Iordan s-a întors înapoi....

Un prieten ortodox m-a informat că maica Neofita de la o mănăstire din Iordania i-a confirmat că şi în acest an – pe 19 ianuarie (adică după calendarul bisericesc) – rîul Iordan s-a întors înapoi. Alte detalii nu cunosc; presa, din cîte am reuşit să văd, tace.
Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.
Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?
Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?
De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob,
Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.
Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău.(Ps 113:3,9)

sursa:stiriortodoxe.

Sfantul care a daruit oamenilor copii prin rugaciune:Sfantul Eftimie cel Mare

Sfantul Eftimie cel Mare a trait in secolul al IV lea, pe vremea imparatului Gratian. S-a nascut in Melitina (Armenia), din pantece sterp si neroditor. Numele sau inseamna in limba greaca "voie buna”. La varsta de 29 de ani ajunge la Iersualim si se nevoieste intr-o pestera. Aici a savarsit nenumarate minuni: a hranit 400 de calatori, in timp ce nu avea paine nici pentru zece persoane; a deschis portile cerului, tamaduind pamantul de nerodire si a facut posibil, cu rugaciunea lui, ca multe femei sterpe sa aiba copii.
Una din aceste femei este sotia lui Terevon saracinul. Acesta isi aduce sotia stearpa inaintea lui Eftmie si ii spune: "Stiu sa ma plec cinstite parinte, ca te va asculta pe tine Dumnezeu, daca te vei ruga; pentru ca El face voia celor ce se tem de Dansul. Deci, fiindca atat de multa vreme a trecut si nu m-am putut invrednici a avea fiu, pentru ca aceasta era stearpa, te rog cinstite parinte, roaga pe Iubitorul de oameni sa ne daruiasca noua fiu". Batranul intelegand credinta lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingand cu mana pantecele femeii si a zis: "Mergeti, bucurandu-va intru Domnul, pentru ca iata va daruieste prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte barbateasca". Crezand cuvintele sfantului batran, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zamislit cea stearpa trei fii, dupa prorocia parintelui purtator de Duh.

Sfantul Eftimie a fost si un mare aparator al dogmelor bisericesti. Lupta impotriva lui Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei, il numeste luptator si invatator al dreptei credinte. Recunoaste cele doua nasteri ale Fiului, adica pe cea vesnica din Tatal si fara trup si pe cea sub vreme, din Fecioara Maica, cu trup insufletit; marturiseste ca in Hristos sunt doua firi -dumnezeiasca si omeneasca, dar neamestecate, neschimbate, neimpartite si nedespartite.

Slujitori ai marelui Eftimie au grait despre dansul: "Nu l-am cunoscut mancand ori vorbind cu cineva fara de mare nevoie, afara de sambata si de duminica. Nu l-am vazut pe dansul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori sezand putin, iar alteori o franghie spanzurata intr-un colt al acoperamantului chiliei tinand-o cu amandoua mainile, se impartasea putin de somn pentru nevoia firii". Sfantul Eftimie cel Mare a trecut la cele vesnice la varsta de 97 de ani.
Sfinte Eftimie roaga-te lui Hristos sa ne umple casa de bucuria pe care o aduc copii, caci triste sunt inimile sotilor care nu au urmasi.

