Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

luni, 23 noiembrie 2009

E vremea colindelor.....

Imi place sa ascult colinde chiar de la inceputul postului si chiar si in timpul anului ...Imi transmit o pace ,imi amintesc de copilarie ,de zapada mare care imi ajungea pana la brau,de nerabdarea cu care il asteptam pe pruncul Hristos sa se nasca ca sa primim eu si sora mea cate un dar de la magi,caci asa ne spunea bunica ...
Voi posta cate un colind pana in ajunul Nasterii Domnului....
Hristos Se naşte, Slaviti-L!

Prăznuirea sărbătorii Tronului Patriarhiei Ierusalimului


05.11.2009 Gregorian/ 23.10.2009 Iulian

Prăznuirea sărbătorii Tronului Patriarhiei Ierusalimului


POMENIREA SFÂNTULUI IACOV,
FRATELUI LUI DUMNEZEU,
SE PRĂZNUIEŞTE PANIGIRIC
DE CĂTRE PATRIARHIA IERUSALIMULUI
CA SĂRBĂTOARE A TRONULUI EI


Sfântul Iacov, fratele după trup al Domnului, pentru care se şi numeşte „fratele lui Dumnezeu", este primul ierarh al Bisericii Ierusalimului.
Este cel pe care însuşi Domnul l-a aşezat în vrednicia episcopală a păstoririi Maicii Bisericilor. Acest lucru îl confirmă Biserica în condacul sărbătorii Sfântului Iacov: „Dumnezeu, Cuvântul Cel Unul-Născut al Tatălui, Care a venit la noi în zilele mai de pe urmă te-a arătat pe tine, minunate Iacove, întâi păstor şi dascăl al Ierusalimului şi credincios iconom al tainelor duhovniceşti, pentru aceea pe tine toţi te cinstim, apostole".
Din acest motiv, Patriarhia Ierusalimului deţine din cele mai îndepărtate vremuri o sfântă biserică în cinstea Sfântului Iacov, fratele lui Dumnezeu, lângă Biserica Învierii. Prin treptele acestei biserici Frăţia Sfântului Mormânt are propriul acces interior spre Biserica Învierii. Această biserică a fost cedată de către Patriarhie comunităţii ei ortodoxe din Ierusalim vorbitoare de limbă arabă, pentru a fi folosită ca biserica ei catedrală cu slujbe în limba arabă. Din acest motiv, odată cu încheierea sărbătorii în patriarhie, epitropul Sfântului Iacov înmânează cheile bisericii patriarhului ca semn de cerere şi ascultare, iar patriarhul i le dă iarăşi înapoi.
În această biserică şi anul acesta s-a prăznuit festiv de către Patriarhia Ierusalimului pomenirea Sfântului Iacov.
De cu seară s-a săvârşit Vecernia Mare cu Litie prezidând Preafericitul Patriarh Teofil al III - lea al Ierusalimului.
În ziua sărbătorii s-a săvârşit Utrenia şi Dumnezeiasca Liturghie prezidând Sanctitatea Sa, Patriarhul Teofil şi arhiereii Tronului coliturghisitori, Preasfinţitul Mitropolit Isihie de Kapitoliada şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Metodie de Tabor, ieromonahi aghiotafiţi şi preoţi slujitori ai sfintei biserici, părintele iconom Issa Fuad şi părintele presbiter Farah Dambur.
Dumnezeiasca Liturghie a fost plină de umilinţă, mistagogică şi sfinţitoare prin modul de slujire al Patriarhului şi al coliturghisitorilor, graţie melosului bizantin al corului patriarhiei în limba greacă şi al sfintei biserici în arabă şi graţie evlaviei pleromei hristonimice elinofone, arabofone şi rusofone, împărţită prin limbă, dar unită într-un gând în credinţa ortodoxă.
Acestei turme a propovăduit cuvântul dumnezeiesc Preafericitul:
„Bucură-te, Sioane sfinte, Maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, căci tu ai primit întâi iertarea păcatelor prin înviere" (Stihira Învierii pe glasul al 8 - lea).
Iubiţii mei fraţi, binecredincioşi creştini, evlavioşi închinători,
