CUM S-A SĂRBĂTORIT „ZIUA CRUCII”ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI

PREAFERICITUL TEOFIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI A PARTICIPAT SEARA LA VECERNIE, IAR DIMINEAŢĂ LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE CU PRILEJUL PRAZNICULUI ÎNĂLŢĂRII CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
ÎN PREASFÂNTA BISERICĂ A ÎNVIERII


GREGORIAN 28.09.2009/IULIAN 14.09.2009


PF Teofil, litanie cu Sf. Cruce
A TOATĂ LUMEA ÎNĂLŢARE A CINSTITEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI

A FOST SĂRBĂTORITĂ CU UN DEOSEBIT FAST ÎN PATRIARHIA IERUSALIMULUI


Conform istorisirilor evanghelice, Domnul nostru Iisus Hristos „ca o oaie spre junghiere s-a adus” (Fapte 8, 33) pentru mântuirea noastră. De la pretoriu a fost condus pe calea martiriului „spre Golgota, care se zice şi Locul Căpăţânii” (Matei 27, 33), „în afara porţii” (Evrei 13, 12) şi acolo a fost răstignit, acolo a fost îngropat într-un mormânt nou (Matei 27, 60), de unde a treia zi a înviat.

Acest loc al martiriului, al îngropării şi al învierii Domnului nostru Iisus Hristos fusese astupat cu pământ şi acoperit cu idoli până în anul 326 d.Hr. În acest an a venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului Sfânta Elena, trimisă de fiul ei Constantin cel Mare, care fusese informat despre starea Locurilor de Închinare de către reprezentantul Bisericii Ierusalimului, Arhiepiscopul Macarie, cu un an înainte, în cadrul Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325).


Sfânta Elena, îndrumată de creştinii din Ierusalim, a aflat locul Golgotei şi al Mormântului Domnului, a găsit Cinstita Cruce şi a început lucrarea de ridicare a unei măreţe biserici deasupra acestora.

Această minunată lucrare a durat un deceniu, 326-336 d.Hr. După finalizarea ei, împăratul Constantin cel Mare a chemat pe episcopii ce se adunaseră în Tirul Sidonului şi pe mulţi alţii din diferite regiuni şi s-a săvârşit sfinţirea bisericii.

În timpul slujbei de sfinţire, poporul adunat dorea să vadă Crucea Domnului. La cererea mulţimii, Arhiepiscopul Macarie al Bisericii Ierusalimului împreună cu Sfânta Elena au „înălţat” Cinstita Cruce. Atunci, privind Crucea, poporul a strigat: „Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte…”.
Aceste evenimente care au avut loc atunci, o singură dată, Biserica a rânduit ca să fie sărbătorite în fiecare an. Pe de-o parte, evenimentul sfinţirii pe 13 septembrie, iar pe de altă parte evenimentul Înălţării pe 14 septembrie în fiecare an. Biserica Sionului a prăznuit şi anul acesta conform tipicului ei această sărbătoare a Înălţării Cinstitei Cruci.

Coborârea procesiunii spre locul de închinare al aflării cinstitei Cruci

De cu seară, după citirea Ceasului al IX – lea în Biserica Mănăstirii Sfinţilor Constantin şi Elena, de la poarta centrală a mănăstirii s-a început coborârea oficială a părinţilor aghiotafiţi spre Preasfânta Biserică a Învierii. Odată cu intrarea în Biserică, a avut loc închinarea la locul de pelerinaj numit Piatra Ungerii (sau Pogorârea de pe Cruce) şi la Preasfântul Mormânt, iar în continuare s-a săvârşit Vecernia Mare cu Litie în marea Biserică a Învierii, în prezenţa Preafericitului Teofil, Patriarhul Ierusalimului, după care, arhierei şi preoţi, au intrat în Sfântul Altar şi de acolo au urcat spre înfricoşătoarea Golgotă unde s-au închinat. În noaptea praznicului a avut loc slujba Utreniei, rânduiala Înălţării Sfintei Cruci şi Dumnezeiasca Liturghie, slujba fiind oficiată în sobor de către Egumenul Bisericii Învierii, părintele arhimandrit şi paraschevofilax Isidoros.

