Bârfirea – păcatul cel mai uşor de săvârşit

Sa fugim de bârfire, dragii mei!…

Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.

De ce? Pentru ca se savârseste mai degraba decât oricare alt pacat – si cuprinde repede pe cel ce nu baga de seama.

Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea taraganelile pot aduce împiedicarea lor.

De pilda, cineva si-a pus în gând sa ucida sau sa tâlhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri – si de multe ori, în vreme ce el întârzie, patima îl paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el se lasa de gândul cel vinovat, ne mai savârsindu-l.

Nu-i tot asa când e vorba de bârfire. Daca nu suntem cu totul bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-odata.

Ca sa bârfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregatiri, nici de cheltuieli, nici de alcatuiri. Numai sa vrem – si de îndata vointa se preface în fapta. Caci limba e singura unealta care ne trebuie.

De aceea, e bine sa ne ferim de aceste vicii!…

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Unde Îl găsesc pe Hristos?

Un copil întreabă pe mama sa:

- Mama, vreau să mă întâlnesc cu Hristos şi nu ştiu unde să Îl găsesc? Mama mirată îi răspunde: Fiule nu stiu, mergi şi întreabă-l pe tatăl tau.

Copilul se duce la tatăl său şi îl întreabă:

- Tată spune-mi, te rog unde Îl găsesc pe Hristos? Tatăl şi mai mirat, neştiuitor din fire…îi răspunde cu blândeţe că nu ştie şi îl trimite la bunica s-o întrebe. Bunica mai departe, la rândul ei îl trimite la un bătrân din sat, bătrânul la rândul lui, îl trimite la alt bătrân, iar acela, în cele din urmă, îl trimite la un stareţ de la mănăstirea din deal.

- Părinte, am venit să-mi spui cum pot să-l întâlnesc pe Hristos?

- Vrei să afli cum să-l întâlneşti pe Hristos… stai puţin aici, ia o mătura şi fă oleacă de curăţenie prin mănăstire şi îţi spun.

Stă copilul cu ascultare, o luna, 6 luni…2 ani,..tot făcând curaţenie şi tot a aşteptat răspunsul părintelui până când într-o zi, copilul deja crescut mare, dupa Sfânta Liturghie, rugându-se lui Hristos…cu mare dragoste, văzându-l pe cruce, iar pe călugări mâncând liniştiţi..se gândeşte…

-Măi, dar fraţii călugări, după Sfânta Liturghie, se duc beau, mănâncă, şi bisericuţa o închid, iar săracul Hristos rămâne aici pe cruce, făra mâncare, făra un pic de apa, însetat…Ia, că mă duc eu să aduc puţină apă şi să pregătesc ceva de mâncare.

Şi se duce el, ia apa şi mancarea şi vine în bisericuţă şi îi aduce lui Hristos, cu multa dragoste…iar atunci Hristos a coborât de pe cruce şi a stat lânga el şi a luat masa împreună cu el.

După câteva zile, părintele stareţ îl întreabă:

- Măi copile, dar ce faci tu noaptea cu lumânările aprinse şi cu mâncarea în Biserică după ce noi ne culcăm?

-Părinte mă întâlnesc cu Hristos!

Părintele, minunat, închinându-se…îl întreabă ma apoi:

-Păi cum?

-Eu îi aduc de mâncare, să mănânce şi apă de băut, şi El coboară de pe cruce şi stă lângă mine şi mănâncă cu mine.

LEGENDĂ:
„curăţenie”- Sfânta Taină a Spovedaniei

„stă copilul cu ascultare”-ascultarea de duhovnic şi îndeplinirea canonului

„Şi se duce el, ia apa şi mancarea şi vine în bisericuţă şi îi aduce lui Hristos, cu multa dragoste..”-milostenia,calea spre mântuirea sufletului.

Desene animate cu Sfântul Serafim de Sarov ....

Impartasirea credinciosilor.

