Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

luni, 5 octombrie 2009

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte despre Dialogul cu romano-catolicii

Special
Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos a adoptat astăzi o poziţie oficială cu privire la întrunirea Comisiei Mixte de Dialog între ortodocşi şi romano-catolici în Cipru. Sfânta Chinotită a hotărât următoarele:
1. Sfântul Munte, de-a lungul veacurilor, rămâne prin harul lui Hristos păzitor credincios al Sfintei Credinţe Ortodoxe, pe care de Dumnezeu propovăduitorii Apostoli au predat-o Bisericii şi de Dumnezeu purtătorii noştri Părinţi, prin Sfintele Sinoade Ecumenice au păstrat-o de-a lungul veacurilor nefalsificată. Această Predanie au păzit-o cu fidelitate şi părinţii aghioriţi dinaintea noastră.
2. Fiind informaţi că are să se întrunească foarte curând, în Cipru, Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Romano-Catolici, ce va dezbate tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea bisericilor în primul mileniu”, Sfânta noastră Chinotită, necunoscând tematologia exactă a Dialogului respectiv, îşi exprimă profunda nelinişte şi problematizare pentru faptul că se discută primatul papal înainte ca papismul să fi renunţat la dogmele lui eretice şi la caracterul său lumesc (Statul Vatican). Singura condiţie pentru discutarea temei primatului este revenirea romano-catolicilor la credinţa ortodoxă şi la sistemul sinodal al Bisericii Ortodoxe şi nu „unitate în diversitatea” dogmelor.
3. „Biserica Ortodoxă este acea singură Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, precum a declarat aceasta, în preacinstita şi Sfânta Biserică a Protatului, şi Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Kir Bartolomeu, pe 21.08.2008, în timpul vizitei sale în Sfântul Munte. Acelaşi lucru îl credem şi noi şi vom rămâne statornici în toate câte Sfinţii noştri Părinţi au propovăduit.
Toţi reprezentanţii şi Întâistătătorii celor douăzeci de Mănăstiri din Sfântul Munte Athos, adunaţi în Sinaxă Comună.
(traducere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)(preluat http://www.impantokratoros.gr/DFBD17D6.ro.aspx)

Auzi-mă pe mine, păcătoasa ....


Suntem săraci, goi, bolnavi, suntem răi, ne mâniem repede, ne supărăm, ne dăm cu părerea…ne plângem de orice lucru mărunt. Vrem bani, vrem sănătate, ne simţim neîndreptăţiţi, vrem ce e mai bun, vrem să fim în faţă, ne mândrim, vrem să arătăm bine trupeşte, suntem ispitiţi Doamne, nu cunoaştem judecăţile Tale, unii oameni mor nevinovaţi, alţii săracii se sinucid, alţii nu cunosc dragostea, alţii se nasc bolnavi…unii dintre noi afla că au boli incurabile, unele femei nu pot face copii, altele îi leapădă…

Plângem Doamne, când dăm de greu, suferim şi ne întoarcem la Tine, şi nu avem răbdare, nu ştim să fim smeriţi, ţipăm unii la alţii, căutăm explicaţii, ne răzvrătim, uităm de cuvântul Tău, muncim şi uităm să ne rugăm. Vorbim urât Doamne…şi tare Te întristăm, şi cât aş vrea să nu mai pot face aceste lucruri niciodata şi să văd oamenii fericiţi. Ne este frică de moarte, suntem neputincioşi, o zi fără Tine este dureroasă….Ne ierţi Bunule? Cum să facem să fim mai buni? Cum să fim mai milostivi? Doamne oamenii suferă, şi din pricina păcatelor noastre, ne este frică de necunoscut, alţii trăiesc fără să Te fi cunoscut, alţii Te aşteaptă şi acum. Suntem mici, sărmani, fără Tine nimic nu putem, nu Te întreb de ce lucrurile se petrec cum se petrec. Vreau Doamne, să se întoarcă toţi la Tine, să ne iubim unii pe alţii…

