Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. (Matei 25, 31-46)
Ce are iubirea în comun cu nedreptatea sau indiferenţa faţă de celălalt? Ce are în comun iubirea cu împietrirea inimii faţă de cei aflaţi în suferinţă? Nimic!
Ce are în comun iubirea cu suferinţa? Totul! Iubirea e jertfă, e slujire! Slujirea e iubire, iubirea e slujire şi ambele sunt suferinţă în această lume! Dar suferinţa e singura cale spre înviere, aşa cum singura cale pentru ca Hristos să învieze întreaga omenire a fost drumul crucii, al suferinţei. Şi cine poarta cea mai mare suferinţă? HRISTOS! El Se indentifică cu fiecare suflet aflat în durere, cu fiecare nevoie neîmplinită a noastră! El poartă greutatea fiecăruia dintre noi şi prin harul Lui putem să ducem crucea vieţii, nu prin puterile noastre. Acest lucru este vizibil mai ales în acele momente în care Dumnezeu ne lasă pentru o clipă să simţim cum este fără El şi acea clipă coincide cu prăbuşirea noastră fie şi doar pentru o secundă!
Judecată de Apoi nu are alt criteriu decât iubirea şi slujirea pentru Hristos! Dar pe Dumnezeu nu-L iubim şi nu-L slujim decât în măsura în care ne dăruim celorlalţi, urmând pilda Mântuitorului Care ne-a slujit până la moarte, în ascultare deplină de Dumnezeu Tatăl! Iată de aceea faptele bune, ale iubirii şi ale milostivirii faţă de cei de lângă noi sunt acte dăruire pe care le facem faţă de Dumnezeu Însuşi! Eu când dăruiesc cuiva ceva, nu dăruiesc persoanei în cauză, ci lui Hristos în mod direct care ia chipul aproapelui meu. De aceea, răsplata nu trebuie aşteptată din partea oamenilor, ci ea vine de multe ori prin alţii decât cei pe care i-am ajutat şi va veni desăvârşit doar la Judecata de Apoi. Acolo vom primi răsplata definitivă şi veşnică pentru faptele noastre şi pentru dragostea noastră mai ales!
Doar două sentinţe există la această judecată: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia” şi “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic”! Iată aşadar vremea dreptăţii va veni desăvârşit, iar cei ce au dăruit milă primesc mila după dreptate, iar cei ce au refuzat mila, primesc pedeapsă veşnică! Şi astfel se vor despărţi oile de capre şi Păstorul Îşi va lua oile Sale şi le va paşte în locaşurile minunate şi infinite ale Împărăţiei Sale, împărtăşindu-le de fericirea veşnică ce vine din trăirea laolaltă cu Izvorul Fericirii!
Nu suntem suficienţi de conştienţi că această pildă se va împlini întocmai! Încă nu înţelegem şi nu simţim profunzimea acestei PROFEŢII! Este o profeţie cât se poate de clară! Aceasta este credinţa noastră! Iată acum e vremea slujrii, să lucrăm Domnului, pentru că vine şi ziua dreptăţii, a răsplăţii! Pentru puţina noastră osteneală şi dăruire, vom primi veşnicia! Acum e vremea milei, Dumnezeu ne aşteaptă să ne întoarcem şi să ne apucăm să intrăm în bucuria dăruirii, a slujirii aproapelui, gustând încă de pe acum prin credinţa şi nădejdea noastră din mângâierea care vine din practicarea binelui!
VENIŢI sau DUCEŢI-VĂ! E în mâna noastră să alegem! Iubirea, mângâierea şi veşnică binecuvântare ca răsplată generoasă a lui Dumnezeu pentru milostivirea noastră faţă de aproapele sau blestemul ca răsplată dreaptă faţă de refuzul permanent al iubirii! Cei ce n-au făcut milă, nu vor afla milă la Judecată! Cei ce nu au iertat, nu vor fi iertaţi! Cei ce nu au mângâiat, nu vor fi mângâiaţi! Altfel spus, lumea de dincolo va fi o continuare a stării de pe pământ însă la dimensiuni cosmice, infinite! Vom trăi bucuria pe care am dăruit-o celorlalţi infinit mai mare şi de asemenea lipsa de iubire, golul sufletesc care ne va chinui veşnic pentru că ne-am golit de dragoste aici pe pământ!
VINO sau DU-TE, acum pentru totdeauna!
Postări
