Alergăm continuu! Încercăm să ne împlinim toate trebuinţele, ne străduim să nu ne lipsească nimic, să facem faţă tuturor solicitărilor şi tuturor provocărilor! Suntem oameni ai timpului, ne lăsăm purtaţi de spiritul globalizării, ne-am obişnuit cu relativismul, cu falsa toleranţă! Suntem oameni ai vremurilor! Totul este firesc! Suntem înţelepţi ca şerpii şi vicleni ca viperele!
Suntem însă conştienţi dacă alergarea aceasta neobosită ne duce într-adevăr la viaţă? Ne simţim cu adevărat mai împliniţi? Suntem cu adevarăt mai mulţumiţi? S-a umplut golul sufletesc? S-a sfârşit cu nefericirea şi nemulţumirea noastră? Eforturile noastre chiar şi-au atins scopul? Şi daca l-au atins, chiar suntem fericiţi? Simţim bucuria acea infinită, fără încetare? Putem fi fericiţi? Suntem cu conştiinţa împăcată că avem tot ce ne-am dorit şi ceea ce avem nu s-a construit pe nefericirea altora? Putem fi fericiţi chiar şi atunci când avem mai puţin? Ne bucurăm de truda mâinilor noastre? Este bucuria aceasta o bucurie împărtăşită? Sau o bucurie egoistă?
Alergăm! Mai putem? Mai avem forţe? Încotro alergăm? Mai vedem cerul în alergarea asta? Este traseul martonului acestuia luminat de harul lui Dumnezeu? Suntem noi într-un spirit de fair-play? Sau încercăm să-i surpăm pe ceilalţi ca să putem noi ajunge primii la scopul alergării noastre?
Maraton al morţii sau al vieţii? Înviem prin această alergare sau ne epuizăm şi ne afundăm tot mai mult în neîmplinire? Multe sunt căile morţii, iar căile acestea sunt netede la început, atrăgătoare, mereu proaspăt asfaltate! Apoi, devin tot mai stricate, tot mai aspre, cu tot mai multe gropi! Căile morţii sunt pline de capcane şi aceste capcane sunt patimile!
Iar calea vieţii e doar una singură! E maratonul creştin! E un drum pe care doar cei ce se leapădă de sine şi îşi iau crucea îl pot străbate! Cei ce se încumetă pe acest drum sunt atleţii lui Hristos! Ei par să fie mereu în urma celor ce merg pe calea morţii, pentru că drumul lor este mai greu, cu multe denivelări, iar crucea atârnă greu şi viteza lor e mult îngreunată! Dar drumul vieţii începe cu durere şi se sfârşeşte în bucurie, pe când cel al morţii promite totul şi nu oferă nimic din ce poate da sufletului împlinirea acum şi în veacul ce va să vină!
Postări