Înălţarea Sfintei Cruci pe Înfricoşătoarea Golgotă
La orele 7 dimineaţă, în ziua praznicului, a avut loc din nou coborârea oficială în Preasfânta Biserică a Învierii. În sunetul clopotelor, după îmbrăcarea în veşminte a patriarhului şi a arhiereilor, a început Dumnezeiasca Liturghie plină de smerenie, dar şi de măreţie, deopotrivă. Au slujit Preafericitul, arhierei co-liturghisitori ai Tronului, Mitropolitul Procopie de Filippi, Neapole şi Thasos (din Grecia), Episcopul Nicandru de Banat (din Patriarhia Serbiei), mulţi ieromonahi şi preoţi în prezenţa multor pelerini care au participat cu multă umilinţă, pelerini de diferite naţionalităţi, dar de o singură credinţă şi de o singură mărturisire, cea ortodoxă; într-un singur Trup, Trupul Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. După apolisul Dumnezeieştii Liturghii, a început rânduiala Înălţării Sfintei Cruci de pe treptele Bisericii Mari, după ce mai întâi Preafericitul a binecuvântat Sfânta Intrare pentru procesiune.


PF Teofil purtând cinstita cruce

Procesiunea a început de la „Buricul Pământului” – din centrul Bisericii Mari, s-a îndreptat spre Kuvuklionul Sfântului Mormânt, apoi spre Piatra Ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a trecut prin faţa Paraclisului lui Adam şi a Paraclisului „Coroanei de Spini” şi a coborât la locul aflării Cinstitei Cruci, unde a avut loc Înălţarea Cinstitei Cruci de către Preafericitul în cele patru puncte cardinale, conform tipicului.

Înălțarea Cinstitei Cruci pe locul descoperirii ei

În continuare, procesiunea a urcat înapoi, a trecut prin faţa Paraclisului numit „Împărţit-au hainele Mele loruşi”, a Paraclisului Sfântului Longhin Sutaşul, al Celor Şapte Cămări, a Locului de Închinare numit „Nu te atinge de Mine”, a înconjurat de trei ori Sfântul Kuvuklion al Preasfântului Mormânt şi din nou a trecut pe lângă locul Piatra ungerii (a Pogorârii de pe Cruce), a urcat treptele spre Golgota, iar deasupra Sfintei Mese de pe Golgota a fost aşezată Cinstita Cruce împreună cu ramuri de busuioc. Patriarhul Teofil al Ierusalimului a luat-o şi a înălţat-o în cele patru puncte cardinale conform rânduielii tipiconale. După aceasta, Prefericitul şi arhiereii s-au închinat locului de sub Sfânta Masă – în care a fost înfiptă Crucea Domnului nostru Iisus Hristos – precum şi Crucii Domnului înălţate pe Sfânta Masă. Credincioşii, la fel, apropiindu-se, s-au închinat şi au primit din busuiocul care a împodobit Cinstita Cruce spre sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, a pâinilor, a terenurilor şi caselor.

PF Teofil rostind un cuvânt în Sala Tronului

La sfârşit, Preafericitul şi obştea sa, ca şi majoritatea pelerinilor au urcat în Sala Tronului. Aici, Preafericitul a luat cuvântul şi a spus următoarele:

„Înaltpreasfinţia Voastră Procopie, Mitropolit de Filippi, Neapole şi Thasos,

Excelenţa Voastră, Consule General al Greciei,

Cinstiţi părinţi şi fraţi în Hristos, membri respecatbili ai Sfintei Biserici Ortodoxe a Domnului nostru şi ai tagmei spudeilor, evlavioşi închinători, copii iubiţi în Domnul ai smereniei noastre, bucuraţi-vă în Domnul pururea, dar mai ales veseliţi-vă astăzi, la sfânta şi marea sărbătoare a Înălţării în toată lumea a Cinstitei Cruci, sărbătoare indisolubil legată de Ţara Sfântă şi de Sfânta şi Cinstita noastră Obşte a Sfântului Mormânt,

