Da putem

A mers avva Lot la avva Iosif şi i-a zis : Avvo, după puterea mea îmi fac puţina pravilă şi puţinul post şi rugăciunea şi citirea şi liniştea şi după puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face ? Deci, sculându-se bătrânul, şi-a întins mâinile la cer şi i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc. Şi i-a zis : de voieşti, fă-te tot ca focul !

Pilda zilei....

Greşeala
În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom fru­mos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!

Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: "Fie ce-o fi!" şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mâl. Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la el cum arată, şi-a spus:

- E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari ...

Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când 1-a văzut pe călător cum arată, i-a spus:

- Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş? Dacă băteai la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aş fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi îţi vei vedea de drum!

Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în acelaşi timp, şi-a promis sieşi că altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.

în viaţă, nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi, atunci muncesc fără tihnă. Alţii însă fură, gândindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia, păcătoşii, singuri se înşală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum 1-ai obţinut!

"În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul."

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pomenirea Morţilor sau Moşii de toamnă....

Ziua de 7 noiembrie va fi una cu o semnificaţie spirituală deosebită pentru toţi creştinii ortodocşi şi anume Pomenirea Morţilor sau Moşii de toamnă. Greu de crezut că va exista vreun creştin care să nu vină la biserică sau să nu treacă prin cimitirul din satul sau oraşul natal, pentru a-şi aminti de cei plecaţi în lumea de dincolo. Moşii de toamnă este o sărbătoare a celor morţi care are loc între 26 octombrie şi 8 noiembrie.
Bogaţii şi săracii, fără nici o deosebire, se pregătesc, fiecare dupa puterea sa, cu mese, pachete şi daruri, pentru a le oferi "de sufletul răposatului..", cu nădejdea că Dumnezeu îi va mai ierta celui adormit din păcatele săvârşite în timpul vieţii cu fapta, cu vorba sau cu gândul.
Aceasta deoarece, conform credinţei creştine, cei ce mor împăcaţi cu Dumnezeu şi cu semenii lor se unesc cu Mântuitorul Hristos, primul care a biruit moartea.
Spre deosebire de alte religii, în creştinism, şi cei vii şi cei adormiţi (morţi) fac parte din Biserica lui Hristos.
În afara colivei, colacului şi vinului care se sfinţesc şi se împart în biserică, simbol al unităţii euharistice a celor doua lumi, au loc o suită de alte rituale şi ceremoniale la cimitir şi acasa, în fiecare familie creştină.
Ortodocşii ştiu că potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă, fiecare zi de sâmbătă este dedicată amintirii morţilor. Aceasta întrucât trupul lui Hristos s-a aflat în mormânt în ziua de sâmbătă şi, aşa cum se menţionează în Epistola a II-a a Sfântului Apostol Petru, S-a coborât la cei morţi pentru a le vesti mântuirea.
În această zi Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă mijlocire pentru toţi cei adormiţi, atât pentru drepţii care au murit împăcaţi cu Dumnezeu, cât şi pentru cei ce au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea necesară. Aceste mijlociri au ca scop ca Dumnezeu să-i învrednicească de milostivire Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.
„Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim şi facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste si Care, pentru că este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinţă asupra înstrăinării şi lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţa şi această Viaţă este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii şi motivaţia pentru care se săvârşesc rugăciuni pentru cei adormiţi." (pr.prof. Alexander Schmemann).

Maxim doi copii. Doar nu vrei sa mor de saracie!

Daca intrebi un tanar casatorit sau necasatorit cam cati copii si-ar dori sa aiba, iti spune cu hotarare ca unul, s-au cel mult doi copii. Pe oricine ai lua la intrebari, nu ai sa gasesti un parinte sau viitor parinte care sa-si doreasca mai mult de doi copii, fie ca este credincios sau necredincios, fie ca este sarac sau bogat, sau in oricare alta situatie. Filozofia nasterii copiilor este ca unul ar fi cel mai usor de crescut si fara sacrificii prea mari, doi insa este totusi mai bine decat unul deoarece ar creste copii mai frumos impreuna si, Doamne fereste, in caz ca te dezamageste unul din ei, sau iti moare inaintea ta, macar stii ca-l ai consolare pe celalalt. In schimb trei copii este deja dorinta unor inimi largi.

Dar sa vedem cum stau familiile de astazi cu mai mult de doi copii. Foarte putine, extrem de putine la numar fata de media generala a copiilor dintr-o familie, aceste familii se descurca in general mai modest din punct de vedere financiar, parintii nu au mofturi prea mari de la viata aceasta, ci isi doresc pentru copiii lor o scoala care sa-i scoata din stramtorari, si sa se capatuiasca si ei la casele lor.

