Mama este numele lui Dumnezeu, pe buzele şi-n inimile copiilor. Inima mamei, e un adânc abis, plin de dragoste, blândeţe şi răbdare! Căci anume mama, în viaţă, e ca scoica, înăuntrul căreia se nasc mărgăritare nepreţuite, şi fără să aibă avuţii, ea pregateşte mâncarea copilaşului ei, crescut din sângele inimii, din pântece făcându-i loc pe braţe, hrănindu-l cu neprihănitul ei lapte!
Mama, e originea tuturor! Un cuvânt atât de dulce, încât contemplarea lui în minte, îţi readuce senzaţii de dragoste, fericire, afectiune, protecţie, confort. Nu-i o stare mai sublimă a unei femei, decât ceea de a deveni -mamă!
Din primul moment, când s-a conceput o fiinţă înăuntrul tău, pe cât de mică, pe atât şi de puternică forţă, încât te poate schimba complet, reînnoi întru totul şi răvăşi sufletul într-atât, că nu-ţi mai poţi da seama, zbori ori mergi, visezi ori eşti trează!
E momentul fericirii desăvârşite! Când din prima zi eşti cu el, îi vorbeşti, împarţi sentimente, vise, promisiuni, apoi simţindu-l crescând şi mai apoi răspunzându-ţi, prin mişcări fine, nevinovate, îţi ravăşeşte cugetul şi-ţi întretai răsuflarea, ca să nu ruinezi momentul, ci să memorezi totul, în cămaruţa minţii şi inimii, totul să rămână pe veci cu tine!
Suntem femei, şi am căzut în păcat chiar din rai, însă Dumnezeu ca pedeapsă, ne-a dat ca: prin naştere de prunci să ne mântuim! Un păhar cu dureri şi totodată c-o imensă dragoste şi alinare după ele.
O, femeilor, strig la cer şi vă implor, acceptaţi pruncuţii trimişi nouă de la Dumnezeul ! Iubiţi-i şi nu-i ucideţi!
Căci, copilul, e ca o sămânţă de floare... Cât de frumos va creşte şi va rodi, depinde de grădinarul care-o va îngriji. De cât pământ, lumină şi apă are, de cât e ferită de furtună, frig, soare - pe atât e plăpândă! Cum ai putea s-o rupi ori s-o calci în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta!? Îmi amintesc cum într-o istorioară se vorbește despre acea valoare pe care o poartă o mamă!
"Un bebeluş îl întreabă pe Dumnezeu:
- Am auzit c-o să mă trimiţi pe pământ, dar cum voi trăi acolo, dacă sunt aşa de mic şi fără apărare?
- Acolo te aşteaptă îngeraşul tău şi el o să aibă grijă de tine.
Bebeluşul mai întreabă atunci:
- Aici, în paradis, nu trebuie decât să râd şi să dansez pentru ca să fiu fericit. Pe pământ ce trebuie să fac ?
- Îngeraşul tău va cânta şi va surâde pentru tine, iar tu vei fi fericit când îi vei simţi iubirea.
Şi iarăşi întreabă bebeluşul:
- Dar cum voi înţelege tot ce aud, dacă nici măcar nu cunosc limba?
Dumnezeu îi spune:
- Îngeraşul tău te va învăţa cu răbdare cuvintele cele mai frumoase şi cele mai dulci pe care le-ai auzit vreodată.
- Şi dacă o să vreau să-ti vorbesc, cum o să fac?
- Îngerul tău te va învăţa să-ţi uneşti mânuţele şi să te rogi.
Tăcere. Se aud voci venind dinspre pământ şi bebeluşul, neliniştit pentru că trebuie să plece imediat, întreabă pentru ultima dată:
- Doamne, acum trebuie să plec. Spune-mi, te rog, numele îngerului meu!
- O să-i spui simplu, "Mamă"!
A fi mamă, este poate cea mai complicată dintre meserii. Cele dintre voi, care sunteţi, stiţi ce vreau să spun. În plus, transformarea sufletească şi psihică prin care trece o femeie atunci când dă naştere unui copil este complexă, radicală şi, mai ales, definitivă. E cel mai nobil şi complex sentiment, care ne face să creştem împreună cu ei, să rădem şi plângem, să ne jucăm şi bucurăm de viaţă!
Vreau să mă adresez acum, femeilor care-n momentul de faţă, au aflat că sunt însărcinate, şi n-am decât să le felicit, spunîndu-le că sunt sub binecuvântarea Domnului, însă pentru acele care stau pe gânduri (ce să facă cu copilul), le zic: Daţi-le o şansă spre a vedea zorii zilei şi apusul soarelui, daţi-le prilejul de a se învrednici cu sfântul botez, de a avea un nume, căci de unde ştiţi că nu veţi da viaţă unui sfânt?
Deci, femeilor, să naştem copii, cu gândul ca ei să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu! Căci, cine fuge de-a avea copii, fuge şi de responsabilitate însă, asumându-ţi răspunderea naşterii pruncilor, Stăpânul vieţii îţi va ajuta! Nu trebuie să facem nici abuz, nici refuz de a-i avea, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi cinstită. Căci, ştie Domnul ce greutăţi avem şi ce sarcină putem duce, atât ne va da, ba chiar ne şi va ajuta, părându-ne totul uşor şi spre slavă Lui!
Postări
