Sa nu judecam.......

Stirile Pro TV ne relateaza la stirile nopti un caz socant pentru Biserica Ortodoxa Romana “O poveste scandaloasa iese la iveala odata cu venirea pe lume a doua fetite gemene. Mama lor este stareta la o manastire din Calarasi.”

Iar Parintele Cleopa ne da pilde Despre judecatile nestiute a Lui Dumnezeu,sa luam aminte si sa nu judecam pe aceasta sarmana stareta....


Un calugar din pustia Schetica, mergand la Alexandria sa-si vada lucrul mainilor sale (ca lucra la cosnite), a vazut o inmormantare. Murise ighemonul acelei cetati, un mare pagan, care omorase mii de crestini, ca era pe timpul marilor persecutii. Era o zi frumoasa si mergea tot orasul dupa el, il ducea la groapa.

Cand a ajuns acasa, un pustnic mare, care vietuia in pustie de 60 de ani si traia numai cu radacini si cu ce gasea prin pustie, a fost gasit mancat de o hiena.

Atunci s-a gandit calugarul: ighemonul care a omorat mii de crestini, cu cata cinste mergea la groapa, iar asta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani si a trait numai in post si rugaciune, l-a mancat hiena! Ce fel de judecati are Dumnezeu ? Mi se pare ca Dumnezeu, fiind prea bun, ingaduie si lucruri nedrepte.

Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui, ca si unii oameni judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul. Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste, si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu.

Si asa, calugarul a observat multe lucruri de acestea, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz ?
Si din ziua aceea a inceput sa se roage: “Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec !” Si a inceput a se ruga calugarul acela lui Dumnezeu, sa-i arate judecatile lui; cum de unul, saracul, care-i sfant si drept este bolnav, sufera, da de necazuri, de scarbe, iar altul pacatos isi face de cap, este sanatos si bogat, are trecere, ajunge mare in dregatorii, in cinste, si in toate ii merge bine.

Si s-a rugat calugarul mult timp lui Dumnezeu, sa-i arate cum sunt aceste nedreptati, ca cei buni de multe ori dau de greu, si celor rai le merge bine. “Sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca si eu de multe ori m-am tulburat de lucrul acesta, ca am vazut multe nedreptati, pe care, mi se pare mie, ca Dumnezeu le-a ingaduit.“

Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie judecatile Lui, i-a aratat intr-un chip ca acesta judecatile Sale, desi putea sa-l piarda pentru aceasta iscodire, ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ingerii. Dar, pentru ca-l iubea, avand viata sfanta, a vrut sa-l intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti.CONCLUZIA
Atunci a intrebat calugarul :
- Sa-mi spui tu mie, mai frate, cate minuni mari ai facut, ce esti tu ?
- Dar sa-mi spui si sfintia ta, ce te-ai rugat lui Dumnezeu !
- Eu ma rog de cativa ani, sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca mi s-a parut ca multe lucruri nedrepte ingaduie Dumnezeu in lumea asta.
- Da ? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul ? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune ? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adnci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice ? Judecatile Domnului sunt adanc mult!

Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici arhanghelii, nici heruvimii nu le stiu ? Dar Dumnezeu n-a vrut sa te piarda, ca putea sa te piarda pentru iscodirea asta, dar, stiind ostenelile tale, m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Vezi cate ai judecat tu de la mine ? Cate am facut, ti s-au parut ca sunt rele ; ca sunt ucigas, ca am furat vasul, ca am dat foc casei, si cate am facut. Dar ele au fost toate bune foarte si toate de mare folos s-au facut. Au fost bune dupa judecatile lui Dumnezeu, nu dupa judecatile oamenilor ! Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte ! Tu ai zis ca rau am facut si eu numai bine am facut. Deci, de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici : Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale!

Deci, parinte sfinte, sa nu mai indrazneasca nimeni din oameni sa cerce judecatile lui Dumnezeu, ca nici ingerii nu pot sti judecatile Lui!
Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri.

Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam ! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.

din Ne vorbeste Parintele Cleopa, Vol. 6



Concluzia finala

Poate aceasta maica a judecat pe aproapele sau sa mandrit ,iar Dumnezeu ca sa nu o piarda prin mandria sa a smerit-o prin pacat.Sa incercam in acest post sa nu judecam cele ce ni se prezinta la TV cu diferite cazuri sau scandaluri in Biserica Ortodoxa Romana, unele din ele nici nu sunt reale.Ne sunt prezentate ca sa tulbure pe crestin de la post stiind vrajmasul ca o arma puternica impotriva lui este si postul.