Doamne iarta-ne! Bunule, întăreşte-ne în iubirea Ta, îmbrăţişează-ne. Apa, pământul vor trece, dar Cuvântul tău niciodată nu se va şterge, va sta scris în ceruri mereu. Cum am putea să fim mai buni, cum am putea să Te iubim foarte mult, încât nicio clipă să nu ne despartă de tine? Doamne Iisuse Hristoase, neputincioşi suntem, ajută-ne să ne rugăm mai mult, să avem lacrimi de pocăinţă. Doamne iubeşte-ne şi iartă-ne! De ce nu Te chemăm mereu? Dacă aş afla mâine că peste o lună vom muri, cu siguranţă toţi spre Tine am nădăjdui. Aş vrea să se facă voia Ta, să alegi Doamne ce este mai bun pentru noi, să fii în mintea noastră, să nu mai gândim răul, să vorbească inima noastră despre Tine, să Te iubim Dumnezeul nostru, în veci…amin.

Apăraţi ortodoxia!


Vineri dupamiaza am primit pe strada un fluturas cu o invitatie la un film, cu intrare libera. Si m-am dus. Era la cineva acasa, intr-o camera mare, un fel de mini sala de cinema, improvizata, iar filmul era pus la un videoproiector. N-am stat pana la sfarsit pentru ca a intervenit o problema si cand sa ies, ma opreste o fata si prietenul ei sa ma intrebe daca cred in Dumnezeu si in viata vesnica.

Mi-au spus ca ei sunt un grup de tineri crestini si ca organizeaza in fiecare sambata astfel de intalniri la care vizioneaza filme de la care sa poate dezvolta ulterior discutii despre mantuire si relatia cu Dumnezeu. Am stat, cred ca vreo 30-40 de minute, acolo in curte cu ei si am vorbit despre astfel de lucruri. Multe erau adevarate, cum ar fi ca ar trebui sa fim mai recunoscatori pentru jertfa Lui Iisus, sa incercam sa nu mai revenim la pacatele noastre dupa ce ne-am cerut iertare, si ca ar trebui sa avem o relatie mai apropiata cu Dumnezeu. Ei erau foarte de treaba si prietenosi, dar mi-au tot spus si destule lucruri care nu mi s-au parut tocmai bune, ci mai degraba departe de adevar.

Cum ar fi: ca nu conteaza ce religie ai, atata timp cat crezi in Iisus, ca nu trebuie sa te duci la biserica ca sa te rogi, ca n-ai nevoie de spovedit la preot ca sa-ti fie iertate pacatele, ci e suficient sa-I spui Lui Dumnezeu ca-ti pare rau si poti face asta oriunde si cu oricine, si altele dar nu prea imi mai aduc aminte. Mi s-a mai parut nepotrivit si ca ei nu aveau o religie anume, au spus ca sunt crestini, dar unul a zis ca e ortodox, altul penticostal si asa mai departe… m-au invitat si la biserica la ei, despre care au spus ca e acolo in curte… si ca e o biserica crestina, desi eu n-am vazut nici o cruce ,nici o icoana, nimic, doar o curte obisnuita, o camera mare, cu multe scaune, un videoproiector si niste tobe.

Iar cel mai nepotrivit mi s-a parut faptul ca au insistat de cateva ori sa ma rog cu ei, acolo in curte , pentru a ma pocai de pacatele mele si a cere iertarea Lui Dumnezeu. Din invatatura mai multor parinti atoniti , stiam ca nu e bine sa te rogi impreuna cu cei de alte religii, si n-am vrut, am incercat sa evit fara sa-i fac sa se simta prost.

