Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

joi, 29 aprilie 2010

Cum Îl cunosc pe Dumnezeu?


Cunoaşterea lui Dumnezeu este obiectul teologiei! Toţi care încearcă să-l cunoască pe Dumnezeu fac teologie. Sfântul Evagrie Ponticul dă singura definiţie adevărată a teologului şi a teologiei: “Teolog este cel care se roagă şi cel care se roagă este teolog”! Iată aşadar în ce constă adevărata teologie! Fără rugăciune, nu putem vreodată să ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu!
A cunoaşte despre Dumnezeu nu este totuna cu a-L cunoaşte pe Dumnezeu!! Ambele sunt însă necesare! Despre Dumnezeu aflăm din Biblie şi din Sfânta Tradiţie (scrierile sfinţilor care au trăit în mod direct experienţe dumnezeieşti). Pe Dumnezeu Îl voi cunoaşte atunci când voi intra cu El într-o legătură personală! Intrarea în legătură personală cu Dumnezeu se face prin rugăciune!
Aşadar, datoria noastră este aceea de a cerceta Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe care Biserica le propovăduieşte în mod permanent de la începuturile sale. Şi concomitent cu această cercetare, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, cerându-I cu toată puterea inimii să ni se descopere după Voia Sa, cum doreşte El şi când voieşte El.
Cercetarea Sfintelor Scripturi şi a învăţăturilor Sfinţilor să o facem după puteri şi să întrebăm întotdeauna pe cei ce au această cunoaştere să ne explice înţelesul celor pe care le citim.
Rugăciunea să o facem concomitent cu atenţia la gândurile rele care ies din inima noastră. Există o interdependenţă între rugăciune şi efortul de a ne curăţi gândurile şi simţirile de rele. Rugăciunea ne ajută să ne curăţim, abţinerea de la rău, îndepărtarea gândurilor rele, care se fac tot prin rugăciune, dă şi mai multă putere rugăciunii noastre. Există două tipuri de rugăciuni: rugăciunea publică (adică participarea la slujbele Bisericii) şi rugăciunea particulară (cea pe care o face fiecare în inima lui). Aceste tipuri de rugăciuni trebuie să fie nedespărţite!
De asemenea, e foarte important să reţinem că rugăciunea are mai multe trepte! Prima treaptă este rugăciunea buzelor, apoi urmează rugăciunea minţii, apoi rugăciunea inimii, ajungându-se din treaptă în treaptă până la rugăciunea contemplativă când încetează orice cuvânt, orice gând şi omul contemplează lumina dumnezeiască. Această înaltă treaptă o ating foarte puţin sfinţi.
Rugăciunea buzelor este cea pe care adesea o spunem fără a ne putea concentra suficiet asupra ei. Însă aceasta este prima treaptă şi omul trebuie să se străduiască să fii cât mai atent asupra a ceea ce citeşte. În momentul în care reuşeşte să se concentreze, va fi atent şi va înţelege rugăciunea citită şi se va ruga cu mintea. Cu stăruinţă, ceea ce înţelege mintea va pricepe şi inima şi se va coborî rugăciunea în inimă şi omul va înţelege şi va simţi ceea ce citeşte.
Ce rugăciuni citim? Există foarte multe cărţi de rugăciune care ne stau la dispoziţie. Ceaslovul, Acatistierul, Psaltirea, etc. Rugăciunile adesea citite de creştini sunt: rugăciunile dimineţii, rugăciunile de seara, Acastistul Domnului nostru Iisus Hristos, Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea! Împreună cu duhovnicul fiecare trebuie să îşi stabilească canonul de rugăciune.
De ce am nevoie pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu? De bunul simţ! Acest bun simţ ne face să nu fim indiferenţi faţă de tainele existenţiale în mijlocul cărora trăim, faţă de descoperirile pe care Însuşi Dumnezeu le-a făcut omenirii prin Fiul Său Iisus Hristos şi prin Sfânta Biserica pe care a născut-o prin Jertfa şi Învierea Sa! Acest bun simţ este pentru noi un mecanism de îndreptare a drumului nostru de la moarte la viaţă! Avem nevoie de o voinţă puternică, de o hotărâre fără ezitare, de răbdare şi de ascultare! Mergem pe o cale pe care nu noi o inventăm, ci o cale care ne-a fost descoperită de Dumnezeu prin Fiul Său şi prin sfinţii Săi. E vorba de o lume aparte, o lume în care se dezleagă multe taine, în care răul nu mai are biruinţa pe care o are în lumea în care trăim! Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce aşadar biruniţa! Ajungând la Dumnezeu, omul primeşte biruinţa lui Hristos! Pe această cale spre Dumnezeu auzim cuvintele Mântuitorului: “Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16.33)