Primul pas spre iubirea de Dumnezeu este un act de cunoaştere. Nu poţi iubi în adevăr pe cineva pe care nu-l cunoşti. Altminteri repeţi o experienţă dureroasă a multor persoane care au „iubit” o imagine falsă a unei persoane, gândind că iubirea nu trebuie să fie şi lucidă.
Faptul că Dumnezeu doreşte mai întâi să fie cunoscut este o dovadă de seriozitate. El nu vrea să ne angajeze într-o iubire oarbă, într-un joc bazat pe aparenţe.
Iubirea adevărată se naşte înlăuntrul nostru. De aceea tocmai în adâncul nostru ne dă Dumnezeu întâlnire pentru a-L cunoaşte. Aici Dumnezeu Se descoperă nu ca o forţă impersonală, ca o simplă putere supranaturală ci ca Persoană, o persoană cu care putem comunica, pe care o putem cunoaşte şi iubi.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este direct proproţional legată de cunoaşterea de sine Cu cât Îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu, cu atât ne cunoaştem mai bine şi pe noi înşine. Cunoaşterea de sine trebuie să fie urmată mai apoi de efortul de eliberare de sub stăpânirea oricărei patimi, neputinţe pentru ca astfel să putem dobândi libertatea lăuntrică a inimii care să-L poate primi curat pe Dumnezeu.
Care este imaginea mea în lumina cuvântului lui Dumnezeu? Ce pot afla eu despre mine din învăţăturile Bisericii? Ce trebuie să fac ca sa pot ajunge la adevărata valoare pe care Dumnezeu a sădit-o în mine? Iată câteva întrebări cu care omul poate porni pe drumul cunoaşterii creştine. Pe acest drum rugăciunea şi îndrumarea duhovnicească sunt condiţii esenţiale pentru reuşită. Reuşita: cunoaşterea lui Dumnezeu şi a sinelui şi începutul celei mai frumoase experienţe existenţiale.
Postări