sursa:crestinortodox

SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL DESPRE CATOLICI

Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos şi Sfântul Vlasie:
Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii.
Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană, deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.
Sfântul Marcu Evghenicul avea o bună cunoaştere a realităţii. Adică, el ştia că noi i-am tăiat pe latini din Trupul Bisericii, deoarece latinii au căzut în erezia Filioque. O expune un text al său care este destul de sugestiv. Scrie Sfântul Marcu: „Aşadar, ei ne-au dat pricină de schismă, proclamând pe faţă adaosul la Crez, pe care îl grăiau mai înainte pe ascuns. Şi noi ne-am despărţit primii de ei, ba mai degrabă i-am despărţit şi i-am tăiat de la trupul comun al Bisericii. Spune-mi, de ce i-am despărţit? Oare fiindcă ţin dreapta credinţă sau pentru că au dat la iveală în chip drept adaosul la Crez? Cine ar spune aceasta, fără numai dacă este foarte zdruncinat la creier? Nu, ci pentru că gândesc lucruri absurde şi rău-credincioase şi fiindcă au făcut adaosul fără temei. Aşadar, i-am lepădat ca pe nişte eretici, şi de aceea ne-am despărţit de ei… atunci sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat”.
Din acest text putem să extragem câteva adevăruri:
Întâi, că latinii au scornit erezia Filioque, pe care mai înainte o credeau în ascuns, o spuneau printre dinţi.
Al doilea, noi ortodocşii ne-am despărţit de bună voie de latini, care e acelaşi lucru cu faptul că i-am tăiat de la Trupul comun al Bisericii, ca pe unii ce cugetă dogme rău-cinstitoare şi pentru că au adăugat cuvântul „Filioque” în Simbolul de Credinţă în chip nelegiuit.
Al treilea, latinii prin adaosul Filioque sunt eretici şi ca pe nişte eretici i-am tăiat din Biserică. Toţi cei care susţin că latinii cred corect şi exprimă corect dogma despre Filioque, aceştia sunt „puternic zdruncinaţi la creier”. Adică au suferit o comoţie cerebrală.
Prin urmare, conform învăţăturii Părinţilor Bisericii, precum o exprimă Sfântul Marcu Evghenicul, latinii (catolicii) sunt eretici, despărţiţi de Biserică şi, fireşte, sunt în afara Bisericii şi nu au taine.

Iunie 2001(tradus din greacă de ierom. Fotie după „ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ”, ediţie trilunară de învăţătură ortodoxă, anul III, nr. 3, iulie – septembrie 2001)

APA IORDANULUI ... "se întoarce" în fiecare an de Boboteaza ortodoxa

Psalmul 113 ne vorbeste despre aceasta intoarcere:
Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.
Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?
Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?
De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob,
Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.
Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău.(Ps 113:3,9)
O minune care pe mulţi i-a convins de adevărul credinţei ortodoxe. Pentru că minunea are loc doar când ortodocşii din Ţara Sfântă prăznuiesc Botezul Domnului – pe stil vechi!! (Tot aşa cum doar la Sfintele Paşti prăznuite de ortodocşi vine lumina sfântă).
Credincioșii care merg cu ocazia acestei sărbători la apele Iordanului, mărturisesc că, pentru câteva momente, acestea curg înapoi. La vederea acestei minuni, se pare că mulți oameni care nu-s creștini, se botează și trec la dreapta credință.
2010: Încă nu am aflat dacă şi în acest an Iordanul s-a întors înapoi (în 2009 s-a întors, dar foarte puţin vizibil; cine află situaţia din 2010 – vă rog să-mi spuneţi şi mie), însă îndată după slujba sfinţirii apei a început să plouă, după cîteva minute apărînd un curcubeu.

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE ECUMENISTĂ

"Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez, Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi." (Efeseni 4, 4-6)
De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de "apropiere" urmată de rugăciuni pentru "unitatea în credinţă", o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi al lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrşit al lunii ianuarie.
Oare de ce mi se pare atat de ciudata aceasta "intalnire" ?!

Ieri seara am vazut o stire la Trinitas TV, despre "saptamana de rugaciune" de anul trecut.
Cand am vazut pe toti ne-ortodocsii in fata Sfintelor Usi, citind fiecare ce avea pe foi, tare mi s-a mahnit inima.

Acum ceva vreme, doar crestinii ortodocsi aveau voie sa intre in Sfanta Biserica, ba mai mult sa treaca prin dreptul Sfintelor Usi.
Acum, am avut sentimentul unei batjocoriri a intimitatii noastre cea de toate zilele.

Oare poate exista rugaciune "ecumenica" ?!

Nu stiu ce sa zic, nu ma pricep prea tare la treburi din astea.
Eu inteleg insa rugaciunea ca putand fi facuta doar "in Duh si in adevar". Cum dar sa exista mai multe adevaruri la un loc, insa o singura rugaciune ?!
Fiecare in legea lui... nu as putea numi "rugaciune".

