Sfânta Anastasia Romana – 29 octombrie

Ea s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti. De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi. A răspuns Anastasia către maica ei duhovnicească astfel: „Gata este inima mea, gata de moarte pentru Dulcele Izbăvitor.” Adusă înaintea guvernatorului, Anastasia şi-a declarat pe faţă credinţa în Hristos Iisus Dumnezeul şi Domnul. Guvernatorul mai întâi a încercat să o ademenească pe Anastasia, apoi a trecut la sinistre ameninţări. La acestea muceniţa a răspuns: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci şi de sute de ori, de este cu putinţă.” Monahia Anastasia a fost supusă celor mai josnice umiliri: ei i s-au smuls de pe trup hainele, fiind ridicată goală înaintea mulţimii. Dar viteaza Creştină a strigat atunci, neînfricată, către călăi: „O, nu aveţi decât să mă biciuiţi, să mă tăiaţi, să mă sfâşiaţi în bucăţi, să înecaţi în sânge goliciunea mea!” Ceea ce chinuitorii au şi făcut, întocmai. În timpul acesta, muceniţa a simţit de două ori o cumplită sete, şi a cerut apă. Un bărbat creştin pe nume Chiril a adus apă la buzele muceniţei. Din această pricină de la Marea Muceniţă, Chiril a primit scumpă binecuvântare, iar de la ucigaşii călăi, moarte prin decapitare. Mai departe, chinuitorii i-au tăiat sânii şi limba Anastasiei, dar îngerul Domnului s-a pogorât la ea şi a întărit-o. ea la urmă a fost omorâtă prin decapitare în afara cetăţii. Fericita Sofia a aflat rămăşiţele trupului ei, le-a cule cu rugăciune de lacrimi şi le-a îngropat cu cinste. Sfânta Preacuvioasa Mare Muceniţă Anastasia s-a încununat cu cununa veşnicei slave în timpul domniei lui Deccius.

sursa:http://cidadededeus.wordpress.com
La multi ani micuta Anastasia!!!! Sa fii sanatoasa si sa ai o viata lunga si frumoasa!!!

Zece .....

Sa ne rugam,va rog, pentru fratele Sergiu Sebastian

Este internat, in stare grava, in urma unui accident.

Cand trecem noi sau persoanele din jurul nostru prin incercari mari – cum, pentru mine, este aceasta- ne dam seama cat de importanta este comunicarea cu cei apropiati, cu cei dragi, cat de important este ca timpul petrecut in aceasta viata sa fie dedicat iubirii indreptata catre aproapele asa cum cere Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asta este incercarea vietii omului pentru mantuirea: impartasirea iubirii. Dumnezeu randuieste ca in apropierea noastra sa apara cate o persoana care are nevoie de iubire, dar de multe ori, de cele mai multe ori nu intelegem aceasta; e ca o orbire, dar de natura sufleteasca. Ca e sarac, ca e orfan, ca e un necajit – este unul dintre cei mici dupa care se ascunde Insusi Hristos ca sa ne cerceteze gradul de iubire.

Sa ne rugam,va rog, pentru fratele Sergiu Sebastian

sursa:mail

Alergaţi la Domnul că este bun......

Astăzi toţi spuneţi că nu mai există oameni credincioşi, că lumea s-a înrăutăţit, că mai greu îţi găseşti pe cineva cu care poţi întemeia o familie, parţial adevărat, dar toate aceste afirmaţii sunt spuse din punctul nostru de vedere, din experienţa noastră lăuntrică cu oamenii.

