Sfintilor Apostoli li se cuvin slava, cinste si inchinaciune pentru ca ei i-au urmat lui Hristos Dumnezeul nostru, trecand impreuna cu El prin patima Sa, fiind martori ai rastignirii, mortii, invierii si inaltarii Lui la cer. Ei au fost aceia care s-au imbracat cu putere de sus si limbi de foc s-au ridicat deasupra capetelor lor, ca semn vazut al impartasirii lor de Duhul Sfant, apoi au cutreierat lumea intorcand neamurile pamantului din ratacire si de la inchinarea la idoli la cunostinta adevaratului Dumnezeu, rabdand batai, chinuri, varsari de sange si moarte pentru mantuirea noastra. Insusi Dumnezeu ii cinsteste pe cei doisprezece Apostoli cand va sedea la judecata pe scaunul slavei Sale, atunci si ei vor sedea impreuna cu Hristos pe douasprezece scaune, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel, judecand lumea. Unul dintre Apostoli, cel dintai chemat la apostolat, este Sfantul Apostol Andrei, nascut in cetatea Betsaida, de langa Marea Galileii, care, impreuna cu fratele sau, Apostolul Petru, i-au urmat lui Hristos, devenind din pescari, pescari de oameni. Fiecaruia dintre cei doisprezece Apostoli i-a revenit, prin tragere la sorti, sa propovaduiasca cuvantul Evangheliei lui Hristos la neamurile de pe tot pamantul. Astfel, Sfantului Apostol Andrei i-a cazut la sorti sa propovaduiasca in toata Bitinia, care cuprindea si partile cele de pe langa Marea Neagra. Asa, Sfantul Apostol a ajuns si pe meleagurile noastre, mai precis in partile Dobrogei, unde a intemeiat comunitati crestine, si asta in contextul in care neamul nostru romanesc incepea sa se formeze. Noi ne-am nascut crestini, neamul romanesc primind pecetea Duhului Sfant, care a intiparit pe vecie chipul lui Hristos in fiinta sa. Pentru aceasta, neamul romanesc ii este profund indatorat Sfantului Apostol Andrei, dar nu suficient de recunoscator, judecand dupa numarul mic de biserici care-i poarta numele, mai putin in zona Dobrogei, si dupa faptul ca acest popor nu a fost in stare sa-i dedice Apostolului, care i-a dat identitate, ziua nationala - aceasta zi fiind praznuita ca zi nationala doar de Biserica Ortodoxa Romana, sub titulatura de zi nationala bisericeasca. Toate acestea arata ca poporul roman sufera de multa indiferenta, de lipsa de reactie si de un simt al valorilor beteag. Mai mult, indraznesc sa spun ca, la nivelul societatii moderne, de consum si chiar la nivel politic se manifesta o oarecare jena in ceea ce priveste asumarea credintei crestin-ortodoxe si marturisirea ei, preferandu-se ambiguitatea "libertatii de constiintai. Biserica, Dumnezeu, crucile facute cu sarg sunt doar elemente de campanie electorala. Hristos este comoara de nepretuit a poporului nostru, Ortodoxia este garantia credintei drepte si nemuritoare in Singurul si Adevaratul Dumnezeu intreit in Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, iar Sfantul Apostol Andrei este cel ce ne-a nascut intru Hristos, drept care merita mai multa consideratie.
Postări