Acum revenind la dorintele noastre vis-a-vis de nasterea copiilor, imi vine in gand intrebarea De ce ne dorim doar unul, maxim doi copii, cand bunicii si inaintasii nostri au avut cate 5,7,10 sau chiar 12 copii?!? De unde diferenta aceasta atat de mare intre ceea ce era un lucru practic si firesc pana acum 40-50 de ani, acela de a avea “multi” copii, fata de ceea ce ne dorim noi astazi, adica maxim 2? Care a fost schimbarea care a produs o asa diferenta si cum ne afecteaza?

O prima cauza ne-o confirma situatia curenta de degradare a familiei, adica utilizarea metodelor contraceptive la scara larga, prin ingradirea si impotrivirea fata de nasterea fireasca a copiilor. Datorita dezvoltarii tehnologice si a cresterii posibilitatii de consum in economie, acum toata lumea are acces la prezervative si anticonceptionale. Farmaciile colcaie de aceste blestematii. Blestematia si mai mare este ca se fac si avorturi. Adica, de 40-50 de ani incoace, mai mult ca oricand nu se lasa sa vina copiii la rand. Oare ceilalti frati ai nostri care trebuia sa fie printre noi, unde sunt acum? Intrebati parintii!

Deci, fie ca ne place sau nu, gandirea noastra in privinta numarului de copii doriti, este proiectia dezastrului spiritual si social din ultimii 50 de ani la care s-a facut autoare omenirea. Si cum sa-ti doresti mai mult de 2 copii cand la parintii nostri nu am vazut decat unul, maxim 2? Cum sa-ti doresti mai multi copii daca mama, soacra sau sora te invata sa avortezi din cauza “saraciei” sau pentru ca “nu este momentul”, sau te invata sa te impotrivesti nasterii de copii prin metode contraceptive? Si te invata nu numai parintii ci si doctorii, si mass-media, si chiar patronul de supermaket cu prezervativele puse ostentativ la fiecare casa de cumparaturi, sa nu-ti doresti copii dupa fire ci sa te feresti de a-i avea.

Dar mai mult decat atat, oare cati dintre noi au curajul sa arate plaga societatii imbolnavite de pacatul nezamislirii de copii dupa randuiala? De unde credem ca s-au inmultit atat de mult cazurile de cancer la san si cancer de col uterin in randul femeilor, si mai ales a acelora tinere? De unde atatea complicatii si boli ale aparatului sexual feminin, in ciuda tehnologiei atat de dezvolate si a igienei atat de ridicate fata de cea a intaintasilor nostri? Din pricina poluarii, si a E-urilor din alimente? NU, ci din pricina desfranarii si a pastrilelor contraceptive, ca sa nu mai zic de avorturi.

Si o a doua cauza pentru care ne dorim doar 1, sau maxim 2 copii este multa iubirea de sine. Iubirea de sine a viitorilor parinti care nu vor sa se jertfeasca si sa rodeasca copii. Copiii sunt rodul dragostei dintre parinti, asa ca si simpla dorinta de a avea doar 1 sau 2 copii, arata cat de putin roditoare vrem sa fie dragostea famiilor noastre. Si mai arata ceva. Mai arata cat de mult s-au inmultit divorturile pentru ca nu au fost casniciile sudate de (mai multi) copii. Dar cum familia moderna nu prea vrea copii in colaborare cu Dumnezeu, vin si divorturile pe banda rulanta.
Adevarul este ca nu vrem sa avem mai multi copii pentru ca aceasta ar insemna aproape sigur ca vom avea un trai mai modest sau mai bine zis mai putin confortabil, va insemna nu numai ca nu vom mai avea posibilitatea sa mergem in excursie in strainatate, dar poate ca nici in tara nu vom lua vacanta, datorita sacrificiilor de a asigura cele necesare copiilor, va insemna ca nu o sa mai avem posibilitatea sa ne cumparam hainele dorite la discretie, ci sa ne imbracam copiii mai intai, va insemna sa renuntam la noi pentru copii nostri. Adica va insemna sa ne lepadam de noi si sa ne luam crucea. Ori noi iubim confortul.
Ce ne mai impiedica de a vrea mai multi copii? Traiul de viata ridicat la care tindem sa accedem cu totii in lumea moderna. Am facut lucrurile din viata mai complicate si ne injuga mai tare la cele materiale. Ca sa pot creste astazi un singur copil trebuie sa-i asigur gradinita cu bani, la scoala trebuie bani pentru nenumarate rechizite, si activitati scolare, trebuie sa-l sustin financiar inclusiv la facultate, care si aceasta implica sacrificii. Trebuie sa-i asigur un calculator cu conexiune la internet care si aceasta costa bani. “Trebuie” sa-i cumpar si un telefon mobil pentru ca, lumea nu mai poate trai fara celular.

Multe de “trebuie” care ne descurajeaza de a ne dori mai multi copii. Asa ca, a avea mai mult de doi copii implica sacrificii si mai mari, iar mama va fi nevoita sa nu mai lucreze pentru a ingriji mai bine familia. Tatal va trebui si el sa munceasca din greu, pentru a sustine familia cu toate cele necesare traiului decent. Dar orice realizare mare implica un sacrificiu mare. Insa astfel de parinti sunt binecuvantati de Dumnezeu, iar batranetele lor au alinare din partea copiilor si a nepotilor.

