Postul Mare îmi este mie cel mai drag dintre posturi. Mi-e drag pentru că mă ajută să mă gândesc mai mult la Patimile Domnului nostru Iisus Hristos. Mi-a drag pentru că îmi aminteşte de păcatele mele şi mă smereşte astfel, şi mi-e drag pentru că îmi aminteşte de dragostea cu care Domnul a purtat neputinţele noastre. Mi-e drag acest post pentru că ne învaţă să iubim suferinţa, cea care ne apropie de Dumnezeu şi pentru că ne pregăteşte să stăm cu durere înaintea Sfintei Cruci cu Domnul răstignit pe ea. Mi-e drag acest post pentru că la sfârşitul lui murim şi înviem cu Hristos.
Şi-mi doresc mult să pot să postesc cu dragoste şi cu răbdare, să postesc nu doar cu mâncarea ci şi cu vorba, şi cu mintea, şi cu inima … Cu toată fiinţa, ajută-ne, Doamne, să postim!
Ajută-ne, Doamne Bun, să ne curăţim prin pocăinţă, ca în Vinerea Mare să îndrăznim să coborâm Trupul cel Sfânt al Fiului Tău de pe Cruce şi să-l aşezăm în inimile noastre curăţite prin mila Ta!
Ajută-ne, Doamne, să ţesem pânză scumpă din milostenie şi din dragoste, ca să avem cu ce înfăşura Preacuratul Trup al Celui Răstignit şi să adunăm mirul rugăciunilor smerite în vasul inimilor noastre, ca să avem cu ce unge rănile Scumpului nostru Mântuitor.
Şi astfel, inima noastră să fie loc al Învierii lui Hristos, Dumnezeul nostru!
Postări