O zi din viata Anastasiei...adica a mea...si a mamei mele...

Ca orice bebe modern, este cazul să încep să notez ce mi se întamplă…Nu de alta, dar tot fac în fiecare zi lucruri noi şi trebuie să încep sa ţin o evidenţă.Pentru ca eu sunt ocupata să descopăr lumea, mami va fi secretara mea personală pentru un timp şi va nota, după dictare bineînţeles, aventurile mele. Din când în când o sa o las sa facă şi o şedinţă foto sau o să îi mai acord un interviu scurt aşa.

Tocmai ce ma gandeam eu zilele astea ca sunt o fetita tare cuminte, care numai manca si dormea…si astazi am zis sa imi fac de cap putin asa. Noi (eu si mama) de obicei dormim pana la 7 dimineata, adica la ora 8 ma trezesc pentru un ''pahar de lapte'' si ma lasa mami sa raman in pat la ea, vorbim o ora asa si mai dormim pana pe la 10…De fapt ea vorbeste, eu mai ganguresc din cand in cand ca sa aiba impresia ca o ascult! Azi noapte mami a adormit la 3, ca s-a uitat si ea la un film si cu toate astea azi la 8 dimineata a trebuit sa o trezesc, nu am avut ce sa ii fac. In mod inexplicabil nu arata obosita, ca nu a mai vorbit cu mine cu ochii inchisi ca de obicei, acum zambea la mine si m-a imbracat sa iesim afara. Ma enerveaza cateodata ca ma scoate afara, ca adorm imediat in carut! M-am trezit pe la 12 si am cerut iar ceva lapte ca simteam ca ma roade stomacelul de foame. Amvazut ca mama se grabea ca avea treaba si spera sa adorm la loc.Hehehe! Am incept sa ganguresc, ca stiu eu ca se topeste cand fac asa si nu se mai dezlipeste de mine si ramane sa ne jucam. Am si jucarii si preferatul meu este un ursulet . Mami crede ca eu nu stiu ca ea vorbeste, nu ursuletul, dar ii fac pe plac si de data asta si rad cuminte si irezistibila la ursulet. Dar ea tot insista cu el in fata ochilor mei asa ca trebuie sa imi manifest nemultumirea si incep sa ii arat ca ma enerveaza deja si trag un tipat. Rade! Mama rade! Atunci incep sa scancesc a plans ca de obicei nu ii place asta si ma ia repede in brate!Daaa….A sarit imediat! Sunt in brate si ma plimba prin casa! Avem multe tablouri pe pereti si imi place sa ma uit la ele si vad ca in sfarsit s-a prins si mama, ca se opreste si ma lasa sa ma uit in voie. rad si eu la un tablou din asta ca stiu ca iar o sa se topeasca. Dupa plimbare am ajuns in camera noastra, m-a pus in patut,si a dat drumul la carusel…l-am urmarit cu privirea cat l-am urmarit pana cand mi s-a facut foame. Incerc sa fiu o dragut si sa ii zic cu frumosul asa. Mama cred ca are impresia ca e de joaca atunci cand imi e foame si ca eu stau sa astept sa se hotarasca ea sa imi dea sa mananc. Asa ca incep sa urlu, ca sa o pun la punct. De nu stiu cate ori i-am explicat ca are 30 de secunde sa execute comanda cand deschid gura!