Duceti-va in spitale sa vedeti cati parinti batrani zac bolnavi pe patul de spital si care nu primesc macar o singura vizita din partea unicului copil pe care il au. Sau intrebati intre rude cati parinti nu se pot bucura macar de un nepot, din cauza copilului care vrea ca si parintii lui un singur copil, dar mai incolo, cat mai incolo. Dar mai bine intrebati cati parinti vaduvi ajunsi la batranete sunt luptati cumplit de singuratate, pentru ca singurul copil pe care l-au crescut a uitat complet de ei. Nu au nepoti cu care sa-si mangaie batranetele, nu au nimic decat mila lui Dumnezeu si regretul ca poate daca faceau mai multi copii nu erau asa de urate batranetele.

Cu toate acestea, dorinta de a avea putini copii nu este rea in sine, insa rau este ca aceasta dorinta devine o hotarare pe care o luam adesea fara Dumnezeu. Rau este ca nu planificam nasterea de copii impreuna cu Dumnezeu ci ii planificam dupa stricaciunea vietii acesteia, singuri si egoisti, fara a-l introduce in gandul si inima de parinte trupesc si pe Creatorul Vietii. Rau este ca si copiii nostri vor face mai rau ca noi.

Dar in schimb ce este rau in a ne dori sa avem 4, 5 sau mai multi copii? Poate acei mai multi copii vor face mai putine necazuri decat doi copii indaratnici care-si au samanta indaratniciei lor izvorata din egoismul de a ne aroga doar noi dreptul de a da viata. Poate mai multi copii ne vor face batranetele mai frumoase si zilele mai senine. Poate ca prin cresterea acelor copii vom fi rasplatiti insutit in aceasta viata dar si mai mult in cealalta.
Cati copii e bine sa avem? Mai bine hotaram aceasta impreuna cu Dumnezeu! Chiar si prin acest lucru Dumnezeu ne arata cat de mult de iubeste, asa incat nu ne da mai multi copii decat ne dorim, respectandu-ne in mod deplin libertatea de a alege. Numai sa-L rugam…
Planificati copiii cu rugaciunea, nu cu contraceptia!
sursa:ortodoxiatinerilor

Amintiri de la nunta....

.........urmeaza de la botez........cand o randui Domnul!

Stire din lume adunate...

Copiii dăunează mediului înconjurător?

Ideile şi afirmaţiile bizare nu încetează să parvină din Marea Britanie. Ultima a fost publicata recent în Guardian.co.uk unde se afirmă că "cel mai rău lucru pe care eu şi cu tine îl putem face planetei noastre este să avem copii." De ce?
Cu cat sunt mai multe fiinţe pe planeta, cu atat impactul distructiv e mai mare: emanam bioxid de carbon, folosim resursele planetei, cauzam incalzirea globala, etc. Ceea ce Dumnezeu numeste binecuvantare, oamenii numesc blestem. In final, astfel de opinii duc la devalorizarea vietii, avort, sinucidere, eutanasie, controlul populatiei, homosexualitate si alte practici moderne distructive.

www.guardian.co.uk
Obama subminează libertatea religioasă

Un expert american în drept constituţional afirmă că Administraţia Obama începe să facă front comun cu ţările musulmane şi grupurile homosexuale de la ONU pentru restrângerea libertăţii religioase. În principiu, e vorba de subminarea dreptului de exprimare religioasă libera pe probleme de homosexualitate sau critica religiei islamice.

