Avortul spontan este denumirea medicala data pierderii unui copil inainte ca sarcina sa ajunga la termen. De multe ori oamenii privesc acest lucru ca pe o nesansa, mai ales daca se intampla in primele saptamani de sarcina.
Pentru multi insa este destul de dificil de inteles suferinta femeii aflata in aceasta situatie. Si mai putine persoane inteleg ca legatura dintre mama si copil incepe sa se dezvolte din momentul in care femeia ramane insarcinata.
Chiar si in cazul in care avortul spontan se produce in prima parte a sarcinii, parintii simt un profund sentiment de pierdere. Ei au investit deja emotii in acest copil si si-au rearanjat viata pentru a primi noul membru al familiei.
Pierderea increderii
Adesea, mama isi pierde increderea in ea insasi si in convingerile ei de mama pentru ca simte ca a esuat in a-si proteja copilul, in ciuda eforturilor de a se ingriji si de a se mentine intr-o stare cat mai sanatoasa.
Avortul spontan o forteaza sa realizeze ca nu poate garanta siguranta unui copil nenascut si ca lucrurile nu merg intotdeauna dupa cum au fost planificate.
Pentru cea care nu a trecut prin asa ceva, povestea poate parea fara implicatii prea mari. Dar cele care au trait asa ceva stiu bine cat te doare sufletul, cate intrebari apar „de ce?”. „sunt eu de vina?”, „de ce tocmai mie?”, senzatia de singuratate si abandon, parca nu faci parte din tagma femeilor ci esti pe undeva pe langa ea, defecta si uitata.
Cand hotarasti sa ramai insarcinata sau pur si simplu afli ca esti insarcinata, posibilitatea pierderii copilului nici nu este luata in considerare. Dimpotriva, iti imaginezi un copil frumos si sanatos ce iti provoaca o mare bucurie.
Se spune ca atunci cand o sarcina s-a oprit din evolutie, sau a avut loc un avort spontan, sufletul acelui copil a ales sa plece, sa paraseasca acea mama si acel tata ......
Postări