Am mancat…dar nici urma de somn. Nu stiu ce am astazi, dar nu mai dorm cat dormeam de obicei. Imi mai povesteste mami ce imi mai povesteste dar deja ma plictiseste cu atata vorbaraie! In sfarsit ma ia somnul…hai sa dorm ca e ora 15 !In loc sa doarma si mama , s-a asezat la calculator,5 minute a zis ea!Si am inceput sa vorbeasca cu prietenele, sa mai citeasca una- alta…si cand sa doarma am simtit ce ganduri are si m-am gandit sa ma razbun pentru cand ma culca fortat desi eu aveam chef de joaca si uite m-am trezit! Pacat ca nu pot sa ii fac o poza la ce fata terminata a pus!Incearca sa imi zambeasca si sa fie draguta si eu ca sa se topeasca chiar ii zambesc .Iar trebuie sa stam de vorba…In sfarsit, ma plictiseste asa ca cer iar ceva mancare. Mananc si ma culc la loc ca sa poata sa doarma si ea o ora macar. Ma trezesc si vreau afara...
Urmeaza baita, care mie imi place mult de tot ca sunt si mami si tati langa mine si ne jucam si imi vorbesc amandoi si eu ca sa ii zapacesc ma uit cand la unul cand la altul.Dupa baita imi face mama masaj cu ulei, care era parfumat pana acum doua zile cand mi l-a schimbat si acum miros ca o salata de masline! Nu imi convine chestia asta asa ca urlu ca sa isi dea seama. Sunt convins ca va trebui sa urlu o saptamana intreaga pana sa realizeze din ce cauza, ca asa e mami, trebuie sa desenezi pana pricepe. Cel mai amuzant este cand nu intelege ce am, il cheama si pe tati si stau amandoi asa si se uita la mine si eu urlu si mai tare!Atunci se intrec in care sa ma ia mai repede in brate, care sa ma plimbe, care sa ma legene…si imi fac toate mofturile.

Mai mananc o tura si deja simt ca mi se inchid ochii. Mi-e urat sa adorm la mine in patut asa ca scancesc putin ca sa ma ia mama. Sper ca nu imi canta ea ca iar ma bufneste rasul si ea crede ca imi place si nu se mai opreste…Aaaa, mi-a pus un cantec de leagan la calculatooor…

Gata…mi se inchid ochii…
autor...micuta Amastasia.....

psalmul 33

Ce aș face dacă aș fi...

M-am întrebat și eu ce aș facE dacă aș fi în pragul vieții de dincolo....


Ce aș face dacă aș fi...
probabil nu aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gandi tot ce spun.


Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică.
Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm.
Aș asculta când ceilalți vorbesc, și cum aș mai savura o vorbă înțeleaptă!
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș pune doar numai în rugăciune, nu numai cu corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș mai avea o șansă, mi-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș pune-o la soare.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să simt iînțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecaător al petalelor.
Doamne, dacă aș mai avea un crâmpei de viață nu aș lăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare suflet că el îmi este cel mai drag și aș trăi îndrăgostită de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la această viață, oamenii.
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta.
Am învațat că, atunci când un nou născut strânge în pumn pentru prima dată degetul mamei, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice.
Am învațat atâtea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc caci din nefericire, în această clipă al trecerii nu îmi va mai folosi absolut nimic și pentru nimic în această lume ci mă așteaptă Dreptul judecător.
Așa că e timpul acum, cât încă nu se vede pragul Vieții veșnice, să creștem și să fim buni.

Am scris aceste gânduri având o inspirație din: „Păpușa de cârpă - Gabriel Garcia Marquez” însă unele pasaje le-am modificat adecvându-le vieții creștine.

Să cerem de la Dumnezeu credința cea frumoasă și tăria Credinței Sfinte.

Bucuria mea..

„O fata are trei vieti : prima cand se naste, a doua cand se casatoreste si a treia cand devine mama", am citit undeva si mi-a ramas in minte. Sa fi mama e cel mai minunat serviciu din lume, cel mai bine platit, nimic nu poate sa bucure o mama mai mult decat zambetul copilului ei, rasul zglobiu, imbratisarile atat de stranse. . . Pentru mine e totul!!! Zambetul Anastasiei cand ma zareste, imbratisarea stransa cand o iau in brate , nimic pe lumea asta nu poate compensa asa ceva, si nici o bogatie oricat de mare ar fi nu poate egala ceea ce primesc de la printesa mea....

