Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

luni, 8 februarie 2010

Dorinta de a fi ...Mama....


Mama este numele lui Dumnezeu, pe buzele şi-n inimile copiilor. Inima mamei, e un adânc abis, plin de dragoste, blândeţe şi răbdare! Căci anume mama, în viaţă, e ca scoica, înăuntrul căreia se nasc mărgăritare nepreţuite, şi fără să aibă avuţii, ea pregateşte mâncarea copilaşului ei, crescut din sângele inimii, din pântece făcându-i loc pe braţe, hrănindu-l cu neprihănitul ei lapte!
Mama, e originea tuturor! Un cuvânt atât de dulce, încât contemplarea lui în minte, îţi readuce senzaţii de dragoste, fericire, afectiune, protecţie, confort. Nu-i o stare mai sublimă a unei femei, decât ceea de a deveni -mamă!
Din primul moment, când s-a conceput o fiinţă înăuntrul tău, pe cât de mică, pe atât şi de puternică forţă, încât te poate schimba complet, reînnoi întru totul şi răvăşi sufletul într-atât, că nu-ţi mai poţi da seama, zbori ori mergi, visezi ori eşti trează!
E momentul fericirii desăvârşite! Când din prima zi eşti cu el, îi vorbeşti, împarţi sentimente, vise, promisiuni, apoi simţindu-l crescând şi mai apoi răspunzându-ţi, prin mişcări fine, nevinovate, îţi ravăşeşte cugetul şi-ţi întretai răsuflarea, ca să nu ruinezi momentul, ci să memorezi totul, în cămaruţa minţii şi inimii, totul să rămână pe veci cu tine!
Suntem femei, şi am căzut în păcat chiar din rai, însă Dumnezeu ca pedeapsă, ne-a dat ca: prin naştere de prunci să ne mântuim! Un păhar cu dureri şi totodată c-o imensă dragoste şi alinare după ele.
O, femeilor, strig la cer şi vă implor, acceptaţi pruncuţii trimişi nouă de la Dumnezeul ! Iubiţi-i şi nu-i ucideţi!
Căci, copilul, e ca o sămânţă de floare... Cât de frumos va creşte şi va rodi, depinde de grădinarul care-o va îngriji. De cât pământ, lumină şi apă are, de cât e ferită de furtună, frig, soare - pe atât e plăpândă! Cum ai putea s-o rupi ori s-o calci în picioare, când e tot ce va mai rămâne în urma ta!? Îmi amintesc cum într-o istorioară se vorbește despre acea valoare pe care o poartă o mamă!

"Un bebeluş îl întreabă pe Dumnezeu:
- Am auzit c-o să mă trimiţi pe pământ, dar cum voi trăi acolo, dacă sunt aşa de mic şi fără apărare?
- Acolo te aşteaptă îngeraşul tău şi el o să aibă grijă de tine.

Bebeluşul mai întreabă atunci:
- Aici, în paradis, nu trebuie decât să râd şi să dansez pentru ca să fiu fericit. Pe pământ ce trebuie să fac ?
- Îngeraşul tău va cânta şi va surâde pentru tine, iar tu vei fi fericit când îi vei simţi iubirea.

Şi iarăşi întreabă bebeluşul:
- Dar cum voi înţelege tot ce aud, dacă nici măcar nu cunosc limba?
Dumnezeu îi spune:
- Îngeraşul tău te va învăţa cu răbdare cuvintele cele mai frumoase şi cele mai dulci pe care le-ai auzit vreodată.
- Şi dacă o să vreau să-ti vorbesc, cum o să fac?
- Îngerul tău te va învăţa să-ţi uneşti mânuţele şi să te rogi.

Tăcere. Se aud voci venind dinspre pământ şi bebeluşul, neliniştit pentru că trebuie să plece imediat, întreabă pentru ultima dată:
- Doamne, acum trebuie să plec. Spune-mi, te rog, numele îngerului meu!
- O să-i spui simplu, "Mamă"!