Noi oamenii suntem chipul şi asemănarea Domnului, avem un înger de la Botez care ne însoţeşte pretudindeni. Eu mă gândesc aşa, când întâlnesc pe cineva, mă întâlnesc cu chipul Lui Dumnezeu, îngeraşul meu se întâlneşte cu fratele lui, îngeraşul fratelui meu. Eu trebuie să văd în fratele meu lucrurile cu adevărat importante şi frumoase. Păcatul nu este acelaşi lucru cu omul, trebuie să învăţăm să facem această distincţie. Dumnezeu urăşte păcatul din om, dar nu pe om, şi El vede rugăciunea fiecăruia şi faptele bune. Cine sunt eu, să-l judec pe el, pe fratele meu? De unde ştiu eu că el este necredincios, sau de unde ştiu eu câtă rugăciune face la Domnul fata dată cu rimel şi creion pe ochi?

O vezi machiată şi tu deja i-ai pus o etichetă, că nu este ortodoxă, că ispiteşte, dar nu-i ştii pocăinţa. Dumnezeu vrea ca să-l iubim din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Dacă eu o judec pe ea, ca este machiată, sau pe el că fumează, asta nu-mi demonstreză decât faptul că eu nu pot să iubesc, că nu am iubire faţă de ei, atunci cum îl pot iubi pe Dumnezeu, fiinţă nevăzută? Mai mult, dacă trec indiferent cu vederea, o problemă a unui frate de-al meu, care pentru el este dureroasă, oricât de mică ni s-ar părea nouă, cum avem oare pretenţia ca Dumnezeu să ne asculte şi cea mai mică rugăminte?

Când întâlneşti pe cineva, nu te gândeşti imediat la acea persoana ca la un potenţial iubit sau iubită. Fetele aşa fac în general. Spre exemplu, se duce o fata la întâlnire după ce a socializat în destul pe internet, şi are impresia că l-a cunoscut destul, iar când se întâlneşte cu el, în parc, este dezamăgită...de ce? Pentru că ea singură şi-a făcut deja o imagine despre acea persoană care nu corespunde cu realitatea. La fel se întâmplă şi la băieţi. Dar ce este realitatea? Realitatea ne-o construim noi înşine şi credem noi că aceea este realitatea adevărată. Dar nu este aşa, noi singuri dăm semnificaţii tuturor lucrurilor din perspectiva experienţei noastre cu obiectul, sau subiectul.

De exemplu ai avut o decepţie recentă, l-ai cunoscut prin internet, v-aţi întâlnit, v-ţi plăcut. Aţi descoperit că aveaţi puncte comune, vă plăceaţi foarte mult unul pe altul şi aţi lăsat ca lucrurile să decurgă de la sine, aşa cum spunem noi, scopul final fiind „va-ţi combinat". Pe parcurs, imaginea pe care la început v-aţi făcut-o despre acea persoană, nu mai corespunde cu persoana care este alături de voi. La alţii, comparaţi persona cu fostul sau fosta, şi la asta m-am referit când am spus că depindem de experienţa noastră cu subiectul. Prieteniile dintre un băiat şi o fată nu se construiesc pe internet. Care sunt prietenii voştrii cu care comunicaţi cel mai des?

Dragii mei, ca să ieşim la lumină trebuie mai întâi să mergem la spovedanie, să iertăm, să ne iertăm şi să fim deschişi ca oameni, zâmbitori. Să punem început bun, chemându-l pe Domnul în ajutor, căci fără El nu putem face nimic. Ne dorim soţ sau soţie cuminte, bun la suflet, iubitor de Dumnezeu, dar trebuie răbdare. Acum suntem singuri pentru că aşa trebuie, această singurătate trebuie s-o folosim într-un mod cât mai constructiv, să ne analizăm greşelile din trecut, să devenim mai buni, mai curaţi, să fim mai aproape de Domnul, şi când va venii vremea potrivită, ne vom căsători.

Alergaţi la Domnul că este bun, că în veac este mila Lui asupra noastră!

Micuta Anastasia...