Sensul savarsirii Dumnezeiestii Liturgii este acela de a impartasi pe cei prezenti(slujitori si credinciosi)cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului Hristos,dupa cum reiese din textul Sfintei Liturgii ,dar mai ales din urmatoarele:
-Rgaciunea a doua pentru cei credinciosi pregateste pe cei prezenti pentru a primi Sfanta Impartasanie:
''...Si ne daruieste ,Dumnezeule,si celor ce se roaga impreuna cu noi,spor in viata ,in credinta si in intelegerea cea duhovniceasca.Da lor sa-Ti slujeasca intotdeauna cu frica si cu dragoste intru nevinovatie si fara osanda sa se impartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se invredniceasca de cereasca Ta Imparatie''.
-Anafora liturgica,mai ales cea a Sfantului Vasile cel Mare,ne ajuta sa intelegem Jertfa Mantuitorului s-a savarsit pentru a spala pacatele oamenilor ,care,nu pentru vrednicia lor ,ci din dragoste dumnezeiasca netarmuita sunt chemati sa se impartaseasca din ea:pentru ca in Jertfa Mantuitorului ,reactualizata si retraita in fiecare Dumnezeiasca Liturghie ,prin impartasire, are loc recrearea omului.
Chemarea Mantuitoruluila impartasirea din Darul Sau trebuie sa-si gaseasca raspunsul in disponibilitatea si in actul nostru de primire ,plin de dragoste si umilinta ,pentru ca indemnul ''sa luam aminte ,Sfintele Sfintilor''
are sensul de ''Sfintele ce se dau Sfintilor''
Iar chemarea ,facuta prin gura slujitorului ''Cu frica lui Dumnezeu ,cu credinta si cu dragoste apropiati-va'' ,este cat se poate de concreta ,vie ,ecclesiala.De aseenea ,rugaciunile de multumire isi gasesc sensul in insusi actul impartasirii ,pentru ca intreaga Biserica este chemata sa-I multumeasca lui Dumnezeu .Din textul Liturghiei intelegem ca ''Impartasirea nu este o exoerienta mistica:noi bem din potirul lui Hristos ,pentru ca El S-a dat pe Sine insusi pentru viata lumii.Painea de pe disc si vinul din potir sunt pentru a ne reaminti de intruparea Fiului lui Dumnezeu ,de Cruce si de moarte.''
Pentru prima comunitate de la Ierusalim ,impartasirea continua cu Trupul si Sangele Domnului constituia centru vietii crestine (Fap.Ap.2,46);mai tarziu ,Sfantul Vasile cel Mare ne da urmatoarea informatie:''Desigur ca impartasirea zilnica si hotararea de a primi zilnic Sangele si Trupul al lui Hristos este un lucru bun si folositor ,caci El insusi spune limpede :''cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica''.(In .6,54)
Pentru crestinii din primul mileniu nu exista alternativa de a se impartasi sau nu ;pentru ca toti cei ce participau la Dumnezeiasca Liturghie se impartaseau ,iar cei ce nu se impartaseau ieseau afara din Sfantul locas odata cu catehumenii.Disciplina canonica insasi ne spune ca un crestin care participa la Dumnezeiasca Liturghie are datorie de a e impartasi,desigur cu pregatirea prealabila ,pentru a nu se osandi dupa cuvantul Sf Ap Pavel:''Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie ,osanda isi mananca si bea ,nesocotind Trupul Domnului.''
In zilele noastre ,situatia in Biserica este complt schimbata :cu exceptia catorva comunicatia ,crestinii cei mai credinciosi se impartasesc la recomandarea preotilor ,o data sau de doua ori pe an in cele patru posturi de peste an ,chemarea slujitorilor ramane fara raspuns:nimeni nu se apropie de Sfantul Potir.
Cat priveste vrednicia sau nevrednicia in fata Santului Potir ,mentionez cuvintele Pr Al Schmemann:''Nici unul nu a fost vrednic sa primeasca Sfanta Impartasanie ,nimeni nu a fost pregatit pentru aceasta .Insa aici meritele ,dreptatea ,devotiunea dispar se dizolva .Viata vine din nou ca Dar ,un dar dumnezeiesc gratuit.Aceasta este ratiunea pentru care in Biserica Ortodoxa noi numim Euharistia Sfintele Daruri.Adam este din nou introdus in Rai ,ridicat din nimic si incoronat ca rege al creatiei.Totul este liber ,nimic nu e vrednic si totul se ofera .Si ,de aceea ,cea mai mare smerenie si ascultare este sa accepti darul si sa spui da -cu bucurie si multumire.Noi nu facem nimic decat sa devenim ceea ce Dumnezeu a dorit sa fim din vesnicie .Sa fim in stare euharistica.''
Sursa:''Pentru tineri''-autor Preot Dr Vasile Gavrila ,pag 22-27-Euharistia -centrul vietii Liturgice'')

MIHAI EMINESCU - 160 de ani de la nastere....