A fi mamă, este poate cea mai complicată dintre meserii. Cele dintre voi, care sunteţi, stiţi ce vreau să spun. În plus, transformarea sufletească şi psihică prin care trece o femeie atunci când dă naştere unui copil este complexă, radicală şi, mai ales, definitivă. E cel mai nobil şi complex sentiment, care ne face să creştem împreună cu ei, să rădem şi plângem, să ne jucăm şi bucurăm de viaţă!
Vreau să mă adresez acum, femeilor care-n momentul de faţă, au aflat că sunt însărcinate, şi n-am decât să le felicit, spunîndu-le că sunt sub binecuvântarea Domnului, însă pentru acele care stau pe gânduri (ce să facă cu copilul), le zic: Daţi-le o şansă spre a vedea zorii zilei şi apusul soarelui, daţi-le prilejul de a se învrednici cu sfântul botez, de a avea un nume, căci de unde ştiţi că nu veţi da viaţă unui sfânt?
Deci, femeilor, să naştem copii, cu gândul ca ei să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu! Căci, cine fuge de-a avea copii, fuge şi de responsabilitate însă, asumându-ţi răspunderea naşterii pruncilor, Stăpânul vieţii îţi va ajuta! Nu trebuie să facem nici abuz, nici refuz de a-i avea, ci o dreaptă socoteală şi o convieţuire corectă şi cinstită. Căci, ştie Domnul ce greutăţi avem şi ce sarcină putem duce, atât ne va da, ba chiar ne şi va ajuta, părându-ne totul uşor şi spre slavă Lui!

Fiţi încrezătoare că Dumnezeu are un dar special pentru voi ....


Dragele mele surioare! scumpele mele care suferiţi din iubire! ascultaţi-mă bine! nu se merită să suferiţi! Fiţi încrezătoare că Dumnezeu are un dar special pentru voi şi aşteptaţi să-l primiţi când Domnul va hotarî. Rugaţi-vă pentru cel ce Domnul vi-l va dărui şi fiţi-i fidele chiar dinainte de a-l cunoaşte!

Când căutaţi îndelung privirile unui băiat, le veţi întâlni, dar le veţi interpreta greşit, vă veţi face visuri, veţi dori, veţi scrie mesaje. Orice mic semnal îl veti amplifica…veţi căuta ,,dovezi ” de iubire in nimicuri când cel de care v-aţi îndrăgostit nu dă niciun semnal!

O greşeală capitală! Nu fata face primul pas, nu e normal! Iniţiativa în relaţie trebuie să o aibă băiatul, pentru că el va fi capul familiei. El trebuie să îşi asume responsabilitatea! Pe de altă parte, ştiu din cele relatate de băieţi, că nu le plac fetele cu iniţiativă în începerea unei relaţii!

Ca să nu vă faceţi speranţe deşarte, îndrăgostindu-vă de cel care nu este ales de Domnul, am un sfat: Nu priviţi! Eva, stramoaşa noastră, a privit, a analizat fructul oprit, a văzut că e bun de mâncat… şi aşa a greşit. Rugaţi-vă! Cereţi părinţilor să se roage şi aşteptaţi în linişte ca Domnul să vă pună faţă în faţă. Vă veti recunoaşte repede! Veţi avea convingere 100% şi unul şi celălalt, şi părinţii, şi fraţii şi prietenii că voi doi formaţi întregul. Să nu porniţi la drum cu nici cea mai mică îndoială, ci cu credinţă!

Ziceam mai sus că Domnul vă va da un dar. Mă gândesc acum la ceva şi mai frumos: în toată această perioadă de aşteptare, desăvârşiţi-vă sufleteşte ca să fiţi voi un dar pentru mirele dăruit de Domnul! Ţeseţi zi şi noapte la ,,rochia de mireasă” a sufletului vostru!

Pentru toate fetele care suferă, am o îmbrăţişare caldă şi o rugăciune!

Dragele mele, ştergeţi-vă lacrimile şi… înainte! Acordaţi ietare celui care v-a indus în eroare, iertaţi-vă şi pe voi înşivă!

LASAŢI CA POVESTEA DE DRAGOSTE SĂ V-O SCRIE DUMNEZEU!!!


(Mariana L)

duminică, 7 februarie 2010

Plânsurile Sfântului Efrem Sirul


Aceste plânsuri ale Sfântului pot fi folosite ca și adaos la rugăciunea de seară pe întreaga perioadă a Postului Mare. Sunt rugăciuni folositoare și ajută sufletul spre desăvârșire! Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne pregătim cu un post curat și plăcut înaintea Lui spre primirea Jertfei Crucii Sale!