Aceste intalniri nu ar trebui sa aiba loc in amfiteatre, iar nu in Biserica ?!
Eu nu vad aceasta intalnire a avea prea multe in comun cu rugaciunea.
Oricat de mult dialog in lume si in sali, dar totusi... parca nu "rugaciune" in Biserica !

Biserica este loc de rugaciune curata si dreapta, iar nu loc de tinut conferinte si discutii "fiecare pe limba si in legea lui".
Dreapta credinta si slujirea liturgica nu se "jertfesc" pentru nimic in lumea asta.

Sa nu ne mai aducem aminte de cazuri de impartasire la catolici a unor ortodocsi, mizand pe "asa am simtit, din drag fata de ei".
Nici pentru cel mai drag om al nostru nu avem voie a face "pogoraminte" din credinta Sfintilor Parinti.
"Cine iubeste pe mama sau pe frate mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine", zice Hristos.

Putem face rugaciuni pentru toti catolicii, budistii, musulmanii si ateii din lume...
... insa nu ne putem inchina impreuna, caci nu credem aceluiasi Dumnezeu.

Faptul ca si ei pomenesc pe "Iisus Hristos" nu este suficient pentru a sustine ca "Il avem in comun".
Pentru cateva litere "-que" adica renumita erezie catolica Filioque, Sfintii Parinti au facut Sinod si au dat anateme.
Iar noi, bagam in Altar pe toata lumea.
Comorile noastre nu le ascundem, ci le pastram, ca oricine vrea sa le vada, sa o poate face.

Doar traind in dreapta credinta si in nevointa Parintilor nostri putem spune ca inca avem "comori".

Ii iubesc pe catolici, pe protestanti si pe toti ca ei, mai mult decat toti cei cu care am stat de vorba.
Insa... totul pana la rugaciune in comun. Asta mi se pare o mare cadere. Sa ne rugam mult pentru ei, dar nu impreuna cu ei !
"Este doar o singura Biserica a lui Hristos - cea Ortodoxa, apostoleasca si soborniceasca, nu mai multe." (Sf. Fotie al Constantinopolului)
sursa:credo

Bisericile Ortodoxe de rit vechi sărbătoresc, astăzi, Boboteaza

Conform Calendarului Iulian, creştinii ortodocşii pe stil vechi, din Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Serbia, Georgia şi de la Ierusalim sărbătoresc, astăzi, Botezul Domnului, unul dintre marile praznice împărăteşti ale Mântuitorului. Sanctitatea Sa Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, va săvârşi slujba Sfintei Liturghii la Catedrala cu hramul \'Botezul Domnului\' din Moscova după care va urma slujba sfinţirii celei mari a apei. De asemenea Sanctitatea Sa Teofil, Patriarhul Ierusalimului va săvârşi slujba Sfintei Liturghii după care va urma procesiunea de sfinţire a apei, cu ocazia Bobotezei la râul Iordan

Bârfirea – păcatul cel mai uşor de săvârşit

Sa fugim de bârfire, dragii mei!…

Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.

De ce? Pentru ca se savârseste mai degraba decât oricare alt pacat – si cuprinde repede pe cel ce nu baga de seama.

Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea taraganelile pot aduce împiedicarea lor.

De pilda, cineva si-a pus în gând sa ucida sau sa tâlhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri – si de multe ori, în vreme ce el întârzie, patima îl paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el se lasa de gândul cel vinovat, ne mai savârsindu-l.

Nu-i tot asa când e vorba de bârfire. Daca nu suntem cu totul bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-odata.

Ca sa bârfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregatiri, nici de cheltuieli, nici de alcatuiri. Numai sa vrem – si de îndata vointa se preface în fapta. Caci limba e singura unealta care ne trebuie.

De aceea, e bine sa ne ferim de aceste vicii!…

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Unde Îl găsesc pe Hristos?

Un copil întreabă pe mama sa:

- Mama, vreau să mă întâlnesc cu Hristos şi nu ştiu unde să Îl găsesc? Mama mirată îi răspunde: Fiule nu stiu, mergi şi întreabă-l pe tatăl tau.

