Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 aprilie, pe Sfântul Cuvios Pahomie de la Gledin. Cuviosul Pahomie (cu numele de botez Petru, se pare) s-a născut în preajma anului 1674 în satul Gledin din ţinutul Bistriţei ardelene. Trece în Moldova, ca foarte mulţi tineri ardeleni din vremea aceea, şi este primit ca frate la Mânăstirea Neamţ, unde erau foarte mulţi călugări veniţi din Ardeal. Intrat în Mânăstire, în anul 1694, tânărul frate, foarte ascultător şi evlavios, parcurge, după rânduială, toate încercările duhovniceşti. În 1697, la vârsta de 25 de ani, primeşte mult dorita cunună a călugăriei. Devine la nici treizeci de ani stareţul marii lavre a Neamţului, obşte pe care o conduce până în anul 1704. Pleacă la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, îl cunoaşte pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Se hotărăşte să aleagă sihăstria, găsindu-şi locul pentru linişte, într-o pădure deasă, lângă un munte ce se numeşte Chiriacul. De aici, sihastrul Pahomie, a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman., eparhie pe care a păstorit-o timp de şapte ani şi trei luni, câştigând nu numai de la popor dar şi de la domnitori, mare evlavie. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica Sfântul Nicolae, la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, Pahomie părăseşte de bună voie scaunul arhieresc, pentru a reveni la Neamţ şi de aici s-a retras, din nou în sihăstria lui. La Pocrov a construit un locaş de rugăciune, cu hramul Acoperământul (Pocrovul) Maicii Domnului unde a adunat o mică obşte. Ierarhul Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. Aici, trăind cu dorul nestins după Pocrov şi Neamţ şi cu gândul întoarcerii acasă a trecut la cele veşnice la 14 aprilie în anul 1724. Înainte de a ase muta la Domnul a îmbrăcat marea schimă se pare sub numele Pimen. Istoricul Nicolae Iorga afirma despre ierarhul Pahomie că a fost “cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldoveni din acel timp“.
Postări