Problema e ca toata chestia asta mi se pare cam ecumenista, un pas maricel spre unificarea religiilor…si partea rea e ca multi sunt atrasi de atitudinea foarte prietenoasa, de generozitatea lor si pe motivul ca “in bisericile ortodoxe nu gasesti atata prietenie si solidaritate intre oameni”, se indeparteaza de adevar si se ratacesc prin astfel de “bisericute”. Daca aveti de a face cu astfel de intamplari sau altele asemanatoare, va sfatuiesc sa marturisiti ortodoxia si sa o sustineti. Nu zic sa va izolati de oamenii care sunt de alte religii, sugerez doar sa nu va lasati prinsi de ale lor. Parintele Serafim Rose considera ca aceste actiuni ecumeniste prin care se incearca unirea bisericilor crestine (si nu numai) au rolul de a nimici trairea duhovniceasca in Hristos si de a-i pregati terenul lui Antihrist.
Am mai cunoscut tot de curand o persoana care era “intre credinta si tagada”, motivand indoielile sale prin faptul ca de fiecare data cand a suferit si s-a rugat , n-a primit nici un raspuns, “parca Dumnezeu n-ar auzi sau nu i-ar pasa”. Asa ca a ajuns la concluzia ca “Dumnezeu e pana la urma universul, ca nu exista pedeapsa pentru greseli sau recompense pentru fapte bune, ci e doar o lege a universului, prin care o fapta atrage dupa ea alta la fel”. Mai credea ca omul are puterea de a face orice si ca totul depinde doar de propria gandire ce are o mare influenta asupra vietii omenesti si o putere nelimitata.”

Astfel de idei mi se par si mai periculoase, intrucat par sa-l scoata pe Dumnezeu complet din viata omului, duc spre ateism. Feriti-va de oameni care incearca sa va convinga de astfel de lucruri. Priviti in jur si slaviti-L pe Dumnezeu pentru toate. Inchinati-va in Treime si simtiti acea caldura din suflet , care devine aproape materiala , prin iubirea Lui Dumnezeu. Nu stiu metode de “imunizare” impotriva ecumenismului, decat conversatia cat mai deasa cu Dumnezeu, marturisirea ortodoxiei, si eventual inarmarea cu “un pistol duhovnicesc”, asa cum numea Parintele Paisie mataniile, ce ne ajuta sa ne amintim de rugaciunea mintii de mai multe ori pe zi.

Capcanele ecumenismului sunt multe, si care mai de care mai ademenitoare, printr-un ambalaj de vorbe si fapte placute. Deci, sa avem atentie, grija si ne aparam darul primit prin jerta de la Dumnezeul nostru, ortodoxia!(preluat de pe ortodoxiatinerilor)

Scrisoarea Mitropolitului Serafim


Scrisoarea Mitropolitului Serafim de Pireu către Mitropolitul Ieremia de Gortina
Mitropolitul Serafim de Pireu a trimis o scrisoare Mitropolitului Ieremia de Gortina ca răspuns la Enciclica lui Kir Ieremia referitoare la retragerea semnăturii sale de pe textul „Mărturisirii de Credinţă împotriva Ecumenismului". Merită de menţionat că Agenţia de Ştiri Bisericeşti Romfea.gr a publicat textul despre retragerea semnăturii Mitropolitului Ieremia de Gortina.

Scrisoarea Mitropolitului Serafim de Pireu are următorul conţinut:

Înaltpreasfinţite Stăpâne,

Am primit Scrisoarea Voastră Enciclică comunicată şi nouă, datată în 28.09.2009 şi trimisă către preoţii şi Sfintele Mănăstiri din de-Dumnezeu-păzita Voastră Mitropolie, (scrisoare) referitoare la retragerea semnăturii Voastre de pe textul pus în circulaţie şi cu iubire frăţească purced în a-mi exprima către Înalpreasfinţia Voastră smeritele mele gânduri despre acesta.
În Preasfânta noastră Biserică Nedespărţită, Apostolică şi Universală, Cap şi Adevăr şi Viaţă şi Cale şi Canon al dreptei judecăţi nu este niciun om, ci Însuşi Hristos Cel viu Care trăieşte în veci.
Iar noi toţi fraţi suntem, după cuvântul scripturistic şi, conform aceluiaşi, nimeni nu este exclus de la ospăţul credinţei şi de la cina Mielului, atâta vreme cât este mădular preacinstit al Trupului Lui.