“Dumnezeu sa va daruiasca pace, liniste, sanatate, multa bucurie, fericire, asa cum dumneavostra purtati pe brate ingerasul acesta, asa cum Bunul Dumnezeu v-a dat sa-i dati un nume sa il introduceti pe poarta crestinismului in ziua aceasta, asa sa va daruiasca pentru dumneavoastra, pentru cei care sunt acasa si va asteapta, pace, liniste sanatate si multa fericire. Sa traiti intru multi si fericiti ani. Amin.”
Cu aceste cuvinte si-a incheiat inteleptul preot …. slujba de botez a micutie Anastasia.
O slujba pe cat de scurta pe atat de frumoasa, harul celui investit sa aduca in randul crestinilor pe micuta Anastasia ...

A fi mama…

Am inteles de ce toata viata voi ramane pentru mama “fetita mamei”. Copiii mamei sunt toata viata copii, si au nevoie de ajutor si sustinere in tot ceea ce fac. Mama este persoana care te sfatuieste de bine neconditionat si incearca sa iti arate drumul cel bun atunci cand crede ca tu gresesti.

Acuma “mama” este mai mult decat un cuvant pentru mine. Este sensul vietii, un dor nebun de mancarea calda care ma astepta pe masa cand veneam de la scoala, de ceaiul cu lamaie pe care trebuia sa-l beau pentru ca eram racita, o melancolie de tot ceea ce este frumos si gingas. Nu imi pot imagina lucrurile altfel decat asa cum au fost ele, nu-mi pot imagina viata fara mama.

Acuma, de multe ori ma gandesc daca eu ca mama, sunt exact asa cum era mama mea.Daca reusesc sa dau copilului meu tandretea pe care am primit-o si eu la randul meu. Daca ma ridic la asteptarile copilasului meu. Sunt sigura insa ca iubirea unei mame poate compensa orice lipsa din viata unui copil.

De cand am devenit mama viata mea a cunoscut un univers aparte. Lucrurile care nu ma interesau inainte acuma imi prezinta interes deosebit. Nu intelegeam acele discutii interminabile cu mamici si tatici care isi laudau odraslele in stanga si dreapta. Care leaga orice subiect abordat intr-o discutie de copii. Cum sa nu o faca daca copii sunt bucuria vietii.

Am invatat ca ,ceea ce astazi nu te intereseaza maine ti se va parea interesant. Nu trebuie sa ingnori persoanele care-ti dau sfaturi , chiar daca ai impresia ca nu sunt pentru tine (sfaturile). E bine sa ai prieteni din toate categoriile, mai ales oameni de la care ai ce sa inveti. Am inteles ca atunci cand vorbesti cu cineva e bine sa intri in pielea interlocutorului, daca nu esti incantata de bucuria lui macar asculta-l. Orice subiect legat de copii trebuie sa fie interesant pentru ca copii sunt viitorul nostru.

Dragoste la prima vedere.......