Zice Apostolul Pavel: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită mie şi eu lumii (Galateni 6, 14)». Cu alte cuvinte: Să nu se întâmple niciodată ca eu să mă laud cu ceva, ci doar cu aceea că pentru mine Iisus Hristos a luat chip de rob şi s-a răstignit pentru mântuirea mea. Singura mea laudă este moartea pe cruce a Domnului, iar prin credinţă în moartea aceasta, lumea a fost omorâtă şi şi-a pierdut puterea asupra mea. Dar şi eu am murit faţă de lume.

Prin aceste cuvinte pauline, se exprimă în cel mai exact şi mai limpede mod sensul şi importanţa Cinstitei Cruci atât pentru Sfânta Biserică a lui Hristos şi pentru membri ei credincioşi, cât şi pentru lume. Iar pentru Biserică şi pentru membri ei credincioşi Crucea constituie o laudă. Pentru lumea care se leapădă de Cel Răstignit ea constituie o nebunie şi o sminteală. Marele Pavel spune: „Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, iudeilor sminteală, iar elinilor nebunie” şi adaugă Apostolul Pavel zicând: „Dar celor chemaţi, şi iudei şi elini, pe Hristos Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1: 23-24). Sfânta noastră Biserică, prin sărbătoarea de astăzi şi prin adunarea euharistică la Înălţarea Cinstitei Cruci chiar pe acest loc al Golgotei, adică al răstignirii lui Hristos, arată exact această putere şi înţelepciune a lui Hristos cel Răstignit. Iar în mod deosebit cinsteşte Sfânta Cruce, deoarece ea s-a făcut pricina, prilejul îndumnezeirii tuturor, şi cu atât mai mult a noastră.

„Bucură-te, cerule”, cântă imnograful, „şi, pământule, veseleşte-te, căci Preasfânta Cruce vine sfinţindu-ne prin har, pe care să o sărutăm ca pe un izvor de sfinţire şi îndumnezeire al nostru şi al tuturor oamenilor”.

Şi noi, Egumeni prin mila lui Dumnezeu ai Obştii Sfântului Mormânt, care ne-am învrednicit să slujim Cinstitei Cruci, pricinii îndumnezeirii tuturor, ne rugăm ca harul ei sfinţitor şi puterea ei să întărească, să lumineze şi să apere pe toţi care cu credinţă se închină ei.

Ne rugăm, de asemenea, ca puterea biruitoare a Crucii, care a nimicit duşmănia dintre cele cereşti şi cele părinteşti, să nimicească şi duşmănia dintre oameni şi dintre popoare spre răspândirea reconcilierii şi a păcii pe pământ şi mai ales în Ţara Sfântă. Amin”.
Înaintea praznicului Înălţării Cinstitei Cruci, s-a sărbătorit pomenirea Înnoirii Bisericii Învierii în Marea Biserică a Învierii prin Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de către Înaltpreasfinţitul Aristarh, Arhiepiscop de Constantina.

Înălțarea Sf Cruci în Ramalla de către IPS Aristarh

În ziua Înălţării Cinstitei Cruci, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie şi Rânduiala Înălţării Cinstitei Cruci în comunitatea elin-ortodoxă arabofonă din Ramalla, al cărei Întâistătător este epitropul patriarhal, Arhimandritul Galaction, care a predicat credincioşilor care au umplut biserica lui Dumnezeu cuvânt de folos despre Cinstita Cruce .