blogs.usatoday.com
Jihadul dragostei" face victime în India



O grupare de tineri musulmani, care acţionează în cel mai bogat stat al Indiei, a găsit o modalitate inedită de a creşte numărul adepţilor islamului. Sub pretextul dorinţei de a întemeia o familie, gruparea determină tinere creştine sau hinduse să renunţe la propria religie şi să treacă la mahomedanism.
La începutul lunii octombrie, Curtea Supremă de Justiţie din Kerala (stat situat în sud-vestul Indiei) a dat dispoziţie Ministerului de Interne şi poliţiei să cerceteze activitatea unei organizaţii musulmane, denumite „Jihadul dragostei" sau „Jihadul lui Romeo".
Scopul acestei presupuse organizaţii ar fi fost convertirea la islamism a unor studente hinduse şi creştine care urmau să fie curtate de tineri musulmani.
„Dragostea" s-ar fi finalizat printr-o căsătorie şi convertirea tinerelor.
Părinţii a două fete s-au adresat justiţiei
Chiar dacă zvonuri legate de existenţa unei astfel de organizaţii circulau de multă vreme în ţară, ele au căpătat un caracter mai „oficial" când părinţii a două tinere - una hindusă şi cealaltă creştină care s-au căsătorit cu tineri musulmani - s-au adresat justiţiei şi au susţinut că „Jihadul dragostei" le-ar fi forţat pe fete să treacă la islamism.
Acuzaţii cu atât mai grave cu cât în Kerala sunt frecvente căsătoriile mixte, fără ca o parte sau cealaltă să ceară convertirea.
Unul dintre cele mai bogate state din India, unde analfabetismul a fost aproape complet lichidat şi corupţia este la nivelul cel mai scăzut, în Kerala trăiesc alături hinduşi (56 la sută), musulmani (24 la sută) şi creştini (20 la sută, respectiv circa şase milioane de persoane).
Peste două milenii aici a existat şi o numeroasă comunitate evreiască (cea mai veche din India), dar în secolul trecut majoritatea a emigrat în Israel.
Legături cu organizaţiile teroriste
Potrivit cotidianului „India Today", care citează surse hinduse, tinerii musulmani din „Jihadul dragostei" ar acţiona pretutindeni în ţară (dar mai vizibil în Kerala), ar fi subvenţionaţi din străinătate şi ar avea legături cu traficul de droguri şi cu terorismul, mai precis cu Frontul Popular Musulman din India. Reprezentanţi ai unor organizaţii naţionaliste hinduse, ca de pildă Vishna Hindu Parishad şi Sri Ram Sene, susţin că în ultimii ani, mii de tinere hinduse ar fi fost astfel convertite.
La rândul lor şi membri ai cultelor creştine s-au plâns şi s-au alăturat acestor organizaţiil indiene, (deşi puternic anticreştine), avertizând tinerele asupra pericolului pe care l-ar reprezenta „Jihadul dragostei".
Într-o primă etapă a investigaţiilor, poliţia a declarat că organizaţia ar furniza membrilor bani pentru ca aceştia să atragă fetele cu cadouri scumpe, spre exemplu cu haine de firmă sau telefoane mobile de ultimul tip, ţintele principale fiind studentele.
Tineri mahomedani, îmbrăcaţi elegant, cu maşini sau motociclete de „fitze" şi-ar „vâna" prada în jurul liceelor sau campusurilor universitare.
Cele două organizaţii hinduse au pretins că în ultimii trei ani ar fi fost convertite între 2000 şi 4000 de studente, printre care 500 în Kerala.
Pentru protejarea lor s-au format chiar „brigăzi de moravuri" care-i atacă pe musulmanii găsiţi în compania unei tinere hinduse.
Grupurile musulmane au răspuns cu aceeaşi monedă şi i-au atacat pe hinduşii care curtau fete musulmane. În Kerala s-a instaurat o atmosferă de isterie care, susţin observatori neutri, ar submina buna înţelegere dintre diferitele confesiuni.
Căsătorie şi sechestru
În faţa judecătorilor Înaltei Curţi din Kerala tânăra hindusă şi cea creştină au povestit că, după ce au fost seduse şi s-au căsătorit cu tinerii musulmani, au fost sechestrate şi obligate, prin forţă, să se convertească la islamism.

www.adevarul.ro

Pilda zilei....

Adevărata comoară
Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere, încerca bie om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru 1-a ajutat conducându-1 de braţ.

Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la i lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea come cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvor din ea - putere de muncă, bucurie şi voie bună.

Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să va însă clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său. Există şi unii oameni care, păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.

Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte. Ce| rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar aceste lucruri nu 1-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalţi!

Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine. Până şi un copac obişnuit, chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.

„Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri." (Proverb)

Sfanta Ecaterina,, manastirea de la Muntele Sinai....

M-am intors dintr-un loc plin de stralucire ,mi-am indeplinit una dintre cea mai mare dorinta a mea ,de-a ma inchina si de-a lua binecuvantare de la sfanta care mi-a calauzit si m-a ocrotit de-a lungul timpului,este vorba de Marea Mucenita Ecaterina -ocrotitoarea mea .
Rar se se afla in lume persoane care sa fie daruite cu atatea daruri lumesti ca si Ecaterina: nascuta in Alexandria in familie de imparat, bogata, frumoasa si mai ales extraordinar de inteleapta (Homer, Aristotel, Platon, Virgiliu, Hipocrat sunt doar cativa dintre cei al caror mestesug Ecaterina il deprinsese si il stapanea deja la varsta 18 ani ). Chiar imparatul pe care il sfideaza public recunoaste ca ei i se cade sa imparateasca alaturi de el, cerand-o de sotie. Si totusi, Ecaterina renunta la nume si bogatie, acceptand sa fie intemnitata si chinuita public, renunta la frumusetea sa ( "eu sunt pamant si cenusa si toata frumusetea ca o floare se vestejeste si ca visul piere prin boala sau batranete; iar dupa moarte cu totul putrezeste"), renunta la intelepciunea lumeasca ( "am invatat tot mestesugul cartilor ritoricesti, filosofice si masurarii pamantului si alte intelepciuni, dar pe toate acestea le-am tecut cu vederea caci sunt desarte si nefolositoare si am voit a ma face mireasa Stapanului Hristos, care graieste prin proorocul sau acestea: Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta stiutorilor o voi lepada").


