Adevaratul camin nu este o cladire unde se intalnesc oamenii,ci un camin unde se amesteca flacarile diferite ale sufletelor,care,cu cat se unesc,cu atat mai mult stralucesc si cu atat mai mult se misca.
Caminul nu este locul unde sa te dezbraci de haine sau acela unde sa scapi de griji.Caminul este fortareata in in batalia vieti,in care,in fiecare dimineata o femeie se ocupa de gospodarie si in fiecare seara,vindeca ranile.
Hrana caminului nu este numai mancarea,ci bunavointa si devotamentul,care arata bucuria de a trai.
Bautura adevarata nu este numai apa si vinul,ci dragostea,singurul lucru care sa fie totodata si hrana si filtru imbatator.
Patul,pe care te odihnesti,nu trebuie sa fie numai puf si saltele moi,ci un cuget curat fata de Dumnezeu si de oameni.
Lumina,nu trebuie sa fie numai a soarelui ziua si a electricitatii noaptea,ci si aceleia a afectiunii sincere,care straluceste in ochi si tremura in inimi.Frumusetea caminului este armonia.Siguranta lui este cinstea.Belsugul lui este numarul copiilor.Legea lui este devotamentul unora catre ceilalti.Linistea lui este multimea sufletului.Arhitectul unui adevarat camin este Dumnezeu Insusi.
In lume ,nu este decat o putere,dragostea.Nu este decat o vedere limpede:aceea a dragostei.Dragostea singura este creatoare.Dragostea este Dumnzeu,zice Sf Evanghelie.
Pamantul este facut pentru cei ce se iubesc si acela care nu iubeste este mort,cu toate ca-l vedem ca vine si pleaca.
In lume,nu este decat o singura tragedie moartea dragostei.
Sursa:Articol preluat din cartea:
"Oglinda Duhovniceasca"
de Protosinghel Nicodim Mandita
VOL 6
pag 297-298
Postări
