic, Danion, nu îmi vine să cred. am căzut într-o depresie profundă aseară, am plâns, mă durea capul de simţeam că plesneşte. Mă simţeam dintr-o dată atât de mic atât de fragil. chiar dacă m-am pregătit temeinic înainte, aseară totul părea dărâmat, tot ceea ce construisem până atunci. simţeam că nu sunt capabil să mă spovedesc ca o să moor de ruşine… Nici nu pot să îţi spun prin ce am trecut aseară. toată noaptea nu am închis un ochi. eu stau la casă şi îţi spun că e prima dată când am auzit aşa ceva. un zgomot venea din pod. nu ştiu ce era, şoareci pisici, dinozauri…dar făceau un zgomot groaznic. nu atât de tare dar foarte stresant. ai auzit de picătura chinezească? cam aşa era. de dimineaţă am vomat, eram alb la faţă şi tremuram. Danion!!!! nu am păţit aşa ceva în viaţa mea??? tot timpul îmi ziceam că nu pot că nu pot că nu pot. am plecat de acasă f devreme.. era încă întuneric şi cum am intrat în biserică au trecut toate Danion….toate…chiar simţeam că nu mai am răbdare să stau la rând şi că vreau eu primul să mă duc să îmi spun nenorocirile…şi alt lucru de care m-am uimit… Nu m-am bâlbâit!! nici măcar puţin. parcă nu mai vorbeam eu…parcă nu eram eu…vorbele veneau de la sine fără mari eforturi. acum când mă gândesc îmi vine iar să plâng…mulţumesc Danion… pentru tot ce ai făcut pentru mine şi prietena mea… Şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ai venit în calea mea să îmi dai câţiva pumni şi palme să ne trezim… Mă simt atât de uşurat şi parcă miroase altfel Crăciunul acum…e cel mai frumos cadou dat de Moş Crăciun…

Doamne ajută!”

Dau mărturie că, de-a lungul ultimilor ani, am primit multe mărturii similare. Nu am găsit pe nimeni care să regrete că s-a spovedit (am găsit doar pe câţiva nemulţumiţi de duhovnicul la care s-au spovedit, dar atât…) Deci, dacă încă mai şovăiţi să vă spovediţi, gândiţi-vă şi de ce mare bucurie staţi departe… Puteţi primi iertare de păcate… Merită să şovăiţi?

sursa:http://www.danionvasile.ro/blog/2008/03/11/de-ce-fugi-de-spovedanie-o-scrisoare-cu-felii-de-bucurie/

luni, 21 martie 2011

PARACLISUL CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU, MARE DASCAL AL LUMII SI IERARH


PARACLISUL CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU, MARE DASCAL AL LUMII SI IERARH, GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, FACATORUL DE MINUNI

Asculta mai multe audio clasica

sâmbătă, 19 martie 2011

Cea mai fericita perioada din viata mea!


Stau si ma gandesc, vorba lui Creanga, ce repede a trecut vremea, si iata ca am implinit deja sase luni de sarcina! Ma uit cu uimire la burtica mea care se rotunjeste din ce in ce mai mult in fiecare saptamana si nu-mi mai permite sa fac cu aceeasi usuruinta miscarile pe care le faceam acum cateva luni.
Dar, trecand peste acest neajuns, imi traiesc cu bucurie perioada asta, care mi se pare cea mai frumoasa din viata mea, pentru ca ma simt speciala si rasfatata de toata lumea, mai ales de sotul meu care se poarta cu mine mai atent ca niciodata. Asadar, mi-am zis sa profit din plin de aceste clipe, pe care le mai intalnesc doar daca o sa vina pe lume si al doilea bebelus, care sper sa fie un baietel . Dar oricum, prima sarcina este unica pentru orice viitoare mamica.
Vineri seara am aflat ca nasa mea este insarcinata si acum trece prin "placuta" perioada de greturi si somnolenta. Dar ceea ce vreau sa subliniez este ca m-am bucurat atat de mult cand am aflat ca si ea va avea un bebelus, pentru ca acest lucru mi-a amintit de toate trairile mele de acumsaseluni, de bucuria aflarii vestii ca voi fi mamica, de greturile pe care le-am avut si eu in primele luni.
Acum sunt mai in masura sa fac o comparatie cu reactia pe care am avut-o anul trecut, cand o alta prietena de-a mea a ramas insarcinata, si am intrebat-o doar de complezenta cum se simte, daca isi doreste baietel sau fetita... fara sa ma sensibilizeze prea mult faptul ca o sa aiba un bebelus.
Cu nasa a fost total diferit, si astfel mi-am dat seama ca o mamica intelege incomparabil mai bine o alta viitoare mamica. Imi place la nebunie perioada asta!

vineri, 18 martie 2011

Noul mitropolit al Clujului este ÎPS Andrei


Noul arhiepiscop și mitropolit al Clujului, ales astăzi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este ÎPS Andrei Andreicuţ. Acesta a obținut 29 din cele 46 de voturi exprimate.