Ce anume poate fi cauza unei asemena radicale intoarceri de la lumesc la duhovnicesc? Ce anume poate determina o tanara fata, constienta de calitatile sale neasemuite si care este indreptatita sa ceara orice favoruri lumesti, sa renunte la ele, dandu-si in final drept jertfa suprema, chiar propriul trup? Ce anume a inteles tanara Ecaterina, cea care cu mintea ei stralucita a atins limitele stiintelor vremii ei, de a oferit totul pentru nimic din cele vazute? "Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate: dragostea si bunurile ei" spune Apostolul! Doar puterea dragostei dumnezeiesti, doar Duhul Sfant pogorat prin Botez, doar atingerea lui Dumnezeu care este iubire puteau sa o transforme pe Ecaterina in Mireasa vesnica a Domnului Iisus. "Eu stiu un tanar minunat, care fara asemanare te intrece pe tine in darurile care ai zis ca le ai; pentru ca frumusetea Lui intrece stralucirea soarelui, iar intelepciunea Lui indrepteaza toate fapturile si pe cele simtite si pe cele gandite. Apoi vistieria bogatiei Lui se imparte in toata lumea si niciodata nu se imputineaza, ci cu cat este impartita, tot mai mult se inmulteste; iar neamul Lui cel bun este negrait, neajuns, nestiut" ii spune batranul cel intelept la care ea a fost dusa de mama crestina, pentru alinarea sufletului ei. Din momentul in care cunoaste, cu mintea si cu inima, invatatura Fiului lui Dumnezeu, Ecaterina devine una dintre cele mai frumoase si mai patetice propavaduitoare ale crestinismului intr-o epoca de mare prigoana, dar si plina dovezi minunate ale prezentei adevaratului Dumnezeu alaturi de fiii Sai.

Participand la o confruntare publica cu primii 50 de intelepti ai imperiului, chemati de imparat sa-i combata argumentele pro-crestine, torturata apoi fizic de catre cei care pot ucide doar trupul, Sfanta Ecaterina reuseste prin stralucita sa pledoarie si prin exemplul sau sa-i aduca la Hristos pe toti carurarii cu care discuta, pe sotia imparatului Maximin - prigonitorul sau, pe bunul si viteazul dregator Porfirie impreuna cu 200 de ostasi, precum si mare parte din poporul care o urma, jelind-o. Moare bucurandu-se ca Il vede pe iubitul sau Mire chemand-o la El, " ca sa imparateasca impreuna cu Dansul si sa se veseleasca in veacul cel fara de sfarsit".

In ultima sa rugaciune, Sfanta Ecaterina spune: " Doamne Iisuse Hristoase... primeste sufletul meu, pe care l-am adus Tie ca jertfa pentru dragostea Ta. Adu-Ti aminte, Doamne, caci trup si sange sunt, si nu lasa greselile mele cele facute din nestiinta, ca sa fie aratate de cumplitii ispititori la infricosata Ta judecata, ci spala-le cu sangele pe care-l vars pentru Tine si randuieste ca trupul acesta, care ranindu-se se taie cu sabia, sa fie nevazut de vrajmasii Tai cei ce ma prigonesc. Cauta dintru inaltimea Ta, Doamne, si asupra poporului acestuia care sta inainte si-l povatuieste la lumina cunostintei Tale. Si acelora care vor chema prin mine numele Tau cel preasfant, da-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toti sa se laude maririle Tale in veci" (Sinaxar)In 25 noiembrie 305, la taierea capului sau nu a curs sange ci lapte, iar ingerii au ridicat trupul sfintei Ecaterina si l-au dus in Muntele Sinai, in locul in care Moise vazuse Rugul Aprins.



Marii sale iubiri pentru Mirele Iisus, Acesta i-a raspuns cu masura dumnezeiasca! A proslavit-o peste veacuri, dedicandu-i cea mai veche (actualmente) manastire activa din lume, situata la poalele muntelui sfant in care Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii, inaltata chiar pe locul in care a Moise a vazut Rugul Aprins.


Prezentand-o, actualul Arhiepiscop al Sinaiului, Damianos, spune:" Manastirea Sfanta Ecaterina este un centru monastic crestin grec-ortodox de rit bizantin, a carui viata monahala se deruleaza neintrerupt de saptesprezece secole. De 1400 ani in inima desertului Sinai, aceasta si-a pastrat caracteristicile initiale din vremea Imparatului Justinian ( 257-565 d.h.). De la Mahomed, fondatorul islamului, pana la califii musulmani si sultanii turci, trecand prin epoca lui Napoleon, toti au preluat manastirea sub protectia lor, ferind-o inclusiv de jafuri. In lunga sa istorie, Manastirea Sfanta Ecaterina nu a fost niciodata cucerita, pagubita sau distrusa. Traversand toate epocile, si-a pastrat intacta imaginea de loc sacru al Bibliei, asezandu-si lumina asupra evenimentelor Vechiului Testament precum si asupra continuitatii proslavirii Sfintei Fecioare Maria si a Domnului nostru Iisus Hristos."