N-am crezut niciodata in dragostea la prima vedere .....pana acum o saptamana ....sau mai degraba la primul sunet.Sunt pe masa de operatii, sunt data cu betadina si ingrozita de faptul ca simt atingerea ...mi-e frica ca voi simti cand voi fi taiata ...mi-e frica sa nu fi prins anestezia cum trebuie...doctorul vorbeste cu mine ma intreaba diverse lucruri ...eu ma plictisesc dar sunt fericita ca am scapat de dureri... In faianta de pe perete se oglindesc niste imagini ..mai degraba umbre a ceea ce se intampla acolo dincolo de jumatatea mea constienta. Dupa cateva minute bune am simtit ceva usor parca iesind din mine ... tacere cateva secunde si un planset de copil urmat de alte mici zbierate care mi s-au parut cele mai frumoase sunete pe care le=am auzit vreodata ... mi-au dat lacrimile de fericire..radeam si plangeam simultan..vazand lacrimi anestezista ma intreaba daca ma simt bine ... Apoi mi se aduce un chip rosu si dragalas gata infasat in fata ochilor..o minune ...se grabea sa se duca la bebelusi..o sarut apoi urmarind-o cu privirea in timp ce pleca ..Apoi incepe coaserea ,nu mai stiu nimic ca am adormit ,m-a trezit d-l doctor intreband-ma ''Dormi?'' raspund ca elevul prompt cand se face prezenta ,, nu''...
Ziua externarii a fost cea mai fericita pentru mine ,dupa 2 saptamani in spital puteam sa respir aer curat,a venit dupa noi tati ,babi,tataia ,Larisa ,tu ai dormit tot drumul pana acasa. Dupa care am stat cu totii si te-am admirat, eu cu tati ti-am facut prima baie, cam rece cei drept(dar invatam, acum are mami termometru), nu am scapat de sfaturi babesti si la un moment dat am cedat nervos , nu vroiam decat sa fim lasati in pace sa ne bucuram de moment.Lumea sarbatorea si eu nu-mi doream decat liniste si intimitate,eram franta de oboseala, operatia ma durea, eram noua in meseria de mama , nu stiam de unde sa le iau si unde sa le pun, asa ca am cedat nervos la un moment dat si am izbucnit in plans. Noroc cu tati care a ramas cerebral si ma ajutat sa ma linistesc, a spus ca dupa ce ma organizez va fi mai bine, a avut rabdare si a inteles ca nu mai pot.
A doua zi a plecat tati asa ca am fost nevoita sa ma pun pe picioare si sa am singura grija de tine si asta ma ajutat sa ma mobilizez si sa ma organizez ca sa ne fie la amandoua mai usor. Sa suparat lumea pentru ca le-am zis ca vreau cat mai putine vizite dar nu am ce sa fac.
Zambesti asa de frumos, esti frumosa si te iubesc mult de tot...esti fetita pe care mi-am dorit-o mereu ...
Sfaturi pentru viitoarele mamici:

-buricul cade daca e tamponat des cu spirt (si evitati sa-i face-ti baita)

-alapteaza-l si dai si lapte praf daca e nevoie(pentru ca asa procedeaza in maternitate)

-nu-i face program de masa,da-i atunci cand cere, fiecare copil are ritmul lui ....

Inainte de marea intalnire...

Aceeasi camera de garda de acum aprox.8 luni....emotii diferite si asteptarea pare din ce in ce mai lunga. Astept cu emotie si internarea. Nu era planificat sa ajung miercuri seara la urgeta,durerile erau suportabile dar frica era fff mare . Se face foaia de internare ....si sunt dusa intr-un salon la spitalul Polizu . Aici erau internate alte doua gravidute ...una legata la o perfuzie ..cealalta nu ...la prima vedere am vazut ca aveau cu ele de toate de la noptiera plina de mancare, tot felul de servetele, radioul portabil si chiar un televizor portabil ...abia peste o ora cand am intrat in vorba am aflat ca erau internate de aprox 3 luni...una de la 16 saptamani de sarcina ( dupa o amniocenteza) si cealalta de la saptamna 22 de sarcina...erau depresive si mi-a fost foarte mila de ele. Atunci mi-am dat seama cat de penibila am fost sa ma vait in ultima luna ca nu mai pot face treaba prin casa...ele nu mai vazusera casa decat in poze. N-am putut dormi ... de fapt toata saptamana n=am dormit ...acum era doar inceputul ... Am facut cateva injectii cu scobutil ca sa stresam copilul , am facut un NST...unde apareau mici contractii desi nu ma mai durea nimic. A urmat seara ... fetele au adormit ..eu insa nu avea,m stare ..ma gandeam continuu la nastere ,la saraca mama care plangea cand a plecat din spitAL ,intr-un cuvant sunt moarta de frica.. Am iesit din salon si m-am plimbat in curtea spitalului pana tarziu ..incercand sa nu ma gandesc la prea multe ....pe hol m-a certat asistenta ..ca ce caut acolo...m-am intors in salon ....mi-am bagat castile in urechi si am ascultat muzica pana tarziu ... cred ca am atipit ... apoi m-am trezit si am vazut ca inca nu e intuneric afara ...mi s-a parut o noapte lunga.. la ora 5 ..m-am trezit din nou... ..nu prea placuta ...De parca nu era de ajuns una dintre fete intra in travaliu,intru in panica si stau vreo ora pe hol,intr-un final o duc la sala de nasteri...o alta seara ratata...Acum stau in spital si astept sa treaca timpul si sabma intorc acasa cu bebita ,oricum frica a pus stapanire pe mine ...vom vedea cand se va hotari sa vina,doctorul vrea S-O MAi tina in burtica o saptamana...

