Ochii privesc, lacrimi şuvoi
Cine se duce dintre noi.
Doamne, e el, om pământesc
Care devine astăzi ceresc
Ce simplă purtare, mai simplă nici nu-i
Umbla printr-a lumii, de nici nu-l vedea-i
La mica stătură a corpului lui
Smerenie, iubire, virtute-n grai.
Cu harul sfinţeniei şi plin chiar de Duh,
Vestea mântuirea-n a lumii năduh
Şi nu s-a oprit şi nici n-a-ncetat
Să spună la lume: "Hristos a-nviat".em>
Slăbit de puteri, întărit în credinţă
Părintele Pavle rămâne pe veci
Ca unul ce-a ţinut cu-a sa nevoinţă
Credinţa cea sfântă în anii cei reci.
Deşi om fiind, ai fost şi sfânt
În trai, în minte şi-n cuvânt
Acum te-nalţi de pe pământ
Să fii un "om" devenit sfânt.
Ei vin să vadă şi să plângă
Pe cel ce le-a fost "bun păstor"
Acum când tu te duci de lângă
Cu-i laşi tu sufletele lor?
Vor fi şi alţii, spre-ndrumare
Însă al tău chip e unicat
De aceea rana lor e mare
Şi plânsul lor de neuscat.
Ia vezi Părinte ce-ai zidit
Şi câte suflete fierbinti
Azi la al tău asfinţintit
Rostesc aceiaşi rugăminti.
Ca Domnul lor cel Sfânt şi Drept
Spre care ei tânjesc şi tind
Să-ţi de un loc gătit din veac
Luându-te Avraam la piept.
Pe-acest frumos şi ultim drum
Cu toţii se adună
Să-ţi cânte ţie într-un glas
"Mărire" împreună:
Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Dumnezeu să te odihnească în rândul celor drepţi.
Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă.
sursa.ortodoxiamd
Postări