Manastirea Sfanta Ecaterina a traversat istoria ca oaza de crestinism, manastire libera, independenta, autocefala, nesubordonata nici unei patriarhii ortodoxe si nici unui sinod. Este, practic, cea mai mica patriarhie ortodoxa din lume, conducatorul ei fiind in acelasi timp si egumenul manastirii de calugari.

Cu ziduri de fortareata de 10-20 m. inaltime, de aceeasi culoare cu roca arida din zona, manastirea ridicata in secolul al VI-lea, pe locul unei biserici construite de Sfanta Elena, mama Sfantului Imparat Constantin, cuprinde inestimabile valori de arta crestina, dar cele mai impresionante dintre comorile sale sunt moastele Sfintei Ecaterina.
Biserica Manastirii Sfanta Ecaterina, o biserica ortodoxa adevarata, cum nu mai vazusem de ceva vreme, este plina de candele mari, care atarna ca si ciorchinii din inaltul tavanului plat, atasat in secolul al XVIII-lea constructiei care dateaza din anul 551 ! In dreapta altarului se afla, pe iconostas, mare, cunoscuta icoana a Sfintei Ecaterina cu rochie rosie, iar in fata ei preotul care ne binecuvanteaza imbracat in vesmintele cunoscute de noi ( preotii bisericii copte au cu totul alt tip de vesminte) tine in maini o punga din care scoate si daruieste fiecarui pelerin care saruta sfintele moaste, cate un inel. Acesta aminteste de inelul pe care Ecaterina l-a gasit pe deget dimineata, trezindu-se din visul in care, dupa primirea Botezului crestin, Stapanul Hristos i-a spus" Iata, astazi te primesc pe tine mireasa Mea vesnica; deci sa pazesti arvuna aceasta cu dinadinsul si sa nu mai primesti nicidecum arvuna de la alt mire pamantesc".
Emotionati, inaintam in tacere, dar surpriza vine cand ajungi sa vezi sfintele moaste: intr-o racla mica de argint si sticla, mana stanga a Sfintei Ecaterina ... ca vie! Gratioasa ca a unei balerine, fina, delicata, mana este plina de inele subtiri, care parca plutesc pe degetele usor rasfirate... nici urma de trecere a timpului ( 1700 de ani!), este o mana perfecta, care te duce cu gandul la neasemuita frumusete a sfintei... frumusete trupeasca, frumusete sufleteasca, frumusete a spiritului... Raman uimita, dar trebuie sa-mi revin repede, pentru ca randul inainteaza, sarut racla cu mana, sarut racla cu capul sfintei si abia ulterior aflu ca la moartea sa, indeplinindu-i o ultima dorinta, Mirele sau a trimis ingerii ca sa-i ia corpul martirizat, care a disparut pur si simplu si a fost descoperit datorita unei viziuni a unui calugar, trei secole mai tarziu in Muntele Sinai. Atunci, manastirea care deja exista si era inchinata Sfintei Fecioare Maria a fost redenumita Manastirea Sfanta Ecaterina.


Este o minune, intr-adevar: un arbust ca o cascada, verde mereu, cu frunze dar fara flori si fructe, traversand secolele... Acesta este Rugul Aprins, prin care Domnul i-a vorbit lui Moise prin foc. "Descalta-te, caci locul pe care te afli este sfant!" ( Exodul, 3,5) Acesta este locul cel mai binecuvantat din Manastirea Sfanta Ecaterina... Cu radacina sub altarul capelei, afinul inaltat spre Cer sfideaza legile firii. Este uimitor, ca si minunea "gravarii" pe orice piatra de pe muntele Sinai a desenului acestui rug, caci indiferent cum ai sectiona granitul dur, rosiatic, tot profilul rugului il vei gasi.

"Bucura-te, piatra scumpa a Bisericii crestinesti;
Bucura-te, grabnica izbavire a celor cuprinsi de suparari;
Bucura-te, vindecatoare tare a celor plini de rani si dureri;
Bucura-te Ecaterina, mare mucenita a lui Hristos!"

Pilda zilei....

Pentru un sac de bani

În timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat, întrebând de ce sunt bolnavii de la capă­tul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.

- Bine - a mai întrebat colonelul - dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte?

- Desigur că era sănătoasă - i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.

- Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani.

