Verighetele sau inelele sunt purtate de miri ca semn al iubirii, al credincioşiei şi al legăturii trainice pe care o făureşte Taina Căsătoriei între viitorii soţi. Ele se pun în degetul mirelui şi al miresei în timpul slujbei de Logodnă. Logodna - cuvânt de origine slavă ce înseamnă “a face făgăduinţă de căsătorie”- este rânduită tocmirii sau aşezării nunţii a doi tineri care s-au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvantează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare Sfintei Taine a Cununiei. Slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia. Sunt şi cazuri sau localităţi în care , prin tradiţie, logodna se face cu mai mult timp înainte de Cununie. Dar întrucât Biserica consideră pe cei logodiţi ca fiind obligaţi unul faţă de altul ca şi prin căsătorie, astăzi de cele mai multe ori logodna se săvârşeşte chiar înainte de cununie.
Logodna binecuvântată de Biserica are o deosebită valoare prin legătura ei cu căsătoria, cu Sfânta Taină a Nunţii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoială omenească.
Partea cea mai importantă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor de către preot şi apoi schimbarea acestor inele de către naşi, după ce preotul i-a însemnat cu ele în semnul crucii. Indicaţiile tipiconale din Molitfelnic spun că după ce sunt însemnaţi cei doi cu inelele şi aud cuvintele: “Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, preotul face acelaşi ritual şi pentru femeie, spunându-i şi ei pe nume, ca să se arate egalitatea personală a lor şi libertatea fiecăruia în săvârşirea acestui act. Trebuie să observăm că la fiecare se aminteşte şi numele celuilalt şi cu fiecare inel e însemnat la frunte fiecare din ei, ca să se arate că prin inele ei sunt legaţi unul de altul pe toata viaţa în numele Sfintei Treimi, aşa cum au şi fost botezaţi .
Inelele sunt puse în degetul logodnicilor de către preot şi naş ( la bărbat) şi de preot şi naşă ( la femeie) şi apoi se citeşte o rugăciune de binecuvântare: “… binecuvintează logodna robilor tăi acestora (N) şi întăreşte cuvântul ce şi-au dat… Întăreşte logodna lor în credinţă, în înţelegere, în adevăr şi în dragoste. … Însuţi dar şi acum, Stăpâne, binecuvintează această punere a inelelor cu binecuvântare cerească şi îngerul Domnului să meargă înaintea lor în toate zilele vieţii lor.”
Încă de la începutul slujbei de logodnă, bărbatul şi femeia (în unele părţi ale ţării), dar de obicei naşii, ţin câte o lumânare aprinsă, arătând că viitorii miri vor umbla în lumina lui Hristos şi vor urma voia Lui.
Inelul, având formă de cerc, şi ne având nici început şi nici sfârşit, simbolizează încrederea pe care soţii şi-o acordă reciproc.
Toti oamenii casatoriti ar trebui sa poarte verigheta,fiind o dovada a faptului ca ei doi au devenit un trup si ca nu vor cunoaste sfarsit in a se iubi (asa cum verigheta nu are un punct in care se termina).
Postări