37 de saptamani si 2 zile de sarcina

Este 12iunie 2011, avem 37 saptamani si 2 zile. Ar trebui sa mai fie 16 zile pana te vom tine in brate, micuta nostra bebelusa. Suntem asa nerabdatori sa-ti vedem mutrisoara simpatica, grimasele pe care le vei face, sa auzim onomatopeele pe care le vei scoate pe gurita...


Am reusit sa racesc . Este pentru a prima oara in 9 luni. Dar nu e cea mai grava raceala,sper sa-mi treaca cat mai repede.Acum imi curge nasul, am o nara infundata si ma doare foarte tare in gat. Am baut azi 4 cani de ceai cu miere si lamaie,nu am luat nici un medicament dar nu stiu daca o sa reusesc sa scap de ea caci este un motiv serios sa ma simt din ce in ce mai deprimata.
Saptamana trecuta cand am fost la doctor o dna mi-a facu prezentarea unei banci de celule stem...am primit si niste informari pe mail . M-am tot interesat si am aflat ca in strainatate aceasta procedura nu e prea folosita sau recomandata acolo, pe un forum un medic scria ca ,, ar fi ca si cum am cumpara pamant pe luna,, - ca sa-l avem acolo dar posibil sa nu ne folosesca niciodata ...si totusi daca ..... e urat sa te gandesti inca de peacum la totusi daca si totusi e necesar si poate sanatos.....Totusi poti sa platesti si sa nu ti se preleveze cantitatea necesara de celule, e posibil ca peste 5-10 ani sa se descopere ori ca nu mai sunt la fel de bune ori ca nu stiu avem celule mult mai bune in saliva sau eu mai stiu unde.... Costurile nu sunt exagerate ..dar pt o familie medie ca noi pot fi ...in plus exista o taxa anuala pe care nu stiu daca sunt dispusa sa o platesc mereu ..poate.....in fine . Costurile ar fi la vreo 300 ron kitul, 2800 ron care se pot plati in 12 rate, si o taxa de 44 euro anual - taxa care sigur se va modifica. Sotul meu nu e de acord din start, el nu pune niciodata raul inainte, am mai discutat cu mamici care din considerente religioase sau diverse nu sunt de acord si cu toate astea am prietene care au stocat pt bebeii lor celule..... Nu mai am mult timp de gandire ..... si as vrea sa stiu ce parere au si celelalte mamici de aici despre asta.. Sa mai fac un ultim efort financiar si sa nu pierd ocazia.... sa nu arunc banii pe fereastra ....Pana acum noi toti am putut trai bine mersi si fara celule stocate..si totusi poate ......

saptamana 37 de sarcina

Iata-ne si in saptamana 37 , mult asteptata , si totusi ...cu atat de multe ganduri si emotii incat imi vine sa mai dau putin timpul inapoi ... macar putin asa ... o sapt-doua....
Bebe e maricel , are 3000gr si aporximativ 35 cm . Ei , sa mai vedem acum ? Nastem tot natural? Pentru ca medicul spune ca parerea lui ar fi ca eu pot sa nasc normal , chiar daca am oasele bazinului inguste. Acum am 63 kg, pe care le simt binisor. In 2 saptamani bebe-ul va cobori , deocamdata e in urcare , si data maxima posibila e 1 iulie.