Plânsul de luni seara - Sfântul Efrem Sirul
Primeşte rugăciunea gurii celei intinate şi necurate, Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, şi să nu Te îngreţoşezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic şi nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie să îl judeci nevrednic de mângâierea Ta.

Caută-mă pe mine ca pe oaia cea rătăcită, că pustiu m-am făcut de toată osârdia şi cugetarea spre a mă îndrepta pe sine-mi. Că, după ce m-am orbit cu dulceţile şi cu dezmierdările, întunecat am sufletul meu şi din beţia patimilor implacată am inima mea.

Mărturisesc Ţie, Doamne, Mântuitorul lumii, toată amărăciunea mea, răutatea, dobitocia. Voi spune iarăşi toată a Ta veselie, dulceaţa pe care ai făcut-o cu mine pentru bunătatea Ta, Iubitorule de oameni.

Dintru întâia vârstă m-am făcut întărâtător, fără de osârdie către bunătate, a toată răutatea aflător, a tot păcatul lesne lucrător. Şi însuţi, o, Stăpâne, ai trecut cu vederea toată răutatea mea pentru îndurările Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu.

Capul meu se înalţă prin darul Tău, Stăpâne, dar se smereşte iaraşi pentru păcatele mele. Mă trage iarăşi pe mine darul Tău către viaţă, şi eu mai vârtos către moarte cu bună osardie mă duc, că prea-reauă obişnuinţă a trândăviei mele mă trage pe mine, şi nevrând, catre sineşi.

Grea este obisnuinţa patimilor; leagă mintea mea cu legături nedezlegate; şi dorite, şi iubite se află mie de-a pururea legăturile. Cu obişnuinţa curselor mă leg eu, ticălosul, şi mă bucur, legat fiind. Cufundat sunt întru iadul cel prea-amar şi mă îndulcesc. În fiecare zi vrăjmaşul înnoieşte legăturile mele, şi eu mă bucur.

O, mult-meşteşugirea vrăjmaşului! Mă leagă pe mine cu legături pe care eu nu le voiesc, însă de-a pururea îmi aduce mie nişte legături ca acestea şi curse pe care eu cu multă dulceaţă le primesc; că îmi cunoaşte aplecarea şi voirea, că este mai tare, şi întru o clipeală îmi aduce legătura pe care o voiesc.

Acesta este plânsul, aceasta este tânguirea, ocara şi ruşinea; că m-am ferecat eu ca şi cu nişte obezi întru voile mele. Ca, putând să zdrobesc legăturile întru o clipeală de ochi şi să mă fac slobod de toate cursele, nu voiesc să fac aceasta, de trândăvire biruit fiind şi obişnuinţei patimilor cu aplecarea şi voirea robind.

Aceasta este iarăşi mai cumplit şi plâns de ruşine plin, că eu cu voirile mele merg la vrăjmaşul meu. Mă leagă pe mine şi mă omor în patimi de care el se bucură. Şi, putând să zdrobesc legăturile, nu voiesc. Putând să fug de cursă, nu poftesc.

Este oare altceva mai amar decât plânsul sş tânguirea aceasta? Este oare altă ruşine decât aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decât ruşinea aceasta, decât a face cineva voile vrajmaşului său.

Şi aşa aflându-ma eu, netrebnicul, şi cunoscând legăturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Şi conştiinţa mea mă mustră pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare mă mustră: Pentru ce nu te trezveşti, ticăloase? Au nu ştii că lângă uşă este înfricoşata zi a Judecăţii? Scoală-te ca un puternic; rupe-ţi legăturile tale. Întru tine este puterea dezlegării şi a legării.

Cu aceasta de-a pururea mă mustră pe mine sfânta conştiinţă, şi nu voiesc din legăturile curselor să mă izbăvesc. Mă tânguiesc şi suspin pentru acestea în fiecare zi, şi întru înseşi patimile mă aflu legat. Ticăit şi ticălos sunt eu, nesporit întru lucrul cel bun al vieţii mele, netemându-mă de cursele morţii.

Trupul meu este îmbrăcat cu chip de evlavie înaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat în gânduri necuvioase ca în nişte obezi. Din afară mă fac evlavios cu sârguinţă, si din lăuntru sunt urăciune înaintea lui Dumnezeu.