IPS Aristarh cu Sf Cruce în Birzet

În seara aceleiaşi zile, a avut loc aducerea Cinstitului Lemn al Crucii, luat din Preasfânta Biserică a Învierii, în oraşul Birzet, din apropiere de Ramalla, de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina. Participarea creştinilor, indiferent de confesiune, a fost emoţionantă şi grăitoare pentru evlavia lor faţă de Cinstita Cruce a Domnului.
(text preluat de pe situl oficial al Patriarhiei Ierusalimului şi tradus din greceşte de monahul Leontie)

Pilda zilei....

Puterea jertfei
Într-o seară, la un han, doi călători vorbeau despre drumul lung pe care îl lai aveau de străbătut, cinstindu-se cu un pahar de vin. Deodată, lumea afară începe să ţipe. Alarmaţi, cei doi stranii ies în uliţă, unde văd o casă cuprinsă de flăcări, iar alături o femeie ţipând:

- Copilul meu, copilul meu este în casă!

Fără să stea pe gânduri, unul din cei doi călători intră printre flăcări şi, după ceva timp, iese cu pruncul în braţe. Femeia îi mulţumeşte cu lacrimi în ochi, în timp ce lumea îl priveşte cu admiraţie, pentru fapta sa. în tot acest timp, prietenul său nici nu se mişcase, ci aştepta liniştit în faţa hanului, întorşi amândoi la masă, acesta îi spune:

- Eşti nechibzuit. Puteai să mori, ce te-a făcut să-ţi rişti viaţa?

- Am sărit în flăcări pentru a salva copilul. N-am făcut nimic deosebit. Dacă te uiţi cu atenţie în jurul tău, vezi că toate se jertfesc unele pentru altele: până şi grăun­tele din pământ putrezeşte pentru ca din el să răsară o plantă nouă, o mlădiţă care să ducă viaţa mai departe, mama îşi sacrifică tinereţea pentru a-şi creşte copiii şi a-i educa, soldatul moare apărându-şi ţara şi aşa mai departe; toate trăiesc unele pentru celelalte.

- Bine, dar dacă ai fi murit şi tu, ce realizai?

- Atunci, poate că aş fi fost şi eu asemenea grăuntelui...

Lumea toată este călăuzită de exemplul Mântuitorului Care S-a jertfit pe Cruce pentru mântuirea noastră. Omul trebuie să urmeze şi el acest exemplu fără de căre viaţa nu are sens. Cel cu sufletul curat caută binele celorlalţi şi nu pe al său; se roagă pentru toţi şi nu pentru sine; deci, prin tot ceea ce face, trăieşte pentru ceilalţi, nu doar pentru el însuşi.

"Când vă veţi curăţa sufletele voastre, atunci ele vor străluci şi se vor împărtăşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiasca şi cereasca Sa strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, îndreptate spre lumina dumnezeiască şi vor putea primi şi ele strălucire. "

(Sfântul Dionisie Areopagitul )

Stiri ...din lume adunate...

Bucureştiul - oraşul cu cele mai multe biserici aflate sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva
Şaptesprezece biserici parohiale şi paraclisul unei mănăstiri din Capitală îşi vor serba hramul, mâine, 14 octombrie, cu prilejul sărbătoririi Sfintei Cuvioase Parascheva. Aceste locaşuri de cult aparţin Mănăstirii „Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Reşedinţa Patriarhală şi următoarelor parohii: în Protoieria I Capitală - Bariera Rahovei, Cotroceni, Galileea Străuleşti, Militari II, Cuvioasa Parascheva (str. Iacobeni, sectorul 5), Sfânta Vineri Drumul Taberei, Sfânta Vineri Nouă, Sfânta Vineri Pajura, în Protoieria II Capitală - Batiştei, Doamna Oltea, Sfânta Vineri Colentina, în Protoieria III Capitală - Cuvioasa Parascheva (str. soldat Ghe. Lică, sectorul 4), Dobroteasa, Mihai Bravu, Titan, Sfânta Vineri Berceni, Sfânta Vineri Hereasca.
Anul acesta, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va participa la slujba Vecerniei, oficiată astăzi, 13 octombrie, începând cu orele 18.00, la biserica parohiei cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva din cartierul Mihai Bravu (str. Cerceluş, nr. 18, sect. 3, Bucureşti), iar apoi la Vecernia de la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva" din Reşedinţa Patriarhală. Mâine, 14 octombrie, Patriarhul României va participă la Sfânta Liturghie, oficiată de la orele 10.00, la biserica cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva a parohiei Sfânta Vineri Nouă din bulevardul Nicolae Titulescu, nr. 157, sect. 1, Bucureşti.