Si totusi , e greu sa ma gandesc si sa ma hotarasc cum va fi la nastere , si asta deoarece si medicul e destul de vag in ceea ce mi-a spus ... Adica, as putea normal , dar pana nu vedem cum sta treaba cu colul nu e sigur 100 % . Ma gandesc ca e mai usor cu cezariana , din punct de vedere al durerii , dar pe de alta parte sunt alte dureri dupa ... si uite tot asa ma gandesc mereu mereu cum sa fac ... O alta varianta -cea mai viabila- e nasterea normala cu epidurala . Si cred ca voi opta pt ea, de ce nu daca se poate? Acum poate multa lume va zice ca fug de durere , ca ar trebui sa suport etc etc , insa nu inteleg de ce sa te chinui cand poti sa eviti ?

Cu astfel de ganduri , cu inima purice de teama si cu nopti nedormite asteptam clipa .....

Mai putin de o luna....

.....si ne vom cunoaste bebita.
Si realizez cat de repede trece timpul , ca de la un ghemtoc mic pe care de abia il percepeam , ai crescut si ai tot crescut pana ai devenit copilasul care se misca mereu mereu in burtica mea muuult prea mica pentru cat esti tu de voinica . Foarte dragute momente , si foarte patrunzatoare sentimente . . . Pentru ca mi-am dorit atat de mult sa te pot pastra , sa cresti mare acolo si sa ne umpli pe toti de fericire atunci cand te vei naste ...
Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca teama incepe sa dispara , fiind inlocuita de sentimentul coplesitor al dragostei si nerabdarii de a te cunoaste .. Si parca 8 luni au trecut atat de repede incat intr-un anume fel nici nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca suntem 2 de acum . Si totusi , momentul se apropie , si toate trebuie sa fie pregatite pana atunci . Mari "achizitii " nu am facut , si nu din cauza unor superstitii ci din simplul motiv ca nu simt sa cumpar "tone" de hainute , baxuri de pampersi , sau jucarioare dupa momentul in care te voi tine in brate .Asta e un feeling personal , si stiu ca majoritatea mamicutelor si-au facut stocuri intregi , insa ... eu sunt altfel . Am cumparat hainute pentru maternitate , camasi de noapte pt mine, halat , prosopele , si trebusoare din aceastea . Intr-un fel ,cand intru in magazine de bebe si vad atatea hainute si jucarele frumoase , imi zic ca poate ar trebui sa trec peste conceptiile mele si sa dau frau liber cumparaturilor ....insa de fiecare data ceva ma opreste ...eh , cine stie? Hormoneii ma fac poate atat de dificila ;)

Cat despre ceea ce se intampla in "lumea de afara " , iti pot spune ca mami ta a avut 2 zile foarte grele din cauza unor dureri insuportabile de burtica,si nu a putut sa-si petreaca ziua de nastere . Cauza o stim: am iesit putin la plimbare , si dupa acest episod 2 zile nu am mai avut pace si liniste ,nu am ascultat sfatul doctorului. Dar ..au trecut si acum suntem bine din nou , tu esti la fel de activa si eu pot sa stau pe scaun sau in picioare,dar nu mai mult de o ora. Mi-e dor de iesirile in parc ,de condusul masinii de drumurile la Bucuresti....dar ma consolez cu ideea ca mai este putin si apoi imi voi relua activitatea ...
Taticul tau e si el nerabdator , poate mai ceva ca tine , si de fiecare data cand zic ca nu mai rezist si ACUM vreau sa nasc imi zice :" nuuu , trebuie sa o mai lasam acolooo ", e simpatic taticul tau sa stii ... il vei cunoaste in curand...

UN MAIL DE LA CORINA CHIRIAC: SĂ I NE ALĂTURĂM ŞI SĂ PROTESTĂM!