Alegerile au avut loc astăzi în sala Sinodală a reședinței patriarhale.

Candidații la scaunul vacant de arhiepiscop și mitropolit al Clujului au fost Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Preasfinţitul Irineu Pop-Bistriţeanul. Sfântul Sinod nu a mai adăugat un al treilea candidat. Din 46 de voturi, arhiepiscopul Andrei Andreicuț a obținut 29, iar episcopul-vicar Irineu Pop-Bistrițeanul 17.

Arhiepiscopul Andrei Andreicuţ s-a născut în 1949 la Oarţa de Sus, pe teritoriul judeţului Sălaj din perioada interbelică. A absolvit Facultatea de Construcţii CFR a Politehnicii din Bucureşti, iar ulterior Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

A fost hirotonit preot în 1978 şi şi-a început slujirea în Turda, unde a amenajat o capelă şi a desfîăşurat o misiune bogată, din punct de vedere pastoral şi social. În 1985 a fost mutat în Episcopia de Alba-Iulia, în parohia Maieri I. A fost hirotonit episcop-vicar al Alba-Iuliei în 1990, devenind la scurt timp episcop titular.

A fost ridicat la rangul de arhiepiscop în 1998, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat Episcopia de Alba-Iulia la rangul de Arhiepiscopie. Arhiepiscopia de Alba-Iulia este considerată foarte activă din punct de vedere duhovnicesc şi social. A fost ales candidat la alegerea mitropolitului Ardealului, în 2005, a câştigat după primul tur, dar în urma celui de-al doilea tur a fost ales actualul mitropolit Laurenţiu Streza. Acest fapt a contribuit la iniţierea de către mitropolitul Bartolomeu Anania a unui proiect mai vechi, de înfiinţare a Mitropoliei Clujului, votat de Sfântul Sinod al BOR. Arhiepiscopul Andrei este considerat în acest sens ca un continuator firesc al misiunii mitropolitului Bartolomeu.



sursa:http://www.ziuadecj.ro

luni, 7 martie 2011

Începe slujba Sfăntului Antrei Criteanul


În prima săptămână a Postului Mare în care ne aflăm acum, se săvârşeşte în toate bisericile ortodoxe slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite „Denia Canonului celui Mare", când se cântă integral.
Canonul este alcătuit din nouă secţiuni numite „cântări", compuse, la rândul lor, din strofe (tropare), între care se intercalează rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!".

Troparul care deschide fiecare din cele nouă cântări, numit „irmos", adică „legătură", se cântă o dată la început şi se repetă după parcurgerea troparelor cântării respective. De fiecare dată când se rosteşte rugăciunea „Miluieşte-mă...", se face şi o metanie - o plecăciune până la pământ - , rostul metaniilor fiind acela de a angaja în rugăciune persoana umană, în integralitatea sa: trup şi suflet. (În mănăstiri se fac trei metanii pentru fiecare din cele aproape 300 de tropare).

Canonul este numit „cel Mare", atât pentru lungimea lui, cât şi pentru înălţimea şi fineţea ideilor pe care le cuprinde. Dacă un canon liturgic obişnuit cuprinde până la 30 de strofe, canonul Sfântului Andrei are peste 250. În privinţa conţinutului, Canonul cel Mare împleteşte marile teme bibilice (Adam şi Eva, raiul şi căderea în păcat, Noe şi potopul, David, pământul făgăduinţei, Hristos şi Biserica) cu mărturisirea păcatului şi pocăinţa.

Mai mult, aşa după cum spune Părintele Alexander Schmemann, în lucrarea sa, „Postul cel Mare", „evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieţii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut, ca fapte îndreptate spre mine şi mântuirea mea, tragedia păcatului şi a trădării, ca drama mea personală".
Credinciosul care participă la slujba Canonului este luat parcă de mână şi purtat într-o lungă călătorie, care începe cu facerea lumii şi continuă până dincolo de pragul acestei vieţi, în veşnicie; pe parcursul întregii călătorii este invitat să privească şi să cugete la diferitele momente ale istoriei mântuirii. În cadrul acestui proces, descoperă că nu este un simplu spectator, ci se vede pe sine participând direct la fapte şi întâmplări pe care mai înainte le-ar fi considerat exterioare, străine lui.
Să ne grăbim cu sufletele pline de bucurie și râvnă către Domnul și să creștem cât mai mult duhovnicește în acest post.

