NU VREM!

“…De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. ” (Matei 23,37)
De câte ori nu ne trimite Domnul semne ale chemării Sale?! De câte ori nu ne descoperă Domnul iubirea şi dreptatea Sa?! Când cu binele, când cu dreptatea! Niciuna dintre variante nu par să ne înmoaie inimile de piatră. Fugim de noi înşine! Fugari suntem pe pământ şi în loc să venim la viaţă, ne ascundem în moarte fără să ştim că aceasta ne înghite întreaga fiinţă!

NU VREM! NU VREM SA FIM MÂNTUIŢI! Căci cel ce vrea caută neîncetat până află bucuria! NU VREM SĂ FIM BUCUROŞI! Vrem să rămânem în voinţa noastră păcătoasă! Vedem că nu găsim bucurie şi împlinire, simţim că nu e pace în sufletul nostru, ci doar înfricoşare şi o alergătură epuizantă şi totuşi continuăm să ne minţim pe noi înşine, ţinându-ne cu încăpăţânare drumul greşit. Ne este frică de libertate! Ne este frică de libertate pentru că ne este frică de adevăr! Însă adevărul ne face liberi! Prin adevăr redobândim propriul nostru suflet! Mărturisindu-ne Domnului păcatele şi neputinţele prin sfintele rânduieli bisericeşti, ajungem la o viaţă nouă.

Mărturisirea păcatelor şi părerea de rău pentru acestea reprezintă condiţia esenţială a intrării pe calea mântuirii. Ne smerim şi prin smerenie, care nu este altceva decât conştientizarea reală a micimii noastre omeneşti, facem loc harului! Harul vine să ne elibereze din temniţa lăuntrică, ne curăţeşte de toate întinăciunile, ne dă viaţă, ne dă lumină, ne dă bucurie! Aceste bunătăţi nu vrem însă să le primim din mâna Milostivului Dumnezeu, ci le căutăm acolo unde nu sunt şi alergăm după ele care după nişte himere. Şi ne mirăm că nu vine bucuria!Şi culmea culmilor: deşi vedem că nu avem împlinire sufletească în calea pe care mergem, continuăm fără să ne mai gândim să alergăm cu disperare după visele noastre neîmplinite pentru că le-am investit într-o lume falsă.

Totul ţine de voinţa omului! Voinţa lui Dumnezeu, este mereu aceeaşi “ ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2,4) Nu te poţi mântui fără să cunoşti adevărul! Şi nu poţi găsi adevărul dacă nu îl vei căuta! Suferinţa noastră este de multe ori o suferinţă determinată de îndărătnicia noastră, de mândria care se alimentează din tupeul cu care reuşim să ne minţim pe noi înşine şi pe ceilalţi în încercarea disperată de a da impresia că suntem cineva! Jucăm în diferite hore doar pentru ca să fim văzuţi bine! Învăţăm regulile oricărui joc care ne depărtează de noi înşine şi de Dumnezeu, dar nu vrem să învăţăm să înţelegem şi să împlinim regulile care ne duc la VIAŢĂ, la BUCURIE!

Vrei bucurie? Atunci cu silă, cu osteneală, cu ce ai, cu ce nu ai, înainte cu curajul smereniei pe calea căutării! Bucuria adevărată nu se câştigă cu uşurinţă, însă cine o află e om fericit cu adevărat! Fericirea lui nu mai depinde de lucruri, ci de har! Şi omul atunci învaţă să caute harul şi lasă orice doar pentru a simţi mângâierea harului!

Dacă ai văzut că umblarea în propria voie nu te-a adus la mulţumire sufletească, nu ţi-a dat bucuria aceea care nu încetează în funcţie de factori externi, de ce continui să fii mândru? De ce să NU VREI să fii bucuros? De ce să nu vrei să fii fericit? Nu vezi ca realitatea te obligă să fii eficient? Poţi fi eficient când pierzi vremea vieţii atât de scurtă pe căi ocolitoare? Căile acestea ocolesc cu totul bucuria! Semnul bucuriei adevărate este permanenţa, pacea, înţelepciunea, răbdarea, mângâierea lui Dumnezeu.

Unde omul nu vrea, nici Dumnezeu nu se bagă! Atât de importantă este voinţa omului în mântuire încât fără această voinţă mântuirea nu este posibilă! Dumnezeu vrea, dar dacă omul nu vrea….atunci s-a blocat uşa harului Celui Care stă afară şi bate…bate…bate…..! Şi noi poate că am vrea să deschidem, dar nu mă lasă mândria care îmi spune că sunt pe calea cea bună, că oricum sunt alţii mai păcătoşi decât mine, că n-am niciun folos nici din spovedanie, nici din participarea la viaţa Bisericii, nici din viaţa cu Dumnezeu! Asta pentru că nu ştim că Dumnezeu vrea să ne dea libertatea de care avem nevoie! Nu poţi fi fericit în robia păcatului, oricât ai încerca!
Şi totuşi neîmplinirea din inimă este semnul clar al mecanismelor greşite după care funcţionează viaţa omului! Şi neîmplinirea aceasta stă mărturie pentru păcate! Ea nu se va şterge decât o dată cu mărturisirea şi cu înnoirea vieţii prin respectarea poruncilor vieţii şi ale bucuriei!