Îmi îndulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind şi rău cu voirea. Şi ce oare voi face în ziua cunoştinţei, când Dumnezeu le va arăta pe toate înaintea Divanului? Mare frică ticăloşeşte inima mea adeseori, de vreme ce ma strâng cu lanţurile nemărginitelor mele fărădelegi. Eu însumi ştiu că acolo mă voi munci, dacă nu voi îmblânzi aici cu lacrimi pe Judecătorul.

Pentru aceasta mă rog să nu iţi încui îndurările Tale, Stăpâne, întru urgie, că însuţi aştepţi întoarcerea mea. Căci nu voieşti să vezi pe cineva în foc arzându-se, că voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască în viaţa cea veşnică.

Deci, îndrăznind la îndurările tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad înaintea Ta rugându-mă: Caută spre mine şi mă miluieşte! Scoate din temniţa fărădelegilor sufletul meu şi străluceşte-mi mie rază de lumină în cugetul meu mai înainte de a mă duce eu la Judecata ce va să-mi fie înfricoşată, unde nu este nicidecum cu putinţă a ma pocăi pentru răutăţi.

Frica mare mă apucă pe mine, ticălosul şi înverşunatul, cum mă duc ne-gata cu totul şi gol de fapte bune. Frică şi temere mă cuprinde pe mine, că mă văd pe sine-mi fără de osârdie spre bunătate; şi cu gânduri împotrivnice mă vâscolesc, că mă plec dracilor, care cu dezmierdările spre pierzare mă amăgesc.

Întru multe mă socotesc a fi trebuincios, de nu mă v-a mustra conştiinţa mea. Mă aseman neguţătorului trândav şi lenevos care îşi păgubeşte zi de zi câstigul. Aşa eu, ticălosul, mă păgubesc de bunătăţile cele cereşti întru multele învăluiri care mă trag pe mine la cele rele.

Căci mă simt întru sine-mi cum mă fur in fiecare ceas şi nevrând mă aflu întru acelea pe care le urăsc. Mă spăimântez intru voirea mea, cea prea-rea întru scârbe, întru care de-a pururea păcătuieşte în multe feluri. Mă spăimântez întru pocăinţa mea, cum nu are înfrânarea ca temelie tare a zidirii; că nu o lasă pe dansa vrajmaşul sufletului meu.

În fiecare zi pun temelie a zidirii, şi iarăşi cu mâinile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus început bun pocăinţa mea cea bună. Sfârşit iarăşi nu are prea-reauă mea lenevire. Cu voia rob m-am făcut trândăviei de către vrăjmaşul meu, prea-cu-osârdie săvârşind toate cele iubite lui.

Cine va da capului meu apa mult-nepovestită şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să izvorască de-a pururea lacrimi şi să plâng totdeauna către înduratul Dumnezeu ca să trimită darul Său mie, păcătosului, şi din marea cea înnebunită - care cu valurile păcatelor se înviforează cu furtuni în fiecare ceas - să tragă sufletul meu? Căci voile mele au biruit rănile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare.

Muierea aceea, curva, deodata întreg-înţeleaptă s-a arătat, fiindcă s-a spăimântat şi s-a sârguit, de vreme ce a urât lucrurile păcatului celui ruşinos, aducându-şi aminte de ruşinea cea veşnică ce va să fie şi de chinuirea cea nesuferită a muncii. Iar eu, pentru patimile păcatului în fiecare zi rugându-mă, nu mă depărtez de acestea, ci rămân de-a pururea, nebunul, întru obiceiul meu cel rău.

Spre nădejde de pocăinţă îmi este aşteptarea mea, mie, care mă fur întru deşartă făgăduinţă a ei. De-a pururea zicând să mă pocăiesc, niciodată nu mă pocăiesc. Numai cu graiurile mă pocăiesc cu sârguinţă, iar cu lucrurile la mare depărtare stau de pocăinţă. Iar dacă sunt întru odihnă, îmi uit şi firea mea, că fac întru cunoştinţă răul şi spre urgisire păcătuiesc.

Isav loc de pocăinţă nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a făcut păcatul, şi nu răpindu-se a păcatuit; căci nu prin înşelare, ci întru cunoştinţă a păcătuit. Şi sfătuindu-se, şi pe părinţii săi i-a amărât, şi de Dumnezeu nu s-a ruşinat. şi Iuda vânzătorul loc de pocăinţă nu a aflat, că împreună cu Domnul fiind a păcătuit, şi ştia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.