La multi ani,Emilia!

PRIETENEI MELE, Emilia, CU TOATA DRAGOSTEA!
LA MULTI ANI!
Dumnezeu sa te binecuvanteze Emilia ! Cu ocazia zilei tale de nastere iti doresc un sincer La multi ani binecuvantati ! Multa sanatate si putere ca darul mantuirii sa-l poti pastra pana la sfirsitul alergarii tale pe acest pamant.
Fii binecuvantata cu cele mai frumoase daruri de la Domnul !
Totul pe lume se schimba… doar florile se deschid in fiecare primavara… Pentru ca esti minunata, toate florile din lume iti ureaza La multi ani!

Crestinismul-cea mai persecutata religie din lume....

Creştinismul este religia cea mai persecutată din lume. Acest lucru reiese din raportul pentru anul 2009, prezentat de biroul principal al organizaţiei catolice "Biserica în Nevoie". Aproape 80 la sută din toate cazurile de persecuţie religioasă în lume se întâlneşte la creştini, indiferent de confesiunea pe care o împărtăşeşte. Cele mai multe persoane sunt ucise din cauza credinţei în: Irak, India, precum şi în Nigeria, Pakistan şi Egipt.
După cum susţine speakerul organizaţiei "Biserica în Nevoie" - Berthold Pelster "procentul ridicat de persecuţie a creştinilor se datorează faptului că creştinismul este religia cea mai mare din lume. În prezent, aproximativ 2 miliarde de oameni se declară a fi creştini. Pentru comparaţie: în jur de 1.5 miliarde de oameni sunt musulmani, iar Hinduism-ul este ales de către aproximativ 1 miliard de oameni. Nu este surprinzător faptul că cel mai mult creştini sunt persecutaţi, dar asta nimic nu justifică"- a mai adăugat Pelster.Potrivit studiului "Biserica în Nevoie", în acest an, două tendinţe sunt evidente. În primul rând, reducerea numărului de hărţuire a crestinilor din partea ateilor. Potrivit lui Berthold Pelster, "ţări precum China sau Cuba, având în vedere criza economică prin care trec, trebuie să conlucreze cu toate grupurile sociale." Cu toate acestea, pe de altă parte, a crescut numărul persecuţiei pe motive religioase. În ţări precum Pakistan, Nigeria, Arabia Saudită şi Egipt, creştinii au fost atacaţi în primul rând de către extremişti.
Cele mai multe probleme apar la creştinii din Irak. Conform datelor recente, de la aproximativ un milion de crestini în ultimii ani au rămas doar 250 de mii credincioşi. Pelster a remarcat faptul că "toată lumea care avea o situaţie financiară mai bună, demult au plecat din Irak. În prezent, creştini de toate confesiunile sunt considerati aliaţi ai statelor occidentale. De aceea, ei devin automat duşmanii şiiţilor şi suniţiilor."

Sursa:stiricrestine.ro

Doamne, Iisuse Hristoase...

Doamne Iisuse Hristoase... from delia on Vimeo.

Parintele Zaharia (Zaharou) povesteste intr-o conferinta ca venind oarecand un preot catolic la Manastirea “Sf. Ioan Botezatorul”, la Essex, UK, s-a mirat ca parintii se rugau in biserica cu rugaciunea lui Iisus: “Nu pot sa inteleg de ce trebuie sa repetati atata timp aceeasi rugaciune…”. Parintele Sofronie Saharov, insa, intr-un mod foarte prietenos, i-a raspuns: “O repetam pentru ca o intelegem greu si odata ce am inteles-o nu mai vrem s-o lasam”.
Dea Domnul sa o intelegem si noi si sa n-o mai lasam! Auditie cu folos duhovnicesc!

Ori buni crestini, ori pierim!

“În viata sa fiti tineri care sa sfinteasca un loc, o casa, o societate, o generatie, un cartier si locul de munca unde veti lucra. Prin comportament crestin, mai întâi. Ori esti crestin azi, ori esti pagân, una din doua. Si crestin ortodox, caci România e tara ortodoxa. Tineti cont ce va spune un calugar batrân si rau: daca nu va tineti serios de biserica si de ortodoxie, prapad e cu noi. Ne manânca vecinii si strainii si pagânii. Daca va tineti de Biserica, nici rusii, nici tatarii, nici nemtii, nici alte tari din Rasarit sau Apus nu vor putea sa ne scoata din Carpati si sa ne dezlipeasca de Hristos.

Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vietii cum o au cei care traiesc întru Hristos. Veti avea bucuria placerilor, a sexualitatii, a ispitelor si patimilor trupesti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupesti, orizontale, care se consuma într-o zi, si nu bucurii vesnice, verticale, axate pe Hristos. Treziti-va! Sunteti tineri si noua ne e mila de ce se va întâmpla cu tara asta care se cheama înca România. Vreti sa mai ramâna România Românie? Întoarceti-va la ortodoxie, la Biserica, la tinuta morala decenta, cinstita a românilor dintotdeauna.

Faceti un comitet, mergeti duminica pe la spitale, la casele de batrâni, ajutati cu cuvântul, mângâiati, sfatuiti, combateti casele de desfrâu. Mergeti la manastiri, la preoti batrâni care sa va lumineze, sa va binecuvinteze, sa va calauzeasca. Ortodoxia activa e o misiune.

Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie sa va curatiti de pacatele tineretii, sa cititi cât mai multe carti teologice. Sa stiti voi întâi câte ceva din frumusetea Ortodoxiei, din trairea întru Hristos, ca sa puteti trage si pe altii spre Hristos, sa puteti fi o luminita aprinsa acolo unde veti trai. Trebuie sa faceti ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

Sfânta Evanghelie spune ca la sfârsitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci natia ramâne pâna la sfârsitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam si tara are îngerul sau pazitor.

Neamurile crestine trebuie sa ramâna. Iar crestinii trebuie sa fie la locul lor, echilibrati, seriosi si sa nu se dezlipeasca pentru nimic în lume de pamântul strabun în care i-a nascut Dumnezeu. De ce exista tentatia de a pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, rabdarea si deviza parintilor nostri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tatarii, nici rusii, nici nemtii, nici austro-ungarii, si nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom îndeparta de El. Asa ca, treziti-va, luati aminte si, cot la cot cu preotii, cu calugarii, treceti la post, la rugaciune, la spovedanie. Asa trebuie sa fie o tara crestina care poarta Crucea de doua mii de ani.

Treziti-va, frati români, pâna nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastra este sa ramânem aici, unde ne-a nascut Dumnezeu, cu Hristos în brate si în bratele lui Hristos.”
(Parintele Ioanichie Balan)



Sursa:(VEGHEA - Publicatie a Generatiei Neasteptate)

ORTODOXIA ÎN AFRICA:

Mitropolitul Gheorghios de Zimbabue
a săvârşit 327 de Botezuri în masă în Harare

Nedespărţita Biserică Ortodoxă Universală saltă şi se veseleşte duhovniceşte în aceste luminate zile ale Sărbătorilor Arătării lui Dumnezeu (Naşterea şi Botezul Domnului), pentru că 327 de tineri africani şi-au albit faţa sufletului cu lumina harului Sfântului Botez şi au primit „haină luminoasă” de la Cel ce se îmbracă în lumină ca şi cu o haină.
Cu binecuvântarea Preafericitului Theodoros al II – lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa, Mitropolitul Gheorghios de Zimbabue, a săvârşit miercuri, 30 decembrie 2009, Sfânta Taină a Botezului la 327 de catehumeni din Centrul Misionar „Sfântul Nectarie” din Harare.
Catehumenii sunt candidaţii la Botez. Cei mai mulţi au fost tineri şi tinere care au urmat programele de cateheze ce au fost organizate în ultimele 12 luni.
După săvârşirea Tainei Botezului, au fost împărţite haine şi încălţăminte noi la mai mult de o mie de persoane, bărbaţi, femei şi copii, membri ai Centrului Misionar mai sus menţionat.
La Sfânta Taină a Sfântului Botez, Înaltpreasfinţitul Gheorghios a fost însoţit de Epitropul Episcopal - protopresbiterul Gheorghios Saganis (cleric detaşat din Sfânta Arhiepiscopie a Atenelor) preoţii africani - părintele Rafail Gada şi părintele Augustinos Moketsi, precum şi de nou-hirotonitul diacon Dimitrios Nyandebvu.