Din acest motiv în Teologia şi în Viaţa Bisericii, niciodată nu nu s-a putut însinua „statulul sacru" al Romei celei căzute, ci dimpotrivă, buna rânduială a sistemului ierarhic şi a coabitării tuturor persoanelor.
Prin urmare, expunerea de către nişte fraţi trezvitori a unui text cu adevărat ortodox şi cu perspectivă ortodoxă, după cum este aşa numita „Mărturisire de Credinţă împotriva ecumenismului" (sincretist), nu împiedică întru nimic desfăşurarea normală a vieţii bisericeşti, ci dimpotrivă, o întăreşte şi o dinamizează şi, prin urmare, reclamaţiile unor fraţi care s-au arătat deranjaţi - membri ai Trupului Bisericii - din păcate, se dovedesc neîntemeiate şi aparente, fiind alimentate de oportunism şi interese meschine.
Şi aceasta o susţinem întru cunoştinţă, după ce am cercetat cuvânt cu cuvânt textul menţionat.
Din păcate, cei deranjaţi denaturează cele cuprinse în el (în textul Mărturisirii de Credinţă), prezentându-l ca şi cum s-ar opune celor conglăsuite şi hotărâte în mod panortodox referitor la desfăşurarea dialogurilor cu eterodoxia.
Cu siguranţă în text este stigmatizată nu hotărârea panortodoxă despre desfăşurarea dialogurilor cu semenii noştri ţinuţi de fiara cea din adânc, ci diminuarea conştiinţei de sine ortodoxe din timpul întreţinerii acestora prin diferite acţiuni sau omisiuni.



Încheind frăţeşte, mă rog ca să dobândiţi pacea întru toate.

+ SERAFIM, Mitropolit de Pireu


(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa:www.romfea.gr) (preluat de pe http://www.impantokratoros.gr/F4CA9F05.ro.aspx)

Arhim. Ioil: Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii


Arhim. IOIL Konstantaros,
Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a II-a a lui Luca

(sau a XIX-a după Rusalii)

(Luca 6:31-36)