Deci, pentru păcatele mele cele întru cunoştinţă făcute, ce voi astepta eu, ticălosul? Şi dacă cel ce numai a gândit răul întocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce răspuns voi da pentru nenumaratele mulţimi ale fărădelegilor mele?

Ham, gândind râsul tatălui sau, lepădat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost înghiţiţi, nimic nicidecum zicând sau făcând. Şi cei din vremea lui Ilie asemenea au pătimit. Şi Saul, cu gândurile slujirii de idoli învoindu-se, s-a lepădat de la Dumnezeu. Şi Ahitofel, numai sfătuind întru păcat, a murit. Şi fii lui Aaron, greşind, s-au sfârşit. Şi Anania şi Safira, cu nebăgare de seamă petrecând, vreme de pocăinţă nu au aflat.

Iau în minte fapta mea, şi privesc la învoirea mea, şi aştept hotărârea dreptăţii, şi arătat voi zice că este dreaptă. Pentru ce mă amăgeşte chipul portului meu, străin fiind de faptele bune şi cele împotrivnice făcând înaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede?

Bine mustrându-se au pătimit fariseii, când Mântuitorul Hristos zicea că făţarnic este chipul portului lor. Şi mie încă de multe ori mi se întâmplă atâta neleşnire şi greutate că, de conştiinţa mea mustrându-mă, mă îngretoşez şi aspra mi se pare mie că este mustrarea.

Amar este adevarul celor ce se sarguiesc sa il tainuiasca. Mi se va descoperi chipul portului si se vor arata viermii mei; si voi dezveli fata spoielii si vor vedea cei ce sunt de fata fatarnicia mormantului, si puterea faptei noastre vor socoti-o, si vor privi asemanarea cea fariseiasca. Si, pentru ca aici nu se face aratata, focul o va lamuri la Judecata, dupa cum zice Apostolul.

Tinde-mi mie mana de ajutor, celui ce pe jos ma tarasc, Doamne; caci voind a ma scula, nu pot, fiindca sarcina pacatelor mele prea m-a ingreuiat si obiceiul cel rau ma opreste si ma tine pe mine. Vad, si ca intr-o negura umblu si intru mult intuneric. Misc mana mea, si ca un slabanog sunt.

Sarguitor sunt, dar degrab ma ingretosez. Ma rog sa ma izbavesc si postind ma stramtorez. Voie buna am, insa de oarecare sila ma impiedic. Catre slavoslovie sunt iubitor de osteneala, dar nu ma sarguiesc catre placerea de Dumnezeu.

Cum voi indrazni sa cer lasare pentru pacatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintai nicidecum uitand-o? Sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi care se strica, poftele amagirii celei mai dinainte nelepadandu-le?

Vai mie, cum voi suferi mustrarile lucrurilor mele celor necuvioase si ale gandurilor! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale! Gura nevrednica striga catre Tine, Stapane, si inima nu curata, si suflet intru pacate intinat.

Auzi-ma pe mine pentru bunatatea Ta si sa nu lepezi cererea mea; ca nu lepezi cererea celor ce se pocaiesc intru adevar. Iar pocainta mea nu este curata, ci stricata. Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat.

Intareste inima mea intru frica Ta, Doamne. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Biruiasca bunatatea Ta rautatea cea dintru mine. Biruiasca lumina darului Tau intunericul cel dintru mine. Pleaca-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptatile mele, ca nu am nici o bunatate, ci pentru indurarile Tale si pentru multa si negraita bunatatea Ta.

Ridica de a doua oara madularele mele, pe care le-a frant pacatul si lumineaza inima mea, pe care a intunecat-o pofta cea rea. Izbaveste-ma pe mine de tot lucrul rau, ca nu desavarsit sa ma surpe pe mine impotrivnicul.

Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine. Sa nu-mi spui mie: «Amin zic tie, nu te stiu pe tine!» Mantuieste, Doamne, din moarte sufletul necajit, Cela ce ai stapanire peste viata si peste moarte. Caci Tu ai zis, Stapane: «Cereti si se va da voua!»