www.basilica.ro
Hillary Clinton invitată să acţioneze contra persecuţiilor religioase din Iran


O comisie guvernamentală americană l-a invitat pe secretarul de stat Hillary Clinton să ceară socoteală Iranului pentru persecutiile religioase din această ţară, relatează Agerpres. USCIRF a denunţat represiunea sistematică ale cărei ţinte sunt minorităţile religioase bahaiste, sufiţii, evreii şi creştinii.Iranul trebuie să fie tras la răspundere pentru încălcările flagrante ale libertatii religioase, a scris Comisia Statelor Unite ale Americii ...

www.meme.ro

Secta Moon, o moştenire de miliarde de dolari


Reverendul Sun Myung Moon a încredinţat celor trei fii gestionarea imperiului financiaro-religios fondat acum mai mult de jumătate de secol. Controversatul lider spiritual, astăzi miliardar, vrea să rămână, totuşi, „Adevăratul părinte" al comunităţii supranumite Biserica Unificării.
Conform dorinţei lui Moon, care a împlinit 90 de ani, de „problemele religioase" urmează să se ocupe mezinul, Moon Hyung-jin, 30 de ani, în timp ce fiul mijlociu, Moon Kook-jin, va administra afacerile sectei în Coreea de Sud, iar fiul cel mare va superviza operaţiunile internaţionale.
Moon Hyung-jin declară că responsabilitatea atribuită de tatăl său „este prea grea", dar promite o transparenţă mai mare în privinţa activităţii de colectare a fondurilor pentru gruparea religioasă.
De la fondarea sa în 1954, la New York, de către coreeanul Sun Myung Moon, Biserica Unificării a devenit un adevărat imperiu financiar compus din sute de societăţi, universităţi, spitale, publicaţii, o staţiune de schi în Coreea de Sud, ba chiar o echipă de fotbal şi o trupă de balet.
Mariaje la grămadă
Secta a devenit faimoasă în special datorită practicii spectaculoase a „căsătoriilor în masă", oficiate simultan pe marile stadioane din diverse oraşe ale lumii.
Ultima ceremonie de acest gen a avut loc chiar ieri, când 40.000 de persoane din Coreea de Sud, Brazilia, Venezuela şi SUA şi-au unit destinele în acelaşi moment, cu „binecuvântarea" reverendului Moon, care i-a îndemnat pe miri „să construiască o lume multiculturală".
Familia Moon susţine că numărul adepţilor este de ordinul milioanelor, dar cifrele oficiale arată că aceştia nu depăşesc 180.000. În timpul Războiului Rece Sun Myung Moon a susţinut că secta fondată de el a militat împotriva comunismului.
Politică duplicitară
Documente din 1998 ale US Defence Intelligence Agency arată însă că liderul spiritual l-a finanţat pe dictatorul nord-coreean Kim Ir Sen, apoi şi pe urmaşul acestuia, Kim Jong Il. În 1974, Moon i-a luat apărarea preşedintelui Nixon în timpul scandalului Watergate.
Polemici şi controverse
În anii '70, grupuri de părinţi şi foşti membri ai sectei, care promovează obedienţa absolută faţă de Moon (foto), l-au acuzat pe acesta de tehnici de spălare a creierului pentru recrutarea de adepţi.
Ei sunt obligaţi să se supună directivelor venite de sus până în cele mai mărunte detalii ale vieţii personale. De regulă, sunt determinaţi să rupă legăturile cu „familia neiluminată".

