Pe lângă mama pe care am primit-o fiecare dintre noi, Dumnezeu ne-a mai dat şi o Mamă care are grijă şi se roagă pentru noi toţi. Este vorba chiar de Mama Lui, Maica Domnului.
Ne gîndim la Maica Domnului în timpul sfintelor slujbe, cînd auzim: „Pe preasfînta, curata, preabinecuvîntata, mărita, Stăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim“. Ne gîndim la Maica Domnului cînd auzim la sfintele slujbe: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cîntări cinstindu-o, să o mărim”. Ne gîndim la Maica Domnului cînd ni se spune: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului Ceresc, cea ce eşti multlăudată”. Ne gîndim la Maica Domnului cînd se spun cuvintele: „De tine se bucură, cea ce eşti plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc si neamul omenesc; cea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvîntător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat si prunc S-a făcut Cel ce este mai înainte de veci. Că braţul tău, scaun l-a făcut şi pîntecele tău mai desfătat decît cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, cea ce eşti plină de har, toată făptura, mărire ţie!”. Mine, 21 noiembrie, in prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului, ne gîndim la legătura Maicii Domnului cu Templul din Ierusalim.
Maria înseamnă alinare, împlinire şi făgăduinţă.
În Vechiul Testament, familia fără copii era socotită blestemată.
Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii Ioachim şi Ana. Aceştia erau nişte oameni buni, milostivi şi foarte credincioşi. Însă aveau o mare tristeţe: deşi erau căsătoriţi de foarte mulţi ani, Dumnezeu nu le dăduse niciun copil. Cu toate că erau înaintaţi în vârstă, Ioachim şi Ana nu şi-au pierdut nădejdea şi continuau să se roage mult, pentru ca Dumnezeu să îi binecuvânteze şi pe ei. În rugăciunile sale Ana Îl ruga pe Domnul să îi dăruiască marea cinste de a fi mamă, făgăduind că dacă va avea un copil îl va închina Lui. Domnul a văzut credinţa lor şi le-a dăruit o fetiţă, căreia i-au pus numele Miriam (Maria). Numele Maria înseamnă alinare, împlinire şi făgăduinţă. Spre sfîrşitul vieţii, părinţii Mariei au dus-o la Templul din Ierusalim. Cînd au ajuns în faţa Templului, Fecioara a început să urce singură treptele, fără a se opri pe fiecare treaptă după cum era rînduiala. Preotul Zaharia, tatăl Sfîntului Ioan Botezătorul, a luat-o de mînă şi a dus-o direct în Sfînta Sfintelor. Acolo, niciodată nu intra parte femeiască şi nici preoţii, ci numai arhiereul, o dată pe an. Fecioara Maria a fost încredinţată preoţilor şi unor fecioare mai în vîrstă. Petrecea cea mai mare parte din viaţa ei în rugăciune. Ducea o viaţă îngerească. Dimineaţa se ruga în Sfînta Sfintelor, apoi lucra cu celelalte fecioare lucru de mînă. A stat acolo pînă la vîrsta de 15 ani, curăţindu-se şi sfinţindu-se ca vas ales al Domnului. În timp ce se afla la templu, a primit vestea că va fi mama Mîntuitorului nostru.
O primim pe Maica Domnului aşa cum ne-o prezintă Biserica, o ţinem în sufletul nostru cu evlavia cîtă o avem şi ne silim să urmăm exemplul Maicii Domnului în supunerea faţă de Mîntuitorul, în grija faţă de oameni, în tăcerea care se desprinde din faptul că avem atît de puţine cuvinte ale Maicii Domnului în Sfînta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuinţă de ajutorul ei şi, ştiind că Maica Domnului nu este numai mama Mîntuitorului, ci şi mama noastră, ne gîndim şi la însuşirile de mamă pe care le are preasfînta Fecioară Maria faţă de credincioşii care fac ceea ce a zis ea să facă, adică ascultă de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Intrarea în biserică a Maicii Domnului este una dintre marile praznice închinate Maicii Domnului, maica noastră, a tuturor. Să ne rugăm îmtodeuna la Ea: „Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !
Postări