Sfânta Anastasia Romana – 29 octombrie

Ea s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti. De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi. A răspuns Anastasia către maica ei duhovnicească astfel: „Gata este inima mea, gata de moarte pentru Dulcele Izbăvitor.” Adusă înaintea guvernatorului, Anastasia şi-a declarat pe faţă credinţa în Hristos Iisus Dumnezeul şi Domnul. Guvernatorul mai întâi a încercat să o ademenească pe Anastasia, apoi a trecut la sinistre ameninţări. La acestea muceniţa a răspuns: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci şi de sute de ori, de este cu putinţă.” Monahia Anastasia a fost supusă celor mai josnice umiliri: ei i s-au smuls de pe trup hainele, fiind ridicată goală înaintea mulţimii. Dar viteaza Creştină a strigat atunci, neînfricată, către călăi: „O, nu aveţi decât să mă biciuiţi, să mă tăiaţi, să mă sfâşiaţi în bucăţi, să înecaţi în sânge goliciunea mea!” Ceea ce chinuitorii au şi făcut, întocmai. În timpul acesta, muceniţa a simţit de două ori o cumplită sete, şi a cerut apă. Un bărbat creştin pe nume Chiril a adus apă la buzele muceniţei. Din această pricină de la Marea Muceniţă, Chiril a primit scumpă binecuvântare, iar de la ucigaşii călăi, moarte prin decapitare. Mai departe, chinuitorii i-au tăiat sânii şi limba Anastasiei, dar îngerul Domnului s-a pogorât la ea şi a întărit-o. ea la urmă a fost omorâtă prin decapitare în afara cetăţii. Fericita Sofia a aflat rămăşiţele trupului ei, le-a cule cu rugăciune de lacrimi şi le-a îngropat cu cinste. Sfânta Preacuvioasa Mare Muceniţă Anastasia s-a încununat cu cununa veşnicei slave în timpul domniei lui Deccius.

sursa:http://cidadededeus.wordpress.com
La multi ani micuta Anastasia!!!! Sa fii sanatoasa si sa ai o viata lunga si frumoasa!!!

Zece .....

Sa ne rugam,va rog, pentru fratele Sergiu Sebastian

Este internat, in stare grava, in urma unui accident.

Cand trecem noi sau persoanele din jurul nostru prin incercari mari – cum, pentru mine, este aceasta- ne dam seama cat de importanta este comunicarea cu cei apropiati, cu cei dragi, cat de important este ca timpul petrecut in aceasta viata sa fie dedicat iubirii indreptata catre aproapele asa cum cere Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asta este incercarea vietii omului pentru mantuirea: impartasirea iubirii. Dumnezeu randuieste ca in apropierea noastra sa apara cate o persoana care are nevoie de iubire, dar de multe ori, de cele mai multe ori nu intelegem aceasta; e ca o orbire, dar de natura sufleteasca. Ca e sarac, ca e orfan, ca e un necajit – este unul dintre cei mici dupa care se ascunde Insusi Hristos ca sa ne cerceteze gradul de iubire.

Sa ne rugam,va rog, pentru fratele Sergiu Sebastian

sursa:mail

Alergaţi la Domnul că este bun......

Astăzi toţi spuneţi că nu mai există oameni credincioşi, că lumea s-a înrăutăţit, că mai greu îţi găseşti pe cineva cu care poţi întemeia o familie, parţial adevărat, dar toate aceste afirmaţii sunt spuse din punctul nostru de vedere, din experienţa noastră lăuntrică cu oamenii.

Noi oamenii suntem chipul şi asemănarea Domnului, avem un înger de la Botez care ne însoţeşte pretudindeni. Eu mă gândesc aşa, când întâlnesc pe cineva, mă întâlnesc cu chipul Lui Dumnezeu, îngeraşul meu se întâlneşte cu fratele lui, îngeraşul fratelui meu. Eu trebuie să văd în fratele meu lucrurile cu adevărat importante şi frumoase. Păcatul nu este acelaşi lucru cu omul, trebuie să învăţăm să facem această distincţie. Dumnezeu urăşte păcatul din om, dar nu pe om, şi El vede rugăciunea fiecăruia şi faptele bune. Cine sunt eu, să-l judec pe el, pe fratele meu? De unde ştiu eu că el este necredincios, sau de unde ştiu eu câtă rugăciune face la Domnul fata dată cu rimel şi creion pe ochi?

O vezi machiată şi tu deja i-ai pus o etichetă, că nu este ortodoxă, că ispiteşte, dar nu-i ştii pocăinţa. Dumnezeu vrea ca să-l iubim din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Dacă eu o judec pe ea, ca este machiată, sau pe el că fumează, asta nu-mi demonstreză decât faptul că eu nu pot să iubesc, că nu am iubire faţă de ei, atunci cum îl pot iubi pe Dumnezeu, fiinţă nevăzută? Mai mult, dacă trec indiferent cu vederea, o problemă a unui frate de-al meu, care pentru el este dureroasă, oricât de mică ni s-ar părea nouă, cum avem oare pretenţia ca Dumnezeu să ne asculte şi cea mai mică rugăminte?

