“De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui!”
De ce este deznădejea un păcat împotriva Duhului Sfânt? Pentru că deznădejdea vine din minciună! Să spui că Dumnezeu nu te mai poate ierta este cea mai mare minciună! Dumnezeu este Iertarea şi Milostivirea! În acelaşi timp, să spui ca Dumnezeu te iartă indiferent ce faci şi poţi să CONTINUI să păcătuieşti este tot un păcat împotriva Duhului Sfânt, iarăşi o mare minciună pentru că lezează dreptatea lui Dumnezeu, Cel care nu dă mântuirea celui care nu o voieşte din toată inima şi nu ascultă poruncile.
Dumnezeu nu dă iertarea cu forţa şi nici la comanda omului! Iertarea se dobândeşte prin smerenie şi pocăinţă! Smerenia şi pocăinţa ne ridică din păcat şi această ridicare ne aduce mântuirea! În acest sens se înţelege citatul de mai sus. În viaţa trăim diferite căderi în mod repetat, însă căderea ne poate fi fatală doar atunci când nu ne mai ridicăm, când nu mai vrem să ne mai ridicăm!
Smerenia ne va ajuta să spunem: “Doamne, am păcătuit. Am greşit înaintea Ta! Iartă-mă!” E o primă mărturisire, primul pas spre ridicarea păcatului! Pocăinţa va adânci părerea de rău pentru păcat, dar va întări şi dorinţa de înnoire, dorinţa de a deveni mai puternici în lupta cu păcatul. Smerenia şi pocăinţa ne vor aduce în Taina Sfintei Spovedanii, unde toate păcatele se şterg fără urmă şi sunt aruncate pentru totdeauna în adâncul uitării.
De la Spovedanie primim din nou şansa unui nou început! De aici, lupta noastră începe din nou cu alte forţe! Harul primit la Spovedanie se înmulţeşte cu rugăciune, cu atenţie duhovnicească, cu lectura duhovnicească, cu dorinţa de a împlini poruncile dătătoare de viaţa ale lui Hristos! Noi încă nu înţelegem că dacă împlinim poruncile lui Dumnezeu, ne rugăm şi trăim în Biserică prindem viaţă, începem să trăim cu adevărat, ne schimbăm din om vechi în om nou!
Calea nu e uşoară! Pe cale se pot întâmpla căderi mai mari, mai mici! Dar scularea din păcat este soluţia! Să ne smerim primind adevărul că suntem păcătoşi şi că am păcatuit înaintea lui Dumnezeu şi să ne pocăim întărindu-ne în dorinţa de a deveni mai puternici, mai curaţi! Cum ne întărim? PROGRAM STABIL DE RUGĂCIUNE, SPOVEDANIE ŞI LEGĂTURA CU DUHOVNICUL, SFÂNTA LITURGHIE ŞI SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE, LECTURĂ DUHOVNICEASCĂ, CITIREA SFINTEI SCRIPTURI!
Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al Milostivirii, al Iertării, al Bucuriei, al Iubirii! Şi această faţă o cunoaşte omul smerit, care nu se umflă în mândrie pe seama păcatelor sale, care nu doreşte nimic altceva decât iertarea dumnezeiească şi bucuria de a fi din nou acasă cu Tatăl ceresc. Aceia sunt singurii care vor primi bucurie, precum fiul ce pierdut, care căzut fiind, s-a ridicat, şi-a venit în fire şi s-a întors la Tatăl cu smerenie şi pocăinţă. Smerenia s-a văzut în mărturisirea pe care a făcut-o la întoarcerea acasă şi pocăinţa lui în lacrimile durerii pentru neascultare, în dorinţa de a fi măcar o slugă prin slugi, deşi el avea calitatea de fiu.
Modelul ridicării din păcat este Evanghelia Fiului Risipitor! Şi cine nu are nici smerenia şi nici pocăinţa fiului risipitor să o ceară şi o va primi!
Postări