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul mai inainte de sfarsit si-mi daruieste mie, Iubitorule de oameni, intru toata viata mea aceasta putina sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunilor mele celor sufletesti, ca sa pot plati de aici din cele multe inscrisuri ale mele macar putine invinuiri; si acolo voi fi mantuit prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, cand va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricosatoare.

Asa, Stapane, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut, auzi-ma si primeste cererea pacatosului si nevrednicului robului Tau. Pacatos sunt eu, mai mult decat tot omul, in dar mantuieste-ma cu darul Tau, ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slava, si multumita, si inchinaciune iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

În această Duminică, s-a lasă sec de carne!


Duminica Înfricoşătoare Judecăţi, este şi penultima duminică premergătoare postului mare, în care creştinii ortodocşi lasă sec de carne! Începând de astăzi, creştinii nu vor mai consuma carne până la Învierea Mântuitorului Hristos! Sfântul Apostol Pavel ne pregăteşte de Post, cu cuvinte alese: ''Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi. Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul? Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul''. Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. VIII, 8-IX, 2

sâmbătă, 6 februarie 2010

Există doar o singură Biserică a lui Hristos


Cea mai bună comuniune este comuniunea în Credinţa şi în dragostea cea adevărată… Nu există nimic mai minunat decît Adevărul! Există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Noi, dreptcredincioşii creştini, acestea gândim, aşa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie să păzeşti toate fără nici o excepţie şi, mai presus de toate, cele ale Credinţei. Pentru că dacă ai devia cât de puţin, păcătuieşti păcat de moarte… Şi acestea care au fost hotărâte la Sinoadele ecumenice şi de obşte, trebuie ca toţi să le păzească. Şi toţi câţi păzesc cele pe care fie unul dintre Părinţi le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată. Dar pentru cei care nu le primesc este înfiorătoare neglijenţă.

Sfântul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)

(Epistola I către papa Nicolae)

Moşii de iarnă - Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne


Această sâmbătă poartă denumirea de Sâmbăta morţilor sau, cum este ea cunoscută ea în popor, Moşii de Iarnă. În această zi Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă mijlocire pentru toţi cei adormiţi, atât pentru drepţii din Vechiul Testament care au adormit fără să-L vadă pe Hristos, cât şi pentru cei ce au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea necesară. Prin aceste mijlociri Biserica cere lui Dumnezeu să-i învrednicească pe cei adormiţi de milostivire Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor. Această rânduială pentru cei adormiţi este prezentă încă din primele secole ale apariţiei creştinismului. Din punct de vedere liturgic se face pomenirea morţilor în această sâmbătă pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenirea celei de a doua veniri a Domnului şi a Înfricoşătoarei Judecăţi.

vineri, 5 februarie 2010

In familie.....


Intr-o casatorie sotul nu este perfect si nici sotia nu este perfecta. Nu este nevoie ca sa fim perfecti pentru a avea o casnicie buna. Insa trebuie sa invatam sa ne cerem iertare cand facem pe celalalt sa sufere.

Se spune că cele trei lucruri cel mai greu de spus sunt:
-Te iubesc.
-Îmi pare rău.
-Ajută-mă.

..................
Mantuirea.....

“Cum se explica faptul ca nici un lucru pamantesc, nici cinstea, nici bogatia, nici cunostinta nu ne satisfac inima noastra? Cum se explica faptul ca in toiul fericirii pamantesti noi ne plictisim si simtim un gol in sufletul nostru? Acesta este un glas expresiv al inimii care spune: omule, nu cauta bunatatile satisfacatoare pe pamant, in aceasta vale a desertaciunii si pieirii; fericirea ta nu e decat in unicul Dumnezeu!”
~ Iacov- Arhiepiscopul Nijegorod~

<

miercuri, 3 februarie 2010

Conferinţa teologică cu genericul "Mărturisirea credinţei: între dragoste şi toleranţă"


Sunt invitaţi toţi creştinii ortodocşi din Republica Moldova la la Conferinţa Teologică MĂRTURISIREA CREDINŢEI: între dragoste şi toleranţă, dedicată Zilei de Prăznuire a Noilor Mucenici şi Mărturisitori! Conferinţa se va desfăşura cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, pe 8 februarie 2010, între orele 11.00 şi 15.00, în incinta Palatului Naţional (str. Puşkin nr. 21, Chişinău). Intrarea liberă

Binecuvântare şi cuvânt de deschidere:
ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove.