Dacă într-adevăr oamenii ar vrea să studieze şi să aplice Sfânta Evanghlie, atunci nu doar societatea noastră ar fi deosebită şi cu adevărat umană, ci ne-am fi apropiat şi de virtuţile pe care le are Însuşi Părintele nostru cel Ceresc.
Exact acest adevăr ne învaţă şi pericopa evanghelică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici. Prin deosebita sa harismă literară şi prin darul excepţional al dumnezeieştii insuflări de care a dispus, Sfântul Evanghelist Luca descrie cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dezvăluie în Predica de pe Munte.
Fără doar şi poate nu trebuie să existe credincios care să ignore aceste cuvinte din „Predica de pe Munte", care rezumă Revelaţia evanghelică şi-l povăţuiesc pe om în a deveni copil adevărat al lui Dumnezeu.
Acum, să ne oprim înaintea unui diamant ceresc şi să încercăm să aruncăm câteva priviri asupra lui, însă cu hotărârea statornică să împlinim în viaţa noastră îndrumările pe care ni le dăruieşte. „După cum voiţi să vă facă vouă oamenii, şi voi faceţi lor asemenea" (Luca 6:31).
Nu ştiu, fraţii mei - chiar dacă noi vrem să ne numim creştini credincioşi - nu dacă împlinim acest cuvânt, ci dacă măcar am conştientizat înălţimea şi adâncimea lui...
Evident că nu! Cel puţin nu la dimensiunea la care ar trebui. Din nefericire, şi acest text face parte dintre acele cuvinte ale Domnului pe care noi le-am dispreţuit.
Şi nu este rupt de realitate şi nici exagerat cuvântul unui sfânt contemporan că: „Dacă oamenii ar împlini acest cuvânt ceresc, nu numai înfricoşătoarele războaie (cel puţin dintre „creştinii" civilizaţi) ar înceta această acţiune distructivă a lor, ci chiar şi scările tribunalelor ar fi înverzit (în sensul de a creşte verdeaţă pe ele), deoarece nimeni (cel puţin dintre credincioşi) nu ar fi trecut porţile lor pentru a calomnia sau a păgubi pe fratele său".
Ce aţi vrea, iubiţii mei? Este un mare adevăr expresia înţelepţilor noştri strămoşi: „Unde sunt multe legi, acolo e şi multă fărădelege!".
Căutaţi să aflaţi numărul mare al celei din urmă legi care a fost promulgată în ţara noastră şi vă veţi îngrozi de miile de legi care au fost promovate şi există, desigur, constituind în realitate un nesfârşit imperiu de hârtii, în care ele însele îşi pierd cursul lor logic!
Şi toate acestea, desigur, pentru a înlesni pe om, pe cetăţean, societatea...
Într-adevăr, când va înţelege în sfârşit omul, cu o simplitate de copil mic, că bucuria şi fericirea sa le va găsi doar lângă Dumnezeu, împlinind sfânta şi mântuitoarea Lui Lege?
Să vorbim acum despre ce au câştigat societăţile noastre, în mod oficial atee şi, în plus, satanice, atunci când ajung să voteze (sub o mantie democratică) legi care se împotrivesc direct poruncilor promulgate de Dumnezeu? De unde să începem şi unde să ne oprim? Divorţuri, înţelegeri de liberă convieţuire, avorturi şi culmea stricăciunii şi a apostaziei, legalizarea homosexualităţii cu toate cele asociate acesteia, care provoacă sărmanului om dezgust şi scârbă, iar în cele din urmă îl dovedesc şi mai rău chiar decât animalele necuvântătoare, care, în cele din urmă, rămân şi se mişcă în limitele firii lor. Dar acestea sunt o altă realitate tragică a societăţilor îndepărtate de Dumnezeu, realitate care răneşte profund şi aduce dreapta urgie şi pedeapsă a lui Dumnezeu.
Să încheiem acum prin cuvântul : „După cum voiţi să vă facă vouă oamenii, şi voi să faceţi lor asemenea"; acesta trebuie să constituie pentru credincioşi o regulă de viaţă şi de comportament, regulă pe care o înţelege şi cel mai simplu om, o consideră corectă şi o poate împlini cu uşurinţă.
Împlinirea acestei porunci ne va conduce la toate celelate pe care le menţionează pericopa evanghelică şi în cele din urmă ne va duce spre gustarea dulceţii îndurărilor. Este foarte important că Domnul Iisus încheie acest canon (regulă) al comportamentului social perfect printr-un îndemn de o mare importanţă:"Fiţi dar voi milostivi, precum şi Tatăl vostru Cel ceresc milostiv este" (Luca 6:36). Adică: Fiţi îndurători faţă de aproapele vostru, compătimitori în necazurile lui, oricine ar fi acesta, ca şi Dumnezeu, Tatăl vostru Cel ceresc, să fie îndurător faţă de toţi şi faţă de voi înşivă.
Există într-adevăr vreo îndoială că dacă societatea noastră ar fi împlinit această regulă şi dacă oamenii şi-ar fi ritmat comportamentul lor cu acest desăvârşit criteriu, cu cuvintele lui Hristos, viaţa noastră ar fi fost armonioasă, paşnică şi în toate binecuvântată?



(traducere din limba greacă: monahul Leontie; sursa: p.ioil@freemail.gr)(preluat http://www.impantokratoros.gr/A9DD7FA5.ro.aspx)