Se bucură astăzi Sfântul Sion, Sfânta cetate a Ierusalimului, pentru că Biserica Ierusalimului s-a dovedit locaşul lui Dumnezeu şi Maica tuturor Bisericilor. Se bucură Biserica Ierusalimului la sărbătoarea de astăzi a pomenirii Sfântului, slăvitului Apostol Iacov, fratele lui Dumnezeu şi primul ei ierarh. Se bucură Sfânta Biserică a Ierusalimului, pentru că locaşul lui Dumnezeu, dumnezeiasca zidire, care este temeluită pe sângele Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi pe sângele împreună-pătimitor al Sfântului Apostol Iacov îşi extinde fără întrerupere misiunea sa luminătoare, sfinţitoare şi mântuitoare în lume şi pentru lume în veci. Iar locaşul şi zidirea lui Dumnezeu nu este altceva decât Unul-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, Care a venit în vremurile mai de pe urmă către noi oamenii, Hristos, Care l-a arătat pe Iacov minunatul, întâi păstor al Ierusalimului şi dascăl şi credincios iconom al tainei celei duhovniceşti.
Pe acest sfânt apostol Hristos l-a aşezat pe Tronul împărăţiei şi al dreptăţii Lui după Apostolul Pavel, care urmează psalmistului: „Iar către Fiul zice: Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii, toiagul Împărăţiei Tale; iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta te-a uns pe tine, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi" (Evrei 1, 8-9). Exact acest Tron al Împărăţiei lui Dumnezeu, iubiţii mei fraţi, dar şi al dreptăţii Lui, l-a împodobit Sfântul Iacov cinstit astăzi, care a fost primul episcop al Ierusalimului, hirotonit de către însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Acesta a scris şi a expus primul Dumnezeiasca Liturghie, fiind învăţat aceasta de către însuşi Hristos, după cum ne informează sinaxarul său. Acesta a fost cel dintâi care a convocat şi primul Sinod al Sfinţilor Apostoli în Ierusalim, temeluind astfel sistemul sinodal al conducerii Bisericii lui Hristos în Duhul Sfânt. „Legea vieţii ai pus în Biserica lui Hristos, prin de viaţă făcătorul Duh, împreună legiuind şi propovăduind", spune imnograful său.
Şi această lege, legea vieţii Bisericii, a pecetluit-o Sfântul Iacov prin sângele său martiric, făcându-se astfel propovăduitor şi următor al Patimii Domnului nostru Iisus Hristos: „Pe Tine, Doamne", strigă imnograful, „cu glas slobod Te-a propovăduit fratele Tău cel drept, următor patimii Tale făcându-se".
Legea vieţii Bisericii, care este Mântuitorul şi Izbăvitorul Hristos, a binevestit-o şi o binevesteşte Apostolul Iacov cu fapta şi cu cuvântul, atât prin mucenicia sa, cât şi prin Epistola sa Sobornicească. „Pe care L-ai născut cu trup, Fecioară Maică" - glăsuieşte iarăşi imnograful, „strălucind din Tatăl, pe Acesta, Curată, Iacov L-a propovăduit şi L-a mărturisit ca Dumnezeu al tuturor".
Pe acest apostol al lui Dumnezeu şi al Mântuitorului nostru Hristos, care a fost însuşi văzător şi martor al tainei Bisericii arătate în spaţiu şi în timp şi, desigur, a tainei Bisericii Ierusalimului, îl rugăm noi credincioşii, sărbătorind cinstita lui pomenire, ca să ne elibereze pe noi de patimi şi de căderile noastre, iar prin mijlocirile sale să ne învrednicească de împărtăşirea de sus şi de Lumina cea neînserată. Amin".
La Liturghie a participat şi Consulul General al Eladei în Ierusalim, domnul Sotirios Athanasiou.
După Dumnezeiasca Liturghie, în sunetul clopotelor Bisericii Învierii, Patriarhul şi coliturghisitorii îmbrăcaţi în veşminte şi cântând, s-au suit interior pe treptele Sfântului Iacov spre curtea Bisericii Mănăstireşti a Sfinţilor Constantin şi Elena. Aici, după tipic, au aşteptat arhiereii Patriarhiei, care s-au unit cu sinodia patriarhală, ce s-a îndreptat spre Patriarhie prin poarta mănăstirii centrale, de-a lungul căreia s-au dat binecuvântările cuvenite fiecăruia din cei ce au luat parte la sărbătoare.
În Patriarhie, după urcarea în Sala Tronului, a avut loc o ectenie şi s-a cântat polihroniu. În continuare a avut loc cuvântarea patriarhului Teofil al Ierusalimului:

„Cuvântul cel mai înainte de veci, născut negrăit din Tatăl, sălăşluindu-se în pântecele tău, Fecioară Maică, sub vremi, l-a arătat pe Iacov Apostol" - spune imnograful Bisericii.
Pe apostolul Iacov, cel numit şi „fratele lui Dumnezeu" ni l-a arătat şi nouă astăzi şi pomenirea sa săvârşită panegiric şi euharistic în Biserica ce-i poartă numele, care este lângă Biserica Învierii.
„Ce minte omenească poate să-ţi împletească imne de laudă, Iacove, care eşti luminat cu harurile virtuţilor"? - se întreabă prin glasul imnografului Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului.
Şi aceasta, pentru că Sfântul Apostol Iacov cinstit astăzi ne-a dăruit prin Mântuitorul nostru Hristos sfânta comoară a succesiunii apostolice, ca şi a sfântului şi dumnezeiescului aşezământ al Bisericii numit - sinodalitate.
Sfânta noastră Biserică, străvechea Patriarhie a Ierusalimului, urmând primului Ei Ierarh, păstor şi dascăl, care a pecetluit cu cinstitul său sânge mărturia şi comuniunea apostolică a lui Hristos în Sfintele Locuri, rămâne fidelă şi neclintită în predania strămoşească şi mântuitoare a primului Ei Ierarh, rugându-ne neîncetat pentru mila, viaţa, sănătatea şi bunăstarea străvechii noastre Frăţii a Sfântului Mormânt, pentru pace şi dreptate în lume şi cu precădere în tulburata noastră regiune. Mulţi ani tuturor. Amin".
A urmat urarea praznicală când toţi au dat slavă şi au mulţumit lui Dumnezeu, Care dăruieşte Ortodoxiei astfel de prilejuri de sfinţire şi de îmbogăţire duhovnicească.

(traducere din elină de monahul Leontie
cf. http://www.jerusalem-patriarchate.info)

sursa:http://www.impantokratoros.gr/DA9E745A.ro.aspx

Iubirea lor...


Căsătoria este un legământ binecuvântat de Dumnezeu între două persoane care se iubesc sufleteşte , dar cel mai important îl iubesc pe Hristos şi îl doresc mereu aproape. Căsătoria este o taină duhovnicească, o legătură spirtuală, un trup, şi o prietenie deosebită. Această taină are în mijlocul ei pe Hristos şi Apărătoare şi Sfânt Acoperământ pe Maica Domnului.
…Ea se roagă pentru El,se simte protejată în preajma lui, iubită, şi frumoasă. Ea ştie că Maica Domnului i-a adus împreună…s-a rugat mult, acum este fericită. O prietenie frumoasă îi leagă, se cunosc sufleteşte destul de bine şi se privesc în ochi cu sinceritate când vorbesc. El este tandru, o ajută de fiecare dată ...si El este ocupat dar asta nu-l împiedică să nu o ajute pe scumpa lui soţie.Dimineaţa îi mulţumeşte Bunului Dumnezeu pentru o nouă zi cu soare şi se gândeşte să-i aducă un mic cadou. Hristos le zâmbeşte…Ea îl vede un om puternic, îi calcă mereu cămaşa când pleacă la servici, îi iubeşte părinţii…lângă el se simte elegantă, copilăroasă, feminină…În timpul zilei se gândesc unul la altul, şi îşi spun în gând o mică rugăciune către Maica Domnului să se iubească mereu şi să aibă copii frumoşi la suflet… Împreună merg la Biserică, se spovedesc şi îşi cer iertare unul altuia când greşesc.Vizitează mănăstiri, fac poze, îşi zâmbesc, ajută oamenii care au nevoie de sprjin, se bucură de soare, de flori, de toată natura. Sunt toleranţi şi nu se supără unul pe altul.
Ea devine umărul pe care El se sprijină când este supărat. De aceea o protejează şi îi mulţumeşte Bunului pentru darul Său.Amândoi ştiu că iubirea dintre Ei se bazează pe o prietenie frumoasă, respect şi dragostea Lui Dumnezeu.
Spera ca intr-o zi sa-i spuna ca rodul iubirii lor a luat fiinţă,ca vor fi părinţi buni şi mult îl vor învăţa despre iubirea Lui Hristos.
Şi Maica Domnului îi binecuvântează cu multă dragoste!