Din celălalt capăt al salonului, călugăriţa l-a auzit şi, întorcându-se spre colonel, i-a răspuns liniştită şi cu zâmbetul pe buze:

- Nici eu n-aş face acest lucru pentru un sac cu bani. îl fac însă pentru o răs­plată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia dintre noi, după meritul nostru.

"Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi pe aproapele. "
(Avva Iacov )

Stiri din lume 2...

NAUFRAGIU SALVATOR
De acum renumitul Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici în Cipru s-a încheiat printr-un naufragiu.
Nu a existat un acord între cele două părţi şi din acest motiv nu se va emite un text comun. Este doar a doua oară în cadrul Dialogului Comisiei Mixte când nu se emite un text comun. Prima dată s-a întâmplat la Baltimore, în Statele Unite ale Americii, în 2000, când dialogul a naufragiat din cauza chestiunii uniaţiei.
Slăvim şi mulţumim Preasfintei Treimi - Dumnezeul nostru, care a pus o barieră la derapajul concesiilor din partea ortodoxă a grupului conducător ecumenist care gestionează şi direcţionează dialogul; o barieră pe care au impus-o protestele corecte ale corpului eclezial în ultima perioadă.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

sursa:http://www.impantokratoros.gr/5775FB6E.ro.aspx
DIFICULTĂŢI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC
NU S-A SEMNAT UN TEXT COMUN
Levkosia, Aristeidi Viketou

O nouă întâlnire – cea de-a XII - a la rând, a Comisiei Mixte de Dialog Teologic (CMDT) între ortodocşi şi romano-catolici va avea loc în septembrie 2010 la Viena. Dezbaterile din cadrul celei de-a XI – a întruniri a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici, care s-au desfăşurat de sâmbăta trecută în Pafos şi s-au încheiat în după-amiaza zilei de joi, au fost caracterizate drept dureroase?.
In final, CMDT nu a epuizat în cadrul întrunirii din Pafos examinarea temei „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor”; şi de aceea Comisia nu prevede încheierea unui text comun, cum s-a întâmplat în 2007 la Ravenna. Acest lucru înseamnă că tema respectivă va rămâne deschisă pentru următoarea întrunire a CMDT.
La întâlnirea de la Viena din luna septembrie a anului viitor va continua şi se aşteaptă să se finalizeze şi dezbaterea temei referitoare la rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor în primul mileniu. Scopul este ca CMDT să încheie un text comun deasupra acestei teme dificile – aşa cum este caracterizată.
Dezbaterile se desfăşoară având la bază un proiect de text în 13 pagini, din 32 de paragrafe referitoare la rolul episcopului Romei în primul mileniu. Este vorba despre o temă dificilă atât pentru ortodocşi, cât şi pentru romano-catolici.
„Dificultăţile sunt multe, de acea şi dezbaterile s-au mişcat într-un ritm lent”, a declarat un membru al Comisiei şi a adăugat că au fost acoperite doar jumătate din cele 32 de paragrafe ale proiectului. Precum a explicat acelaşi membru, dificultăţile se datorează diferitelor interpretări, pe care le dau cele două părţi, dar şi „diferitelor abordări ale anumitor aspecte de către reprezentanţii Bisericilor Locale Autocefale”.
CMDT examinează tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor” în patru puncte:
A. Biserica Romei ca „prima între Bisericile locale în Răsărit şi Apus”
B. Episcopul Romei ca succesor al Apostolului Petru
C. Rolul episcopului Romei în perioadele de criză ale societăţii bisericeşti
D. Influenţa factorilor neteologici

O sursă autorizată a subliniat că imposibilitatea finalizarii dezbaterii „demontează susţinerile că reprezentanţii ortodocşi fac reduceri şi concesii”.
Mitropolitul Ghennadios de Sasima, cosecretar al Comisiei din partea ortodocşilor, a declarat că s-a lucrat intensiv asupra proiectului, dar nu a fost finalizată examinarea sa.
Conform Mitropolitului de Sasima reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Autocefale Locale îşi exprimă regretul pentru reacţiile negative la dialog şi pentru incidentele semnalate în Pafos.
De asemenea, s-a reafirmat că „dialogul continuă cu fidelitate întemeiată pe adevărul şi tradiţia Bisericii Ortodoxe”.
Episcopul Dimitrios de Karkavia, membru al Reprezentanţei romano-catolice, a declarat că au avut loc discuţii constructive. „Dialogul impune multă atenţie şi înţelepciune”, a semnalat. Arhiepiscopul Ilarion din Patriarhia Moscovei a respins categoric acuzaţia că reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe trădează Ortodoxia. „În această clipă, în cadrul dialogului nu vorbim despre unirea dintre ortodocşi şi romano-catolici, ci despre diferenţele dintre noi”, a explicat Arhiepiscopul Ilarion.
(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)

Stire din lume adunate...