E un moment de bucurie pentru noi, dar şi de autocritică şi cateheză .Chiar avem de învăţat de la fraţii noştri ortodocşi din Africa. Noi botezăm şi nu catehizăm: pe cei mici, pentru că sunt mici, iar pe naş, pentru că suntem indiferenţi sau comozi, ori suntem ocupaţi cu altele, ori toate la un loc şi încă ceva pe deasupra. La noi, toţi sunt atotştiutori şi nimeni nu mai vrea să fie catehizat. Însă chiar avem de învăţat din credinţa, râvna şi evlavia lor. Preoţii - care au generalizat practica Botezului prin stropire sau turnare din comoditate, frică, puţină-credinţă, laxism canonico-liturgic etc. - ar trebui să ia lecţii de practică liturgică de la ierarhii şi preoţii africani care botează şi pe copiii mici şi pe adolescenţi şi pe maturi – aşa cum se cuvine: prin întreită afundare în baptisterii speciale.
Cei care consideră ectenia catehumenilor din Liturghie un lucru de prisos, pot afla că astăzi pretutindeni în lume există catehumeni şi că aceştia au nevoie de rugăciunile şi Liturghiile Bisericii lui Hristos de pretutindeni din lume. Iubirea şi rugăciunea nu au frontiere. Dar cine puţin iubeşte, puţin şi pentru puţini se roagă... Cine mult iubeşte, mult şi pentru mulţi se roagă...

sursa: Monahul Leontie

Femeia ,inferioara barbatului?

Mult timp femeia, de-a lungul istoriei, a fost socotita inferioara barbatului, in multe religii. Acum se poate spune ca s-a ajuns la o a anumita egalitate in gandire, desi nu trebuie uitat ca fiecare are atributiile sale diferite. Egalitate nu inseamna sa fie la fel, ci sa se completetze unul pe altul... Ce-ar fi daca barbatul ar naste, iar femeia ar face treburile barbatului? ceea ce vad ca se intampla acum, ma refer la feminism, cred ca este un fel de revolta a faptului ca femeia a fost destul de neandreptatita de-a lungul istoriei. Sa nu uitam ca Hristos ne-a facut pe toti egali. Iata un avantaj al credintei noastre, foarte mare, zic eu. Femeia are atributiile ei, barbatul pe ale lui si este bine sa fie asa. Sunt multi barbati care respecta femeia, dar mai sunt si unii care inca o considera inferioara.
Am auzit unele idei cum ca femeia este o ispita pentru barbat, dar nu si ca barbatul e o ispita pt femeie. Mi s-a parut destul de nedreapta judecata asta, pentru ca ambii sunt la fel de responsabili sau iresponsabili in fata lui Dumnezeu. Mi s-a parut a fi un fel de judecata prin care unii "Adami" inca mai arata cu degetul catre unele "Eve" in loc sa isi asume amandoi aceiasi vina de a se lasa "ispititi". Nu vreau sa generalizez, consider ca sunt doar unele mentalitati gresite. In fata lui Dumnezeu si barbatul si femeia sunt egali, chiar daca au atributii diferite. Cat timp exista doua sexe, lucru firesc lasat de Dumnezeu, sexul este dupa parearea mea si scara pentru rai si pentru iad, de care ambii, si barbat si femeie, sunt responsabili. Sexul fara dragostea aceea sfanta care ne vine noua de la Dumnezeu, este foarte periculos pentru evolutia omului, fie el barbat sau femeie. Si ca sa revii la unitatea aceea de la inceput, doar prin Dragostea care vine de la Dumnezeu in amandoi se poate ajunge. Doar atunci cand in relatia celor doi este si al treilea: Dumnezeu. Om complet in esenta inseamna Adam si Eva impreuna, barbatul si femeia impreuna si asta in primul rand in ei insisi. Dragostea lui Dumnezeu este cea care umple orice gol... Vorbesc despre asta pentru ca in aceste vremuri subiectul este mult evitat ca discutie si totusi mult practicat fara cap si fara intelegere. Totul vuieste de sex, tv, muzica, filme, dar sexul fara spiritualitate este o goana inutila catre nicaieri. Ne miram ca sunt prostituate si le judecam, dar nu ne gandim ca exista pentru ca sunt cerute si cat timp vor fi dorite, vor exista...Judecam prostitutia, dar nu judecam pe cei care o cer. Nu stiu daca m-am exprimat chiar pe inteles. Tot in acelasi punct se ajunge... fara credinta in Dumnezeu, totul e desertaciunea desertaciunilor, cum zice Ecleziastul...
Mai exista gandirea prin care barbatul poate insela femeia si este usor iertat, in timp ce femeia trebuie sa rabde, sa inchida ochii, pentru ca el este barbat si asa sunt barbatii, dar ea cand o comite, sufleteste este omorata cu pietre... dar tot asa, tipare de gandire gresite. Domnul Hristos ne-a dar o invatatura buna cu femeia prinsa in adulter.
Avem de invatat de la Mantuitorul nostru care a avut un comportament plin de gentilete fata de toate femeile cu care a avut de a face, indiferent ca a fost vorba de mama Sa, fie de femeia prinsa in adulter. El se adreseaza amandorura cu apelativul "Femeie", un echivalent pentru "Doamna" in vremea aceea. Avand pe Domnul nostru ca model si in acesta problema, devine absolut nesemnificativ felul in care o biserica sau alta trateaza femeia. In ceea ce priveste accesul la sfintenie si mantuire nu exista diferente intre barbat si femeie, amandoi sunt egali din acest punct de vedere inaintea lui Dumnezeu si nimeni nu are dreptul sa obstructioneze femeia in slujire in cadrul bisericii, dar cu anumite limite.Apostolul Pavel gura lui Hristos, spune: ''Iar femeia in biserica sa taca!'' , femeia in biserica sa stea sa asculte, ca asa este lasat femeii in biserica, sa asculte, nu sa predice sau sa cante ,sa fie smerita ,ca asa ii sade bine.
In final, un mic sfat pentru cele care se simt discriminate pentru ceea ce sunt: sa caute un loc in care acest lucru nu se intampla si sa nu accepte discriminarea pe criteriul sexului sub nici o forma. Si inca ceva, femeia nu este singura vinovata de pacatul originar, barbatul avand aceeasi vina pentru ca a ales sa calce cuvantul Domnului in acest fel. Daca ar fi refuzat, atunci ar fi ramas vinovata doar femeia, dar dupa cum stim acest lucru nu s-a intamplat.
Cea mai mare misiune pe care o are femeia in familie, rolul ei este sa fie mama de copii!