Copilul se duce la tatăl său şi îl întreabă:

- Tată spune-mi, te rog unde Îl găsesc pe Hristos? Tatăl şi mai mirat, neştiuitor din fire…îi răspunde cu blândeţe că nu ştie şi îl trimite la bunica s-o întrebe. Bunica mai departe, la rândul ei îl trimite la un bătrân din sat, bătrânul la rândul lui, îl trimite la alt bătrân, iar acela, în cele din urmă, îl trimite la un stareţ de la mănăstirea din deal.

- Părinte, am venit să-mi spui cum pot să-l întâlnesc pe Hristos?

- Vrei să afli cum să-l întâlneşti pe Hristos… stai puţin aici, ia o mătura şi fă oleacă de curăţenie prin mănăstire şi îţi spun.

Stă copilul cu ascultare, o luna, 6 luni…2 ani,..tot făcând curaţenie şi tot a aşteptat răspunsul părintelui până când într-o zi, copilul deja crescut mare, dupa Sfânta Liturghie, rugându-se lui Hristos…cu mare dragoste, văzându-l pe cruce, iar pe călugări mâncând liniştiţi..se gândeşte…

-Măi, dar fraţii călugări, după Sfânta Liturghie, se duc beau, mănâncă, şi bisericuţa o închid, iar săracul Hristos rămâne aici pe cruce, făra mâncare, făra un pic de apa, însetat…Ia, că mă duc eu să aduc puţină apă şi să pregătesc ceva de mâncare.

Şi se duce el, ia apa şi mancarea şi vine în bisericuţă şi îi aduce lui Hristos, cu multa dragoste…iar atunci Hristos a coborât de pe cruce şi a stat lânga el şi a luat masa împreună cu el.

După câteva zile, părintele stareţ îl întreabă:

- Măi copile, dar ce faci tu noaptea cu lumânările aprinse şi cu mâncarea în Biserică după ce noi ne culcăm?

-Părinte mă întâlnesc cu Hristos!

Părintele, minunat, închinându-se…îl întreabă ma apoi:

-Păi cum?

-Eu îi aduc de mâncare, să mănânce şi apă de băut, şi El coboară de pe cruce şi stă lângă mine şi mănâncă cu mine.

LEGENDĂ:
„curăţenie”- Sfânta Taină a Spovedaniei

„stă copilul cu ascultare”-ascultarea de duhovnic şi îndeplinirea canonului

„Şi se duce el, ia apa şi mancarea şi vine în bisericuţă şi îi aduce lui Hristos, cu multa dragoste..”-milostenia,calea spre mântuirea sufletului.

Desene animate cu Sfântul Serafim de Sarov ....

Impartasirea credinciosilor.