Gafe noi: Papa spune că Marx este "bun"
Karl Marx, care a inventat fraza "religia este opiumul poporului", probabil că se învârteşte în mormântul lui din cimitirul Highgate, la Londra, la vestea de astăzi cum că Vaticanul i-ar fi aprobat teoriile. L'Osservatore Romano, ziarul oficial papal, a declarat, conformziarului The Times, citat de Presseurop, că "criticile lui Marx ale capitalismului au subliniat alienarea socială resimţită de o mare parte a omenirii care rămâne exclusă, chiar şi acum, din luarea de decizii economice şi politice".
Marx, autorul Manifestului Comunist, decedat în 1883, se alătură unei liste crescătoare de figuri istorice anterior procleţite de Biserica Catolică, cum ar fi Galileo, Darwin şi mai recent, Oscar Wilde. Ziarul, care este condiţionat de aprobarea Papei, continuă spunând că opera lui Marx rămâne deosebit de relevantă astăzi când omul caută "o nouă armonie" între nevoile sale şi mediul natural. Dar specifică totuşi că "nimic nu a dăunat intereselor lui Marx filozoful mai mult decât marxismul".

sursa:hotnews.md
Ştiinţa este acum mâna diavolilor

"Este nevoie de un dialog între ştiinţă si religie?" Tot mai des auzim, în ultima vreme, această întrebare. Nu mă îndoiesc că din orice lucru de pe pământ poate ieşi ceva bun. Dar să vedem şi ce inconveniente sunt în acest dialog.
Ce este, de fapt, ştiinţa? "Ştiinţa este investigarea sau studiul naturii prin observaţie şi raţionament". Dar aceasta este o definiţie de pe Wikipedia. Este o definiţie corectă de la nivelul materiei şi a ceea ce oamenii moderni numesc "spirit" (de fapt, minte, intelect). Ştim, însă, că omul este mult mai mult decât atât. Atunci ce este ştiinţa, dacă luăm în considerare nu numai elementele alcătuitoare ale omului (trup şi suflet), ci mai cu seamă pe Creatorul omului şi al tuturor lucrurilor .
Bineînţeles că eu însămi profit şi mă bucur de multe din minunile ştiinţei şi mă fericesc spunând că avem un Dumnezeu atât de minunat! Ştiinţa este acum în mâna diavolilor, dar ea Îi aparţine de fapt lui Dumnezeu în totalitate. Mare şi minunat eşti, Doamne, de la particulele subcuantice până la marginile Universului! Dar ridică-ne la cer ca să vedem minuni fără asemănare mai mari ca acestea!


sursa:www.credinta-ortodoxa.ro
Poligamia şi libertăţile religioase dau dureri de cap Justiţiei canadiene

Autorităţile din British Columbia au anunţat miercuri, 21 octombrie 2009, că vor cere Curţii Supreme, rezolvarea problemei prin care, conform libertăţilor religioase reglementate de Constituţia canadiană, nu poate fi interzisa poligamia (in mod normal pedepsita cu 5 ani de închisoare).
Acest demers este o consecinţă directă a deciziei unei instanţe a acestei provincii de a renunţa la urmărirea penală pentru poligamie, pornită împotriva a doi lideri ai unei secte de mormoni.
Guvernul din British Columbia a decis să nu conteste decizia, ci să atragă atenţia Curţii Supreme de Justiţie că legea interzicerii poligamiei "practic este neconstituţională", a declarat ministrul de Justiţie al provinciei, Michael de Jong, într-un comunicat.
"Noi considerăm că poligamia este în afara legii şi ea chiar ar trebui să fie scoasă în afara legii. Dar, înainte de a putea lua măsuri împotriva ei, instanţa trebuie să răspundă la întrebarea dacă aceasta este cu adevarat incriminată în Canada", a declarat el reporterilor.
Urmărirea penală împotriva celor doi lideri ai unei secte controversate de mormoni a fost abandonată în urmă cu o lună din cauza unei erori în stabilirea unei proceduri, potrivit unor surse judiciare.
Winston Blackmore şi James Marion Pler au fost acuzaţi în ianuarie, la începutul acestui an, că aveau unul 20 de femei iar celălalt 2 femei, în sânul unei comunităţi poligame formate din 1.000 de persoane, dintre care 900 de femei şi copii.
Cei doi bărbaţi conduceau două ramuri rivale ale Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinţilor ultimelor zile, un grup american mormon disident. Sectele poligame sunt instalate de 50 de ani în oraşul Bountiful, situat la 700 km est de Vancouver (vest) şi la 20 km nord de graniţa cu Statele Unite.
Guvernele din British Columbia au luat în considerare în mod constant de aproape 20 de ani, urmărirea acestei comunităţi în justiţie, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat practic, argumentând că principiul libertăţii religioase ar duce la eşuarea procedurii.

www.lacasuriortodoxe.ro

Pilda zilei....

Câinele şi pisica

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:

"Dă, Doamne, să mănânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

în acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-1 pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:

"Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica însă pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri. Alţii însă sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.
Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi însă că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.
"Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!"(Fericitul Augustin )