Nu ştiu cum sunteţi voi, , dar eu nu pot spune că am întotdeauna „chef" să fiu vesela, să fiu bucurosa! Câteodată sunt preocupata, sau gânditoare… uit că trebuie să mă bucur, să-i mulţumesc şi să-L laud pe Dumnezeu! Câteodată mă trezesc luata prin surprindere de îngrijorare. Sau mă trezesc copleşita de sentimente de tristeţe. Sfânta Scriptură îmi spune însă să mă bucur întotdeauna. „Bucurati-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă\" (Filip. 4, 4). Să mă bucur întotdeauna ? Să uit întotdeauna de ceea ce mă îngrijorează? Să nu mă las niciodată copleşit de tristeţe? Să nu cad niciodată pe gânduri? Hmm… Unii consideră că noi ar trebui să fim „bucuroşi" tot timpul. Să privim problemele în faţă, şi să spunem că ele nu există. Să spunem întotdeauna că totul este bine, că nu ne lipseşte nimic, că boala nu există, că sărăcia nu este reală. Dar realitatea ne copleşeşte din nou… şi suntem confruntaţi cu adevărul: toate acestea există! Apoi, de cealaltă parte, Sfânta Scriptură este plină de îndemnuri la bucurie. Dacă citim cărţile sfinte, vedem că cei ce le-au scris nu erau lipsiţi de problemele cu care suntem confruntaţi şi noi. Şi ei erau săraci, bolnavi, apăsaţi, urmăriţi, chinuiţi, batjocoriţi, trişti…. Mulţi dintre psalmi chiar, încep cu tristeţe, cu întrebări, cu durere. Apoi, în timp ce discută cu Dumnezeu, psalmistul parcă găseşte un medicament miraculos la problema sa. Parcă primeşte curaj supranatural. Nu, problemele nu au dispărut. Lucrul cu care era confruntat este tot acolo. Dar, aşa cum spune psalmistul, când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie! Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie (Ps.125, 2). Acum, înţeleg versetul din epistola catre Efeseni ! Bucuraţi-vă întru Domnul! Adică, prin Hristos. Prin mine însumi, nu văd, nu cunosc, şi nu experimentez decât probleme. Dar, când sunt în Hristos, problemele devin trecătoare. Hristos învinge problemele. El a învins lumea! Şi El învinge în viaţa mea orice problemă aş avea. Nu mă face insensibila la probleme, nu mă „amorţeşte" ca un medicament pe care-l iei pentru vreo durere de măsele. Ci El mă copleşeşte cu atâta pace, cu atâta mângăiere, cu atâta bucurie, încât problemele dispar.. şi nu rămâne altceva decât o mulţumire şi o laudă în inima noastră. Iată-ne ajunşi încă odată la luminoasa zi a Învierii. Acum este momentul potrivit de a pune început nou şi bun vieţii noastre, "curăţindu-ne simţirile, ca să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii".
Fie ca Învierea Domnului Iisus Hristos, Fiul Celui Preaînalt, să ne lumineze inimile şi viaţa, iar Bunul Dumnezeu să ne aibă în pază pe toţi! Hristos a Înviat !
Postări