Când întâlneşti pe cineva, nu te gândeşti imediat la acea persoana ca la un potenţial iubit sau iubită. Fetele aşa fac în general. Spre exemplu, se duce o fata la întâlnire după ce a socializat în destul pe internet, şi are impresia că l-a cunoscut destul, iar când se întâlneşte cu el, în parc, este dezamăgită...de ce? Pentru că ea singură şi-a făcut deja o imagine despre acea persoană care nu corespunde cu realitatea. La fel se întâmplă şi la băieţi. Dar ce este realitatea? Realitatea ne-o construim noi înşine şi credem noi că aceea este realitatea adevărată. Dar nu este aşa, noi singuri dăm semnificaţii tuturor lucrurilor din perspectiva experienţei noastre cu obiectul, sau subiectul.

De exemplu ai avut o decepţie recentă, l-ai cunoscut prin internet, v-aţi întâlnit, v-ţi plăcut. Aţi descoperit că aveaţi puncte comune, vă plăceaţi foarte mult unul pe altul şi aţi lăsat ca lucrurile să decurgă de la sine, aşa cum spunem noi, scopul final fiind „va-ţi combinat". Pe parcurs, imaginea pe care la început v-aţi făcut-o despre acea persoană, nu mai corespunde cu persoana care este alături de voi. La alţii, comparaţi persona cu fostul sau fosta, şi la asta m-am referit când am spus că depindem de experienţa noastră cu subiectul. Prieteniile dintre un băiat şi o fată nu se construiesc pe internet. Care sunt prietenii voştrii cu care comunicaţi cel mai des?

Dragii mei, ca să ieşim la lumină trebuie mai întâi să mergem la spovedanie, să iertăm, să ne iertăm şi să fim deschişi ca oameni, zâmbitori. Să punem început bun, chemându-l pe Domnul în ajutor, căci fără El nu putem face nimic. Ne dorim soţ sau soţie cuminte, bun la suflet, iubitor de Dumnezeu, dar trebuie răbdare. Acum suntem singuri pentru că aşa trebuie, această singurătate trebuie s-o folosim într-un mod cât mai constructiv, să ne analizăm greşelile din trecut, să devenim mai buni, mai curaţi, să fim mai aproape de Domnul, şi când va venii vremea potrivită, ne vom căsători.

Alergaţi la Domnul că este bun, că în veac este mila Lui asupra noastră!

Micuta Anastasia...

“Dumnezeu sa va daruiasca pace, liniste, sanatate, multa bucurie, fericire, asa cum dumneavostra purtati pe brate ingerasul acesta, asa cum Bunul Dumnezeu v-a dat sa-i dati un nume sa il introduceti pe poarta crestinismului in ziua aceasta, asa sa va daruiasca pentru dumneavoastra, pentru cei care sunt acasa si va asteapta, pace, liniste sanatate si multa fericire. Sa traiti intru multi si fericiti ani. Amin.”
Cu aceste cuvinte si-a incheiat inteleptul preot …. slujba de botez a micutie Anastasia.
O slujba pe cat de scurta pe atat de frumoasa, harul celui investit sa aduca in randul crestinilor pe micuta Anastasia ...

A fi mama…

Am inteles de ce toata viata voi ramane pentru mama “fetita mamei”. Copiii mamei sunt toata viata copii, si au nevoie de ajutor si sustinere in tot ceea ce fac. Mama este persoana care te sfatuieste de bine neconditionat si incearca sa iti arate drumul cel bun atunci cand crede ca tu gresesti.

Acuma “mama” este mai mult decat un cuvant pentru mine. Este sensul vietii, un dor nebun de mancarea calda care ma astepta pe masa cand veneam de la scoala, de ceaiul cu lamaie pe care trebuia sa-l beau pentru ca eram racita, o melancolie de tot ceea ce este frumos si gingas. Nu imi pot imagina lucrurile altfel decat asa cum au fost ele, nu-mi pot imagina viata fara mama.

Acuma, de multe ori ma gandesc daca eu ca mama, sunt exact asa cum era mama mea.Daca reusesc sa dau copilului meu tandretea pe care am primit-o si eu la randul meu. Daca ma ridic la asteptarile copilasului meu. Sunt sigura insa ca iubirea unei mame poate compensa orice lipsa din viata unui copil.