Raportori:
1. ÎPS Feodor, arhiepiscop de Kameneţ-Podolsk şi Gorodok, Ucraina,
2. Prot. Alexandru Şargunov, Moscova, Rusia,
3. Danion Vasile, scriitor, misionar, România,
4. Theodore Zissis, profesor la Facultatea de Teologie, Universitatea "Aristotel", Thessaloniki, Grecia ş. a.


La 9 şi 11 februarie în incinta Casei de Cultură a Universităţii de Stat din Moldova (str. Tighina 2), teologul şi publicistul român Danion Vasile va susţine 2 conferinţe tematice pentru tineri.
Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos! Vă îndemnăm să participaţi la această întrunire în cadrul căreia se va dezbate una dintre cele mai actuale teme: cum mărturisim credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos în aceste vremuri şi ce înseamnă dragostea adevărată şi toleranţa în lumina învăţăturii Sfintei Biserici.
sursa:www.mitropolia.md

marți, 2 februarie 2010

Sfinte Dumnezeule – cântat dumnezeieşte ca pe Muntele Athos

Biblia şi telefonul mobil


Cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Oare le-am purta cu noi mereu, în poşete sau în buzunare? Oare ne-am întoarce dupa ea dacă am uitat-o acasă? Am umbla prin ea de câteva ori pe zi? Am folosi-o ca să primim mesaje din textul biblic? Am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fără ea? Oare am dărui-o ca şi cadou copiilor noştri? Am folosi-o când călătorim? Am folosi-o în caz de urgenţe? Şi încă ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie să ne facem grijă că vom fi deconectaţi. Mântuitorul nostru a plătit deja factura... în avans!!! Unde e Biblia ta?
P.S. Hristos zice: Cine se va ruşina de Mine şi eu mă voi ruşina de el!

IPS Teofan a vizitat ortodocşii din Tanzania


În perioada 13-21 ianuarie 2010, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a vizitat, la invitaţia Înalt Preasfinţitului Dimitrie, Mitropolit de Irinoupolis şi Seychelles, mai multe biserici şi aşezăminte sociale şi medicale din cadrul Bisericii Ortodoxe din Tanzania. Biserica Ortodoxă din această ţară din estul Africii este parte componentă a Patriarhiei Alexandriei şi a Toată Africa. În cadrul acestei vizite, IPS Teofan a slujit sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, hirotonind, la solicitarea IPS Dimitrie, chiriarhul locului, un preot şi un diacon. De asemenea, Înalt Preasfinţia Sa a participat la slujba de Botez a unui număr de aproximativ 1.200 de persoane care au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, respectiv la săvârşirea Tainei Cununiei pentru 60 de noi familii. Pentru o perioadă de 2 luni, protos. Nicodim Petre, secretar al Cabinetului mitropolitan, împreună cu 2 monahii au rămas, la solicitarea şi cu binecuvântarea IPS Dimitrie, în Tanzania, urmând a se implica în diverse activităţi misionare şi filantropice, cum ar fi catehizarea a aproximativ 3.800 de persoane, care urmează a primi Taina Botezului, sau acordarea de ajutor alimentar pentru aproximativ 250 de copii, de cinci ori pe săptămână. Părintele Nicodim Petre a mai fost solicitat de către IPS Dimitrie să susţină şi câteva cursuri de teologie ortodoxă pentru un număr de 15 preoţi ortodocşi africani şi pentru 5 tineri care se pregătesc pentru a primi Taina Hirotoniei.
Tanzania este o ţară africană extrem de săracă, de aproximativ 40 milioane de locuitori, cu capitala politică la Dodoma (oraşul Dar es Salaam fiind, însă, principalul centru economic), în care trăiesc şi mai multe zeci de mii de creştini ortodocşi. În această ţară, unul din 5 copii moare de SIDA, iar alte boli, precum malaria, fac numeroase victime, încât speranţa de viaţă se situează, undeva, în jurul vârstei de 45 de ani. Accesul la educaţie este extrem de redus, întrucât guvernul susţine salariul unui profesor, dar nu poate susţine construcţia de şcoli, acest lucru depinzând de puterea financiară a fiecărei comunităţi în parte. Într-o ţară cu atât de multe nevoi materiale şi spirituale, există o misiune ortodoxă susţinută în special de generozitatea unor organizaţii şi credincioşi din Grecia. Această misiune urmăreşte atât propovăduirea Evangheliei, cât şi oferirea de ajutoare materiale, în special asistenţă medicală, IPS Dimitrie declarând, pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe din Tanzania, că, „la a doua Sa venire, Mântuitorul Iisus Hristos s-ar putea să nu ne întrebe de câte ori ne-am rugat sau ne-am pocăit, dar cu siguranţă El ne va întreba dacă am oferit apă celor însetaţi, hrană celor flămânzi, medicamente celor bolnavi sau un adăpost celor orfani“.