www.adevărul.ro
Fotbal lovit de islam

Fotbalistele din Iran sunt forţate să joace acest sport îmbrăcate din cap până în picioare. În Iran, fotbalul este un înlocuitor pentru tot ceea ce lipseşte şi, în primul rând, pentru libertatea după care tânjesc 70 de milioane de oameni.
Doar în Iran şi în Liban fotbalistele sunt nevoite să joace îmbrăcate cu pantaloni şi tricouri lungi, dar şi cu tradiţionalul hijab pe cap Foto: Afp
Deşi s-a bucurat mereu de popularitate şi în rândul sexului slab, odată cu revoluţia islamică din 1979, fotbalul feminin a fost interzis în Iran. Motivul?
Echipamentul nu corespunde normelor religioase potrivit cărora o femeie trebuie să-şi acopere în întregime corpul atunci când iese pe stradă sau când practică, în public, orice fel de activitate, fie ea şi sportivă.
A trebuit să treacă mai bine de 14 ani de la revoluţie pentru ca femeile să primească din nou dreptul de a da cu piciorul în minge. În 1993, după mari presiuni făcute de organizaţiile ce luptă pentru drepturile femeilor, s-a organizat un campionat pentru femei.
Totul s-a desfăşurat sub un control strict, într-o sală acoperită, unde accesul bărbaţilor sau al camerelor de luat vederi a fost interzis. Zece formaţii au participat în această competiţie, iar după alţi opt ani, în 2001, Ministerul Educaţiei şi Sportului a aprobat formarea unui campionat oficial de futsal pentru femei.
Vor avea un stadion de 40.000 de locuri
Din 2005, Iranul are şi o naţională feminină de fotbal (locul 49 FIFA, în vreme ce România ocupă locul 36) în care jucătoarele intră pe teren acoperite din cap până în picioare!
Având în vedere succesul de care se bucură fotbalul în rândul reprezentantelor sexului frumos, guvernul iranian a aprobat construirea unui stadion de 40.000 de locuri destinat femeilor.
Regulile jocului rămân însă neschimbate: fotbalistele trebuie să intre pe teren complet acoperite, iar accesul bărbaţilor pe arenă este interzis.
Au forţat intrarea pe stadion
Adversarele nu sunt deranjate de costumaţia iraniencelor Tot după revoluţia islamică din 1979 a fost blocat şi accesul femeilor pe stadioanele din Iran. „Limbajul dur folosit de bărbaţi în timpul meciurilor creează un mediu nepotrivit pentru femei" a fost explicaţia oficială.
Femeile străine sunt însă primite pe arenele din Iran pe motiv că „nu înţeleg înjurăturile scandate de bărbaţi". Singura dată când iraniencele au putut asista la un meci a fost în 2005, la Iran - Bahrein, meci după care perşii s-au calificat la CM 2006. 100 de femei au oprit maşina preşedintelui de atunci, Mohammad Khatami, iar la ordinul acestuia ele au urmărit meciul chiar din loja prezidenţială.
Doi ani mai târziu un imens scandal a zguduit fotbalul iranian. Un club a organizat, în mare secret, un amical între echipa feminină şi cea masculină de tineret, iar autorităţile au intrat în posesia unor imagini filmate cu telefonul mobil. Clubul a fost nevoit să-şi desfiinţeze formaţia feminină, iar mai mulţi oficiali au primit suspendări şi amenzi usturătoare.
Ce obligaţii au femeile islamice
Să-şi menţină tot timpul castitatea. Nu trebuie să aibă relaţii extramaritale.
Să se îmbrace modest şi să poarte hijab (basma de acoperire) când ies din casă.
Nu au voie să poarte haine bărbăteşti.
Să crească copiii conform nevoilor Islamului.
Pot lua de soţ un singur bărbat, pe când un bărbat se poate căsători cu patru soţii.
Nu se pot căsători cu un nemusulman.
Partea de moştenire este mai mică decât cea a bărbatului.

www.adevărul.ro