De cand am devenit mama viata mea a cunoscut un univers aparte. Lucrurile care nu ma interesau inainte acuma imi prezinta interes deosebit. Nu intelegeam acele discutii interminabile cu mamici si tatici care isi laudau odraslele in stanga si dreapta. Care leaga orice subiect abordat intr-o discutie de copii. Cum sa nu o faca daca copii sunt bucuria vietii.

Am invatat ca ,ceea ce astazi nu te intereseaza maine ti se va parea interesant. Nu trebuie sa ingnori persoanele care-ti dau sfaturi , chiar daca ai impresia ca nu sunt pentru tine (sfaturile). E bine sa ai prieteni din toate categoriile, mai ales oameni de la care ai ce sa inveti. Am inteles ca atunci cand vorbesti cu cineva e bine sa intri in pielea interlocutorului, daca nu esti incantata de bucuria lui macar asculta-l. Orice subiect legat de copii trebuie sa fie interesant pentru ca copii sunt viitorul nostru.

Dragoste la prima vedere.......

N-am crezut niciodata in dragostea la prima vedere .....pana acum o saptamana ....sau mai degraba la primul sunet.Sunt pe masa de operatii, sunt data cu betadina si ingrozita de faptul ca simt atingerea ...mi-e frica ca voi simti cand voi fi taiata ...mi-e frica sa nu fi prins anestezia cum trebuie...doctorul vorbeste cu mine ma intreaba diverse lucruri ...eu ma plictisesc dar sunt fericita ca am scapat de dureri... In faianta de pe perete se oglindesc niste imagini ..mai degraba umbre a ceea ce se intampla acolo dincolo de jumatatea mea constienta. Dupa cateva minute bune am simtit ceva usor parca iesind din mine ... tacere cateva secunde si un planset de copil urmat de alte mici zbierate care mi s-au parut cele mai frumoase sunete pe care le=am auzit vreodata ... mi-au dat lacrimile de fericire..radeam si plangeam simultan..vazand lacrimi anestezista ma intreaba daca ma simt bine ... Apoi mi se aduce un chip rosu si dragalas gata infasat in fata ochilor..o minune ...se grabea sa se duca la bebelusi..o sarut apoi urmarind-o cu privirea in timp ce pleca ..Apoi incepe coaserea ,nu mai stiu nimic ca am adormit ,m-a trezit d-l doctor intreband-ma ''Dormi?'' raspund ca elevul prompt cand se face prezenta ,, nu''...
Ziua externarii a fost cea mai fericita pentru mine ,dupa 2 saptamani in spital puteam sa respir aer curat,a venit dupa noi tati ,babi,tataia ,Larisa ,tu ai dormit tot drumul pana acasa. Dupa care am stat cu totii si te-am admirat, eu cu tati ti-am facut prima baie, cam rece cei drept(dar invatam, acum are mami termometru), nu am scapat de sfaturi babesti si la un moment dat am cedat nervos , nu vroiam decat sa fim lasati in pace sa ne bucuram de moment.Lumea sarbatorea si eu nu-mi doream decat liniste si intimitate,eram franta de oboseala, operatia ma durea, eram noua in meseria de mama , nu stiam de unde sa le iau si unde sa le pun, asa ca am cedat nervos la un moment dat si am izbucnit in plans. Noroc cu tati care a ramas cerebral si ma ajutat sa ma linistesc, a spus ca dupa ce ma organizez va fi mai bine, a avut rabdare si a inteles ca nu mai pot.
A doua zi a plecat tati asa ca am fost nevoita sa ma pun pe picioare si sa am singura grija de tine si asta ma ajutat sa ma mobilizez si sa ma organizez ca sa ne fie la amandoua mai usor. Sa suparat lumea pentru ca le-am zis ca vreau cat mai putine vizite dar nu am ce sa fac.
Zambesti asa de frumos, esti frumosa si te iubesc mult de tot...esti fetita pe care mi-am dorit-o mereu ...
Sfaturi pentru viitoarele mamici:

-buricul cade daca e tamponat des cu spirt (si evitati sa-i face-ti baita)

-alapteaza-l si dai si lapte praf daca e nevoie(pentru ca asa procedeaza in maternitate)

-nu-i face program de masa,da-i atunci cand cere, fiecare copil are ritmul lui ....