sursa:siteul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei

luni, 1 februarie 2010

INTAMPINAREA DOMNULUI


Praznicul Intampinarii Domnului ce il sarbatorim in ziua a doua a lunii februarie, ne dezvaluie cum Sfanta Fecioara Maria implinea invatatura legii vechi si a Bisericii Vechiului Testament, asa cum era scris si poruncit de Dumnezeu: “Pune-mi deoparte ca sfant pe orice intai-nascut, pe intai-nascut dintre copiii lui Israel, atat dintre oameni cat si dintre dobitoace: este al Meu” (Exodul, 13.2).
Sfanta Fecioara Maica a plecat din Betleem cu Sfîntul Iosif, logodnicul, la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, purtînd pe Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, sa împlineasca Legea Domnului si sa se curateasca dupa nastere: “Cand se vor implini zilele curatirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiica, sa se aduca preotului, la usa cortului intalnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, si un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispasire” (Leviticul, 12.6).
A venit sa se curateasca desi nu-i trebuia curatire, fiind Preacurata. Ea care a nascut pe Izvorul curatiei, nu putea sa se afle sub necuratie. Curata si neintinata a ramas Fecioara dupa nasterea lui Hristos, adica a rodului celui binecuvîntat.
In ziua cand a venit Fecioara Maria cu pruncul Iisus in biserica si cu batranul Iosif, Duhul Sfant a instiintat pe Sfantul si Dreptul Simeon sa mearga la biserica, pentru intampinarea Pruncului cel intai nascut. Batranul Simeon luandu-L in brate cu lacrimi a zis: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace, ca au vazut ochii mei mantuirea Ta" (Luca II, 29-30).
Apoi a zis catre Maica Domnului Hristos: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri: Acesta pe care-L tin in brate este Cuvantul lui Dumnezeu si multi vor cadea ca nu vor asculta Cuvantul, marturia LUI. Iar popoarele cele pagane se vor scula din pacatele lor, din intunericul idolilor si se vor lumina si curati cu Botezul Fiului Tau, Fecioara, inaltandu-se la imparatia cerurilor. Evreii se vor lepada de lumina Lui, ii vor zice samarinean, ii vor zice indracit, il vor face om pacatos si hulitor, il vor rastigni si-L vor omori, Fecioara. Multi se vor sminti si nu vor crede in Fiul tau, chiar din ucenicii Lui il vor parasi. Multi evrei il vor huli in toate veacurile. Pana la sfarsitul lumii va fi semn de impotrivire, caci multi nu vor crede si vor huli Crucea Fiului tau care este semnul ce va scoate sufletele din legaturile iadului. O, Fecioara Preacurata, sabie de amandoua partile ascutita va trece prin inima ta, cand vei vedea pe Hristos Fiul tau rastignit pe lemnul Crucii, cand il vei vedea gol, strapuns la maini si picioare si mort: atunci mare jale va cuprinde sufletul tau si ca o sabie ascutita vor trece prin inima ta toate aceste necazuri".
Acum dupa ce am ascultat cuvintele Sfantului Simeon, socotit si cel mai mare prooroc, traind pana la venirea lui Mesia, sa citam pe apostolul Luca, (2.39-40):
”Dupa ce au implinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif si Maria s-au intors in Galileea, in cetatea lor Nazaret. Iar Pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciune si harul lui dumnezeu era peste El”
La praznicul Intampinarii Domnului nostru Iisus Hristos, sa ne rugam:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu si al Fecioarei Maria, invredniceste-ne si pe noi ca sa te primim, prin Sfanta Taina a Impartasaniei, in bratele sufletului nostru si slobozeste-ne de toate pacatele pe care le-am facut cu voie si fara voie, ca sa fim si noi ai Tai pe vecii vecilor. Amin.