De multe ori imaginea lui Dumnezeu este greşit identificată cu cea a unui personaj mai degrabă negativ, mereu pregătit să ne pedepsească pentru greşelile noastre. Cei care susţin această concepţie despre Dumnezeu sunt adesea oameni care n-au avut niciodată posibilitatea să se apropie în mod real de El, care nu au reuşit să pătrundă taina prezenţei Sale atotmântuitoare.
Dumnezeul pe care-L mărturisim este un Dumnezeu al Iubirii. De aceea chemarea Sa este o chemare la trăirea tainei iubirii, o taină revelatoare şi dătătoare de sensuri, în care ne adâncim prin credinţă, dragoste pentru Dumnezeu şi oameni şi prin legătură neîntreruptă cu Sfânta Sa Biserică.
Trăirea autentică a profunzimii credinţei creştine face ca omul să se împărtăşească de dragostea lui Dumnezeu şi să devină purtător de bucurie divină. Astfel, el încetează să mai rătăcească pe calea căutărilor ostenitoare ale unei fericiri pământeşti iluzorii, se opreşte la auzul sfintei chemări, îi dă curs şi se cufundă într-o frumoasă poveste de iubire, în care greutăţile şi necazurile vieţii nu pot niciodată să-l biruiască, întrucât noi suntem deja biruitori prin învierea lui Hristos.
Depinde însă de fiecare dintre noi modul în care ne însuşim roadele învierii Domnului. Purtarea biruinţei laolaltă cu Hristos presupune căutarea neîncetată a lui Dumnezeu prin rugăciune şi faptele credinţei. În rugăciunea personală şi cea liturgică se aprinde lumina care ne călăuzeşte paşii spre împlinirea chemării la bucuria ce vine din iubire, iar prin faptele credinţei mărturisim bucuria de a fi ai lui Hristos.
Postări