De astazi a început Postul cel Mare

De astazi am intrat in Postul Mare, o perioadă de şapte săptămâni pe care Biserica a rânduit-o pentru pregătirea credincioşilor in vederea întâmpinării cum se cuvine a celei mai mari sărbători a creştinătăţii: Învierea Domnului. Este cel mai aspru post din cele patru posturi mari de durată de peste an, dându-se dezlegare la peşte doar de doua ori: la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor. Perioada aceasta de post durează 7 săptămâni, din care 6 săptămâni este Postul propriu-zis, iar săptămâna a VII-a este numită Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se distinge de cele 40 de zile de post printr-un post şi mai sever şi printr-o intensificare şi mai mare a pregătirii duhovniceşti pentru Înviere. În timpul Sfinţilor Apostoli, această Săptămână a Patimilor a fost săptămâna de post cea mai intensă, iar Biserica Ortodoxă a păstrat Săptămâna Patimilor ca fiind distinctă de restul perioadei de post. Cele 40 de zile de post au fost adăugate mai târziu şi ca pregătire rituală, ca o şcoală de pregătire duhovnicească a celor care urmau să fie botezaţi. În această perioadă de post Biserica ne invită la curăţire sufletească şi trupească prin participarea la sfintele slujbe, prin spovedanie şi Împărtăşanie şi la săvârşirea cu mai multă râvnă a faptelor bune.

Slujbe specifice primei săptămâni şi Postului celui Mare

Din această primă săptămână a postului mare în bisericile noastre se oficiază mai multe slujbe specifice. Astfel seara se oficiază Pavecernița Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul. O altă rugăciune specifică perioadei Postului Mare este Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, rugăciune care este prezentă în cadrul slujbelor din post, de luni până vineri. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite săvârșită în Postului Mare. Această liturghie este una dintre slujbele specifice Postului mare și ea se va oficia în zilele de peste săptămână, de luni până vineri, sâmbătă și duminică oficiindu-se liturghii depline: a Sfântului Ioan Gură de Aur (sâmbăta) și a Sfântului Vasile Cel Mare (în primele 5 duminici din Post).

Postul cel mare - semnul libertăţii şi al biruinţei

În înţelepciunea ei Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători să fie o perioadă specială, de pregătire a creştinului, prin post şi rugăciune. Pentru noi, cei de astăzi, a posti este tot mai greu. De ce? În primul rând pentru că nu mai cunoaştem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înţelegere mai profundă a omului – trup şi suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemaţi să-l curăţim şi să-l transfigurăm împreună cu sufletul A posti înseamnă a ne îngriji în aceiaşi măsură de trup şi de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Pentru a ajunge la această măsură a postului duhovnicesc o treaptă absolut necesară este împlinirea postului trupesc. Acesta nu este un simplu regim alimentar, ci este mai ales un mijloc de disciplinare a simţurilor, a instinctelor şi a întregii noastre fiinţe. Temeiul acestui post (trupesc) îl avem din exemplul vieţii edenice (rai) şi din experienţa de veacuri a Bisericii. Ce ne propune Biserica pentru înţelegerea sensului duhovnicesc al postului: 1. Ocolirea pricinilor de cădere 2. Paza simţurilor: mai puţin tv, radio, presă, mai puţină mâncare – chiar şi de post - , mai multă grijă pentru ce vorbim sau ascultăm 3. Disciplinarea vieţii noastre prin participarea la slujbele Bisericii, programul de viaţă duhovnicească, milostenie Nu putem să ajungem la bunătate dacă mai înainte nu am stârpit răutatea din noi, nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne interesează cel de lângă noi. Pe de altă parte, se uită un lucru esenţial: postul este prin excelenţă o stare a Bisericii, o împreună lucrare a tuturor şi a fiecăruia în parte pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi nu în ultimul rând – acum Postul cel Mare – este vremea în care trebuie şi putem să ne înmulţim rugăciunile şi să ne curăţăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greşelile şi neputinţele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiţi sufleteşte şi trupeşte să putem primi înăuntru fiinţei noastre pe Hristos cel viu, arvuna învierii noastre. Doar aşa înţeles postul îşi justifică sensul şi exprimă în acelaşi timp semnul libertăţii şi al biruinţei. Îndrăzniţi, acesta este îndemnul lui Hristos. Pr. Sabin Vodă

sursa:mail