"Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi." (Efeseni 4, 4-6)
De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de "apropiere" urmată de rugăciuni pentru "unitatea în credinţă", o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.
Oare de ce mi se pare atat de ciudata aceasta "intalnire" ?!
Ieri seara am vazut o stire la Trinitas TV, despre "saptamana de rugaciune" de anul trecut.
Cand am vazut pe toti ne-ortodocsii in fata Sfintelor Usi, citind fiecare ce avea pe foi, tare mi s-a mahnit inima.
Acum ceva vreme, doar crestinii ortodocsi aveau voie sa intre in Sfanta Biserica, ba mai mult sa treaca prin dreptul Sfintelor Usi.
Acum, am avut sentimentul unei batjocoriri a intimitatii noastre cea de toate zilele.
Oare poate exista rugaciune "ecumenica" ?!
Nu stiu ce sa zic, nu ma pricep prea tare la treburi din astea.
Eu inteleg insa rugaciunea ca putand fi facuta doar "in Duh si in adevar". Cum dar sa exista mai multe adevaruri la un loc, insa o singura rugaciune ?!
Fiecare in legea lui... nu as putea numi "rugaciune".
Aceste intalniri nu ar trebui sa aiba loc in amfiteatre, iar nu in Biserica ?!
Eu nu vad aceasta intalnire a avea prea multe in comun cu rugaciunea.
Oricat de mult dialog in lume si in sali, dar totusi... parca nu "rugaciune" in Biserica !
Biserica este loc de rugaciune curata si dreapta, iar nu loc de tinut conferinte si discutii "fiecare pe limba si in legea lui".
Dreapta credinta si slujirea liturgica nu se "jertfesc" pentru nimic in lumea asta.
Sa nu ne mai aducem aminte de cazuri de impartasire la catolici a unor ortodocsi, mizand pe "asa am simtit, din drag fata de ei".
Nici pentru cel mai drag om al nostru nu avem voie a face "pogoraminte" din credinta Sfintilor Parinti.
"Cine iubeste pe mama sau pe frate mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine", zice Hristos.
Putem face rugaciuni pentru toti catolicii, budistii, musulmanii si ateii din lume...
... insa nu ne putem inchina impreuna, caci nu credem aceluiasi Dumnezeu.
Faptul ca si ei pomenesc pe "Iisus Hristos" nu este suficient pentru a sustine ca "Il avem in comun".
Pentru cateva litere "-que" adica renumita erezie catolica Filioque, Sfintii Parinti au facut Sinod si au dat anateme.
Iar noi, bagam in Altar pe toata lumea.
Comorile noastre nu le ascundem, ci le pastram, ca oricine vrea sa le vada, sa o poate face.
Doar traind in dreapta credinta si in nevointa Parintilor nostri putem spune ca inca avem "comori".
Ii iubesc pe catolici, pe protestanti si pe toti ca ei, mai mult decat toti cei cu care am stat de vorba.
Insa... totul pana la rugaciune in comun. Asta mi se pare o mare cadere. Sa ne rugam mult pentru ei, dar nu impreuna cu ei !
"Este doar o singura Biserica a lui Hristos - cea Ortodoxa, apostoleasca si soborniceasca, nu mai multe." (Sf. Fotie al Constantinopolului)
sursa:credo
Postări
