Glasuri îngeresti rasuna în frumusetea mai presus de întelegerea noptii mântuirii noastre: Hristos a înviat! Lumina învierii împrastie întunericul, noaptea devine zi si întristarea se preface în bucurie, dupa cuvântul Mântuitorului. Hristos a înviat! striga întreaga faptura iubitoare de Hristos. Hristos a înviat! Un singur strigat de biruinta în inimile si pe buzele tuturor celor care au crezut Cuvântului!
S-au surpat puterile întunericului, s-a zdrobit vrajmasia de veacuri a satanei, s-au redeschis larg portile Raiului! Astazi Adam si Eva au primit bucuria desavârsita, astazi neamul omenesc traieste împlinirea fagaduintei mântuirii, taina cea mai presus de minte, bucuria cea mai mare a întregii creatii.
Hristos iese astazi biruitor din mormânt, stergând lacrima mortii de pe obrazul omenirii, astazi Împaratia lui Dumnezeu se daruieste desavârsit inimilor noastre, caci moartea si-a pierdut puterea, omenirea nu mai traieste în deznadejdea mortii, ci în nadejdea învierii. Astazi este ziua de veselie a neamului omenesc. Veselia aceasta o marturiseste Însusi Hristos prin îndemnul: “Bucurati-va!”(Mt. 28,9). El Însusi se bucura de vestea cea minunata pe care o da acum fratilor Sai. El Însusi se bucura de rodul ascultarii Sale împreuna cu Tatal si cu Duhul Sfânt , “caci Dumnezeu asa a iubit lumea, încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” ( In 3,16)
El Însusi deschide întregii lumi calea vesniciei, darunidu-ne vestea cea buna a nasterii din nou a întregii creatii. El, Hristos, Fiul cel iubit al unicului Dumnezeu, El Cel ce a fost rapus de moartea pacatelor noastre, El, Iisus, Bunul si Blândul Pastor, ne îndeamna astazi la bucurie. Stie durerea noastra, stie întristarile noastre, stie chinul sufletului nostru, stie neputintele noastre, stie tot zbuciumul si toata ratacirea noastra. Pentru toate acestea S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat, S-a rastignit si le-a biruit pe toate prin Sfânta Învierea Sa pentru a ne da vestea cea mântuitoare: ” Bucurati-va!” (Mt 28,9)
Bucuria cea mai mare a crestinului nu este bucuria care vine din lucrurile trecatoare, ci este bucuria trairii în nadjdea învierii si a vietii vesnice. Din aceasta nadejde traieste sufletul daruit lui Dumnezeu, din dragostea pentru El si din dorul nemarginit de a fi împreuna cu El în Împaratia Sa cea vesnica. Acest dor a venit Hristos sa-l adape cu înca si mai mult dor, S-a coborât între noi oamenii, sa-i adune în jurul Lui pe toti ce tânjesc dupa adevarata fericire, care se afla doar prin trairea în dragostea lui Dumnezeu, a venit sa arunce foc pe pamânt, precum a spus, focul credintei si al iubirii.
Focul iubirii de Dumnezeu si de oameni trebuie sa arda neîncetat în inimile noastre. Acesta este focul prin care ne lamurim sufletele si prin care trebuie sa trecem pentru a ajunge la desavârsire. Acest foc al iubirii este esential pentru mântuirea noastra, pentru ca doar iubirea poate învia sufletele noastre, caci Dumnezeul iubirii este si Dumnezeul învierii.
Nu e deloc usor sa ne mentinem pe calea iubirii, nu e deloc simplu sa fim mereu în starea de jertfa pentru Dumnezeu si pentru oameni. Însa, Hristos este Cel ce ne da biruinta, El a biruit lumea, El a biruit firea, El ne-a promis ajutorul: “Nu va voi lasa orfani: voi veni la voi” (In 14,18) Nu prin puterile noastre reusim, ci adapându-ne din rugaciune si din harul învierii lui Hristos. El ne-a aratat ca durerile noastre se depasesc prin iubire, El ne-a învatat cum dragostea transforma moartea în înviere, El ne-a convins ca ranile devin dupa înviere semne nedureroase ale biruintei.
Astfel, si Crucea lui Hristos, cea care a fost în Saptamâna Patimilor altarul de jertfa, loc al durerii, al suferintei inimaginabile, devine astazi semnul biruintei depline.Crucea este acum stindarul biruintei asupra mortii. Hristos a transfigurat prin iubirea Sa crucea, piroanele, otetul, fierea, sulita din coasta Lui, bataile, coroana de spini în marturii ale biruintei. Prin aceasta iubire si daruire, Hristos a facut moartea neputincioasa si acum Cel Înviat din morti Se daruieste tuturor neîncetat, pâna la plinirea vremurilor, cu toata biruinta învierii Sale în Sfânta Taina a Euharistiei.
N-a fost deloc un drum usor: o viata daruita slujirii oamenilor, o viata plina de amaraciunea laolalta suferintei cu cei pe care îi iubea, întristarea pricinuita de necredinta oamenilor, întristarea mortii care-L astepta, rautatea oamenilor ca raspuns la toate facerile Sale de bine, sentimentul parasirii trait profund pe altarul de jertfa. Însa, nimic din toate acestea nu L-au descurajat pe Hristos sa mearga mai departe, sa împlineasca legea suprema a iubirii. El, iubirea însasi, nu S-a negat pe Sine, ci a învins toate de dragul iubirii de Dumnezeu si de oameni. Din coasta Lui împunsa s-a nascut Biserica Sa, sângele si apa iesite din coasta au devenit Botezul si Împartasirea noastra cu Hristos, nevinovat fiind, a luat asupra Sa pacatele si pedeaspa noastra si pe toate le-a transformat în binecuvântarea mântuirii, prin ascultarea dumnezeiestii voiri.
Doar patrunsi de dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, putem întelege o parte din taina mântuirii neamului omenesc. Coplesiti de aceasta iubire divina, straduindu-ne sa întelegem rostul suferintei si rugându-ne sa primim credinta, rabdare, curaj si nadejde, vom putea urma si noi pilda Mântuitorului si vom reusi sa transformam si noi durerile noastre în biruinta, de dragul lui Dumnezeu si al celorlalti, ducându-ne mai departe crucea vietii noastre si transformând-o, prin darul lui Hristos, în înviere!
Iata, deci, ziua cea mult asteptata, iata mântuirea întregului neam, iata împlinirea promisiunii lui Dumnezeu! Învierea lui Hristos este temelia si continutul central credintei noastre. În învierea Lui se desluseste toata taina mântuirii, învierea lui Hristos este raspunsul la toata suferinta omeneasca. Crucea, odinioara lemn de ocara, de rusine, devine astazi din nou, precum odinioara în rai, pom al vietii, din al carui rod suntem chemati sa ne împartasim cu totii. Si rodul Crucii purtate cu smerenie pe Golgota este Învierea!
Sa lasam lumina învierii lui Hristos sa lumineze tuturor prin faptele noastre, sa ne mângâie sufletele cu caldura harului dumnezeiesc, sa ne calauzeasca pasii pe calea cea binecuvântata si sa ne îmbrace cu puterea de a transforma crucea vietii în învierea sufletului spre vesnicia cea fericita în Împaratia lui Dumnezeu!
Hristos a înviat!
“Ziua Invierii… si sa ne luminam cu praznuire si unii pe altii sa ne îmbratisam; sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru înviere si asa sa strigam: Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le!”
Postări