Cuvânt despre pocăinţă al Sfântului Ignatie Briancianinov

Cuvânt despre pocăinţă al Sfântului Ignatie Briancianinov, Episcopul Caucazului şi Pontului Euxin la Duminica după Botezul Domnului

” “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”, “Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”– acestea erau primele cuvinte ale predicii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, pe care ni le spune şi nouă până astăzi prin Sfânta Evanghelie. Când s-a înmulţit mai mult decât în orice altă epocă păcatul în lume, Vindecătorul nostru Cel Atotputernic S-a pogorât aici, pe pământ, în acest loc al exilului, în locul chinurilor şi al pătimirilor noastre, care este o pregustare a chinurilor veşnice ale iadului şi binevesteşte izbăvirea, bucuria şi vindecarea tuturor oamenilor, fără excepţii, spunându-ne: “Pocăiţi-vă!” . Puterea pocăinţei este întemeiată pe puterea lui Dumnezeu, Vindecătorul este Atotputernic şi vindecarea pe care El o dăruieşte este atotputernică.
Când omul îşi mărturiseşte păcatele sale şi se hotărăşte să se pocăiască şi să se îndrepte cu sinceritate, atunci Dumnezeu dezleagă judecata pe care a avut-o cu el, prin următoarea hotărâre: “De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, zice iarăşi Domnul prin proorocul Isaia, ca zăpada le voi albi şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face!”. Dacă însă creştinul dispreţuieşte această judecată mult-milostivă şi finală a lui Dumnezeu, atunci i se vesteşte de către Dumnezeu pedeapsa definitivă a focului veşnic. Sf. Apostol Pavel spune: “Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă. Dumnezeu priveşte la păcatele tale…sub privirea Lui, lanţurile păcatelor care au denaturat întraga ta viaţă, Acela aşteaptă pocăinţa ta şi, în acelaşi timp, a pus pe seama voinţei tale liber alegerea mântuirii sau a osândei în focul cel veşnic. Tu însă abuzezi de bunătatea şi de îndelunga-răbdare a Lui Dumnezeu…. Nepăsarea ta creşte pe măsură… Creşte dispreţul faţă de Dumnezeu, faţă de tine însuţi, faţă de soarta ta veşnică…După învârtoşarea ta, după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua arătării dreptei Judecăţi a lui Dumezeu care va răsplăti fiecăruia după pocăinţa sa…”

sursa: veti gasi predica integral http://prediciaudio.wordpress.com/2010/01/10/cuvant-despre-pocainta-al-sfantului-ignatie-briancianinov/