În aceastã zi, numitã în calendar si “Duminica Izgonirii lui Adam din Rai”, Biserica ne pune în fatã “cazul” lui Adam. Întâiul om zidit de Dumnezeu a fost creat pentru Rai, pentru cunoasterea lui Dumnezeu si pentru comunicarea haricã cu El, dar fiindcã n-a postit, mâncarea din pomul oprit l-a înstrãinat de desfãtarea Raiului si l-a lipsit de acea viatã binecuvântatã. Adam a atras asupra sa moartea si a dat pieririi tot neamul omenesc prin esecul si cãderea sa. Dar Biserica nu ne învatã, în aceastã zi sã ne împropriem esecul lui Adam ci pocãinta lui. Într-una din cântãrile de la slujba din aceastã zi ne învatã sã zicem asa: “Dulce la gustare mi s-a arãtat rodul cunostintei; iar sãturându-mã de mâncare, venin s-a fãcut sfârsitul lui. Vai, suflete ticãloase! Cum neînfrânarea ta te-a înstrãinat din locasul raiului” (cântarea a 9-a). Este o pocãintã care însenineazã, o deschidere spre realitãtile cele duhovnicesti, spre ceea ce a pierdut Adam. Ea nu este nici o descurajare, nici o crizã afectivã, nu înseamnã o privire în jos la imperfectiuni, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu, nu în urmã cu repros, ci înainte cu încredere. Înseamnã sã privesti nu ceea ce n-ai reusit sã fii, ci ceea ce poti încã deveni cu harul lui Hristos (Kallistos Ware). De aceea se pune acum la începutul marelui Post de patruzeci de zile pomenirea lui Adam pentru cã, aducându-ne aminte ce mare rãu a adus nepostirea lui Adam, sã ne strãduim sã primim postul cu multã bucurie si sã-l pãzim spre a dobândi cu ajutorul Lui ceea ce n-a reusit Adam, adicã îndumnezeirea. Însusi Domnul a postit patruzeci de zile si s-a fãcut ascultãtor “pânã la moarte, si încã moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8) în locul lui Adam, iar Moise vãzãtor de Dumnezeu s-a fãcut, cu postul curãtindu-si ochii sufletului.” Pentru aceasta cei ce dorim sã fim locuitorii raiului, sã ne lepãdãm de hrana cea nefolositoare, si dorind sã vedem pe Dumnezeu, sã postim ca Moise 40 de zile. Cu rugãciuni si cu cereri stãruind din toatã inima sã potolim patimile cele sufletesti, sã gonim zburdãrile cele trupesti” (Laude, stihira a 3-a).
Postări
