“Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? ” (Luca 5,21)
Fariseii au văzut în Iisus Hristos doar un simplu om şi de aceea i-au reproşat că grăieşte hulă, blasfemie împotriva lui Dumnezeu, crezând că El poate ierta păcatele. Dar orbii nu au văzut minunea ce se întâmpla înaintea ochilor lor. Nu s-au minunat de incredibilul ce se producea în acele momente. Nu i-a atins nici dragostea prietenilor pentru slăbănog. Nu i-a mişcat nici suferinţa acestuia. Şi nici nu s-au ostenit să înţeleagă că fără iertarea păcatelor era imposibilă vindecarea.
Da, nimeni nu poate ierta păcatele decât Dumnezeu şi cei cărora Dumnezeu le-a dat această putere de a ierta păcatele. Hristos era Dumnezeu, era întru totul îndreptăţit să ierte păcatele oamenilor. Acest Hristos, Dumnezeu şi om, a dat oamenilor această putere. A rânduit ca iertarea Sa să fie dăruită oamenilor prin intermediu Sfinţilor Apostoli şi prin ei prin episcopi şi preoţi.
Noi vedem adesea în preoţi doar nişte oameni, aşa cum şi fariseii, plin de vicleşug, au văzut în Hristos doar un om. Da, preoţii sunt doar nişte oameni, însă aceşti oameni au primit puterea de la Hristos de a ierta păcatele: ” Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23)! Făgăduinţa lui Dumnezeu se împlineşte dincolo de orice neputinţă omenească. Preotul nu iartă păcatele în virtutea vredniciei sale, a sfinţeniei sale, ci în virtutea puterii lui Dumnezeu care i-a fost încredinţată.
Avem două variante: să ne mândrim precum fariseii şi să ne ţinem departe de iertarea care este dată doar celor smeriţi (adică celor care nu fug de adevăr) sau să ne plecăm cu smerenie înaintea lui Dumnezeu şi primind iertarea Lui să ne minunăm de dragostea Lui şi să-L slăvim neîncetat.
Spovedania care aduce iertarea păcatelor şi vindecarea sau mândria care te ţine în moarte! De cele mai multe ori alegem mandria .....
Postări