Am primit la rândul meu un protest la adresa unui film. M-am gândit că e practic să traduc cât mai fidel în româna textul original al mesajului care poate fi citit în continuarea traducerii mele. Dacă vreunul dintre voi găseşte o traducere mai bună a textului englez, vă rog modificaţi. Important este să protestăm.
Vă rog să daţi şi voi mai departe acest mesaj.
Multumesc, Corina Chiriac

MERGÂND DINCOLO DE LIPSA DE RESPECT, FILMUL „CORPUS CRISTI” ESTE PE CALE SĂ APARĂ ÎN CINEMATOGRAFE ÎN IUNIE SAU AUGUST. UN FILM DEZGUSTĂTOR ESTE APROAPE GATA SĂ APARĂ MAI ÎNCOLO ANUL ACESTA ÎN AMERICA PREZENTÂND PE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, PE APOSTOLI ŞI DISCIPOLI CA HOMOSEXUALI ! CA PIESĂ DE TEATRU ACEST „SCENARIU” A JUCAT DEJA ÎN TEATRE PENTRU O VREME.
ÎN LATINĂ, „CORPUS CRISTI” ÎNSEAMNĂ TRUPUL LUI HRISTOS.
ESTE O REVOLTĂTOARE BATJOCURĂ LA ADRESA DOMNULUI NOSTRU, MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS.
DAR NOI PUTEM PRODUCE O SCHIMBARE.
IATA DE CE VĂ TRIMIT ŞI VOUĂ ACEST E-MAIL. DACĂ FIECARE VA TRIMiTE ACEST MESAJ DE PROTEST ŞI LA ALŢII, POATE CĂ ÎMPREUNĂ VOM REUŞI SĂ PREVENIM, SĂ ÎMPIEDICĂM GROZĂVIA CA ACEST FILM SĂ FIE DIFUZAT ÎN AMERICA (ŞI ÎN LUME AŞ ADAUGA EU, C.C.)
SA AVEM CURAJUL SĂ NE PREZENTĂM PE FAŢĂ CREDINŢA ŞI SĂ OPRIM BATJOCURA ADRESATĂ ÎMPOTRIVA DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. CĂCI ALTFEL, DE CE AM MAI PRETINDE CĂ SUNTEM CREŞTINI? CU RISCUL DE A VĂ DERANJA PUŢIN, VĂ TRIMIT ACEST MESAJ TUTUROR ŞI SPER CĂ VEŢI FI DE ACORD CU MINE, VEŢI APRECIA EFORTUL CELOR CARE AU INIŢIAT ACEST PROTEST ŞI VEŢI TRIMITE VORBA MAI DEPARTE.
VA ROG, AJUTAŢI SĂ ÎMPIEDICĂM OFENSA CONTRA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS .
NU E VORBA DE VREO PETIŢIE DE SEMNAT, DE UN NUMĂR FIX SAU LIMITĂ DE PERSOANE LA CARE SĂ TRIMITEŢI ACEST SEMNAL DE ALARMĂ… îN PLUS VĂ IA CÂTEVA MINUTE S-O FACEŢI ! POATE MAI PUŢIN DE 2 MINUTE.
DACĂ NU TE INTERESEAZĂ, SAU NU AI 2 MINUTE SĂ RETRIMIŢI ACEST MESAJ, SĂ NU TE PLÂNGI DACĂ DUMNEZEU NU ARE TIMP PENTRU TINE CĂCI EL ESTE MULT MAI OCUPAT DECÂT PUTEM FI NOI.
PERSONAL, CHIAR CRED CĂ E ABSOLUT NECESAR SĂ PROTESTĂM. SE PARE CĂ ANUMITE REGIUNI ALE EUROPEI AU RENEGAT ŞI REFUZAT, DIN FERICIRE, SĂ PRIMEASCĂ SAU SĂ DIFUZEZE ACEST FILM. TOT CE NE TREBUIE ACUM SUNT O GRĂMADA DE RUGĂCIUNI ŞI O GRĂMADĂ DE E-MAILURI.
VĂ ROG, DAŢI MAI DEPARTE.
sursa:http://acvila30.wordpress.com/2011/05/23/un-mail-de-la-corina-chiriac-sa-i-ne-alaturam-si-sa-protestam/