Sensul savarsirii Dumnezeiestii Liturgii este acela de a impartasi pe cei prezenti(slujitori si credinciosi)cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului Hristos,dupa cum reiese din textul Sfintei Liturgii ,dar mai ales din urmatoarele:
-Rgaciunea a doua pentru cei credinciosi pregateste pe cei prezenti pentru a primi Sfanta Impartasanie:
''...Si ne daruieste ,Dumnezeule,si celor ce se roaga impreuna cu noi,spor in viata ,in credinta si in intelegerea cea duhovniceasca.Da lor sa-Ti slujeasca intotdeauna cu frica si cu dragoste intru nevinovatie si fara osanda sa se impartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se invredniceasca de cereasca Ta Imparatie''.
-Anafora liturgica,mai ales cea a Sfantului Vasile cel Mare,ne ajuta sa intelegem Jertfa Mantuitorului s-a savarsit pentru a spala pacatele oamenilor ,care,nu pentru vrednicia lor ,ci din dragoste dumnezeiasca netarmuita sunt chemati sa se impartaseasca din ea:pentru ca in Jertfa Mantuitorului ,reactualizata si retraita in fiecare Dumnezeiasca Liturghie ,prin impartasire, are loc recrearea omului.
Chemarea Mantuitoruluila impartasirea din Darul Sau trebuie sa-si gaseasca raspunsul in disponibilitatea si in actul nostru de primire ,plin de dragoste si umilinta ,pentru ca indemnul ''sa luam aminte ,Sfintele Sfintilor''
are sensul de ''Sfintele ce se dau Sfintilor''
Iar chemarea ,facuta prin gura slujitorului ''Cu frica lui Dumnezeu ,cu credinta si cu dragoste apropiati-va'' ,este cat se poate de concreta ,vie ,ecclesiala.De aseenea ,rugaciunile de multumire isi gasesc sensul in insusi actul impartasirii ,pentru ca intreaga Biserica este chemata sa-I multumeasca lui Dumnezeu .Din textul Liturghiei intelegem ca ''Impartasirea nu este o exoerienta mistica:noi bem din potirul lui Hristos ,pentru ca El S-a dat pe Sine insusi pentru viata lumii.Painea de pe disc si vinul din potir sunt pentru a ne reaminti de intruparea Fiului lui Dumnezeu ,de Cruce si de moarte.''
Pentru prima comunitate de la Ierusalim ,impartasirea continua cu Trupul si Sangele Domnului constituia centru vietii crestine (Fap.Ap.2,46);mai tarziu ,Sfantul Vasile cel Mare ne da urmatoarea informatie:''Desigur ca impartasirea zilnica si hotararea de a primi zilnic Sangele si Trupul al lui Hristos este un lucru bun si folositor ,caci El insusi spune limpede :''cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica''.(In .6,54)
Pentru crestinii din primul mileniu nu exista alternativa de a se impartasi sau nu ;pentru ca toti cei ce participau la Dumnezeiasca Liturghie se impartaseau ,iar cei ce nu se impartaseau ieseau afara din Sfantul locas odata cu catehumenii.Disciplina canonica insasi ne spune ca un crestin care participa la Dumnezeiasca Liturghie are datorie de a e impartasi,desigur cu pregatirea prealabila ,pentru a nu se osandi dupa cuvantul Sf Ap Pavel:''Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie ,osanda isi mananca si bea ,nesocotind Trupul Domnului.''
In zilele noastre ,situatia in Biserica este complt schimbata :cu exceptia catorva comunicatia ,crestinii cei mai credinciosi se impartasesc la recomandarea preotilor ,o data sau de doua ori pe an in cele patru posturi de peste an ,chemarea slujitorilor ramane fara raspuns:nimeni nu se apropie de Sfantul Potir.
Cat priveste vrednicia sau nevrednicia in fata Santului Potir ,mentionez cuvintele Pr Al Schmemann:''Nici unul nu a fost vrednic sa primeasca Sfanta Impartasanie ,nimeni nu a fost pregatit pentru aceasta .Insa aici meritele ,dreptatea ,devotiunea dispar se dizolva .Viata vine din nou ca Dar ,un dar dumnezeiesc gratuit.Aceasta este ratiunea pentru care in Biserica Ortodoxa noi numim Euharistia Sfintele Daruri.Adam este din nou introdus in Rai ,ridicat din nimic si incoronat ca rege al creatiei.Totul este liber ,nimic nu e vrednic si totul se ofera .Si ,de aceea ,cea mai mare smerenie si ascultare este sa accepti darul si sa spui da -cu bucurie si multumire.Noi nu facem nimic decat sa devenim ceea ce Dumnezeu a dorit sa fim din vesnicie .Sa fim in stare euharistica.''
Sursa:''Pentru tineri''-autor Preot Dr Vasile Gavrila ,pag 22-27-Euharistia -centrul vietii Liturgice'')

MIHAI EMINESCU - 160 de ani de la nastere....

La multi ani,Emilia!

PRIETENEI MELE, Emilia, CU TOATA DRAGOSTEA!
LA MULTI ANI!
Dumnezeu sa te binecuvanteze Emilia ! Cu ocazia zilei tale de nastere iti doresc un sincer La multi ani binecuvantati ! Multa sanatate si putere ca darul mantuirii sa-l poti pastra pana la sfirsitul alergarii tale pe acest pamant.
Fii binecuvantata cu cele mai frumoase daruri de la Domnul !
Totul pe lume se schimba… doar florile se deschid in fiecare primavara… Pentru ca esti minunata, toate florile din lume iti ureaza La multi ani!