Sfânta si marea zi de Joi. Ziua Cinei cele de Tainã, ziua întemeierii celei mai mari Taine de pe pãmânt:
Sfânta Euharistie prin care Hristos se dãruieste întregii lumii cu adevarat Trupul Sãu si cu adevarat Sângele Sau. “Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine si binecuvântând, a frânt si, dând ucenicilor, a zis: Luati, mâncati, acesta este trupul Meu. Si luând paharul si multumind, le-a dat, zicând: Beti dintru acesta toti, Ca acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsã spre iertarea pãcatelor.” (Matei 26, 26-28). Hristos, împreunã cu ucenicii Sãi, petrece ultimele clipe de dinaintea Patimilor Sale. Seara tainicã, tristã, plina de durere. Astazi, Domnul le da ucenicilor exemplu desavârsit al slujirii, spãlându-le picioarele, învãtându-i cã “
Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35). Este de asemenea seara de adâncã rugaciune. Mântuitorul se roagã pentru toti ucenicii Sãi si pentru toti cei care vor crede în Cuvântul Lui “
ca toti sã fie una, dupa cum Tu, Parinte, întru Mine si Eu întru Tine, asa si acestia în Noi sa fie una, ca lumea sã creadã cã Tu M-ai trimis” (In 17,21) si le încredinteazãa porunca cea mai mare: porunca iubirii. “Porunca nouã dau vouã: Sã va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sã vã iubiti unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaste toti cã sunteti ucenicii Mei, dacã veti avea dragoste unii fatã de altii.” ( In 13, 34-35). Si El Însusi împlineste aceastã poruncã prin acceptarea chinurilor mortii la care va fi supus începând din aceasta searã. Joia Mare este noaptea petrecuta de Iisus în gradina Ghetsimani, cu rugaciune si sudoare prefacutã în picãturi de sânge, noaptea în care este prins si dus înaintea Sinedriului.