Pericopa evanghelica pe care Hristos ne-o ofera in Evanghelia Duminicii acesteia este legata de chemarea pe care Dumnezeu ne-o face la o cina imparateasca, dumnezeiasca si de raspunsul pe care El, Dumnezeu, il asteapta de la noi. Totodata, duminica aceasta este inchinata Sfintilor stramosi dupa trup ai Mantuitorului, aducindu-ne aminte de intreaga perioada a asteptarii izbavirii, prin Nasterea si Jertfa de pe Golgota a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Biruinta prin Hristos
Prin pacat, primii oameni au fost izgoniti din Rai. Insa, in iubirea Sa nemarginita pentru faptura umana, Dumnezeu, odata cu alungarea lui Adam si a Evei, a hotarit si izbavirea lor. Intr-adevar, in Facere, ni se spune ca dusmania dintre femeie si sarpele-diavol se va incheia cu victoria femeii: „Aceasta iti va zdrobi capul“. Aceasta biruinta avea sa vina prin Hristos. De aceea, de acum inainte, Dumnezeu va pregati omenirea pentru Intruparea Fiului Sau, spre mantuirea neamului omenesc, la „plinirea vremii“. Iar aceasta pregatire a omenirii pentru venirea Mintuitorului Hristos, a lui Mesia, s-a facut prin legamintele lui Dumnezeu cu omul, prin profetiile si prin prefigurarile mesianice.
Drama refuzului
La cina pe care ne-o relateaza Evanghelia duminica aceasta sunt chemati multi dintre cei pe care acel „om oarecare“ (Lc 14, 16) i-ar fi vrut aproape de el la aceasta bucurie. De aceea el a trimis sluga sa le spuna celor chemati: „Veniti, ca iata, toate sunt gata“. Dincolo de refuzul acestora – atat de fin ironic atins de Mantuitorul, prin cuvintele „ca si cum ar fi fost intelesi“ (Lc 14, 18) - ramane drama refuzului. Cand te refuza un invitat, doi, e una, dar toti, fara exceptie, parca e prea mult. Aici insa e si taina. Cati nuntasi avea omul la cina? Unul – cel cu ogorul, doi – cel cu cinci perechi de boi, al treilea – cel cu femeia.
Cina imbelsugata
Pentru trei invitati, „gazda“ facuse cina imbelsugata, de vreme ce la ea pot participa „si saracii, si bogatii, si orbii si schiopii“, adica foarte multa lume. Putem asemana iconomia acestei pericope cu chemarea la ospatul Imparatiei a intregii omeniri, prin poporul lui Israel. Insa el, poporul ales, pierduse „ogorul“ gradinii Raiului, a intirziat la cina. ªi, prin urmare, schiopii, orbii, betegii, adica toti ceilalti, toate celelalte neamuri se umpleau de hrana cereasca pe care, de-acum, Hristos o daruia omenirii. Pentru ca, la aducerea vestii refuzului de catre sluga, „maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici!“.
Chemarea Domnului
Sa nu fi simtit nimic la aceasta provocare chiar nici unul din cei chemati? Nici un suflet sa nu-si fi aflat alinarea in spusele Lui, ale Dumnezeului Care invita, cheama, indeamna, pretuieste? Ba, mai mult, dupa ce primul val de chemati umple cina, un al doilea val este chemat, din cei care „se-aduna de pe linga garduri“, adica din cei mai de neinvidiat dintre toti locuitorii unei cetati. Acolo, intre acestia, Isi afla odihna Hristos. De ce? Poate tocmai pentru aceasta disponibilitate in a raspunde la chemarea Sa, a Dumnezeului Celui Viu!
Mai spune stapinul Dumnezeu, in finalul Evangheliei de astazi, un cuvint foarte greu: „Nici unul din barbatii aceia, care au fost chemati, nu va gusta din cina Mea“.
„Inca mai e loc“
Sarbatorile Nasterii Domnului sint din ce in ce mai aproape. In cetatea Betleemului se aude deja acord de colinda. Pastorii, magii, se pregatesc deja pentru a-L primi pe Pruncul Hristos, in inima si sufletul lor. „ªi inca mai e loc...“ in Imparatia lui Hristos. Sa ne apropiem cu bucurie si dragoste sfanta de El, cat inca ne asteapta sa Ii fim oaspeti la cina. Asa cum suntem, orbi, ologi, schiopi... Amin.
sursa:
http://www.monitorulcj.ro
Postări
