Preacurata Maica Pururea Fecioara...

Ana Hoza-Preacurata Maica Pururea Fecioara
Asculta mai multe audio Muzica
Ana Hoza-Preacurata Maica Pururea Fecioara
Originea acestei sfinte icoane nu se cunoaste decat din traditie. Calugarii batrani, localnicii, ca si ,,Istoricul Manastirii Dalhauti" din anul 1932, pag. 9-11, marturisesc ca icoana ar fi de origine chiar apostolica, o copie dupa icoanele pictate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.
Staretul acestei sihastrii, anume Anufie monahul, ducandu-se la Ierusalim, a luat de binecuvantare o icoana a Maicii Domnului, care data din timpul iconoclastilor, apre a o aduce in Romania. Apropiindu-se cu icoana de Constantinopol, a fost prins de o ceata de turci, care I-a furat tot, iar icoana a batjocorit-o cum nu se poate descrie si apoi a asezat-o intr-un grajd de cai. Noaptea insa grajdul a inceput a vui, caii din el s-au omorat intre ei, muscandu-se si lovindu-se cu picioarele.

Grajdarii care intrau la cai erau omorati. In acest timp, Anufie se odihnea afara pe niste paie si, vazand minunile, a spus turcilor de icoana, dar acestia au vrut sa-l omoare. Condamnat la moarte, a fost dat unui ienicer sa-l execute, dar ienicerul era un roman robit. Acesta I-a dat drumul sa plece in tara, cu conditia sa nu mai vina la Constantinopol. Anufie s-a intors acasa trist ca a pierdut sfanta icoana. Aici a gasit un frate mai mic, scapat cu viata. Turcii ii omorasera parintii. Dupa putin timp a plecat pe malul Marii Negre sa-si aline durerea. Pe malul marii a intarziat pana seara.

Dintr-odata a zarit o lumina mare pe apa , care se apropia de el. A doua zi a venit iar la locul cu pricina si nu mica I-a fost bucuria cand, in locul luminii, a vazut sfanta icoana a Maicii Domnului , plutind in picioare pe mare. Recunoscand sfanta icoana Anufie a sarit intr-o barca, a vaslit pana la icoana si a adus-o la mal. Aici a observat ca fata icoanei Maicii Domnului si a Pruncului Iisus fusese zgariata de turci cu iataganele in vreo trei locuri. Marginile zgarieturilor se astupasera ca o rana in carne, cum se vad si astazi.

Astfel , Anufie a adus icoana In casa parintilor, unde era fratele mai mic. Apoi au vandut amandoi mostenirea, au dus sfanta icoana la Manastirea Dalhauti si au pus temelia bisericii ,,Izvorul Tamaduirii" in 1464-1469.

Sursa CrestinOrtdox.ro
Icoana facatoare de minuni de la Manastirea Dalhauti va fi dusa spre inchinare la Manastirea Ciolanu in jud.Buzau in perioada 18,19,20 decembrie 2009.

Cuvântare la molitvă

„E ultimul cuvânt pe care vi-l spun. Nu te simţi mai aproape de Dumnezeu şi de oameni ca de pe Cruce (dupa ce ai trecut prin calvarul „crucii”). Dar nouă nu ne-a fost rînduită, pentru că nu suntem vrednici.

Am vrut să ţin „ieri” acest cuvânt, dar am vrut să aleg oamenii care vin pentru mîntuirea sufletului, pentru ca să nu-l spun în vânt.

Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni şi post, ci vă îndemn să vă schimbaţi purtările şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, că Sfânta Biserică, Sfânta Împărtăşanie le ştiţi – dar faptul acesta l-am găsit de cuviinţă să vi-l spun mai mult.

Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările vă veţi bucura. O veţi face?

Unii cred că rugăciunea însemnează a sta în genunghi sau a rosti din gură sau gînd „ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar rugăciunea cea adevărată este a te simţi mulţumit şi a-ţi deschide sufletul să te simţi aproape de Dumnezeu. Iar care o fac pe aceea, Dumnezeu să le ajute.

Cei care au dureri şi suferinţe sunt cei distinşi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăţia lui cea veşnică, căci veşnic e orice om-dar care veşnicie?


Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd şi l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Şi a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi aţi plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini şi nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: „Roagă-te neîncetat, munceşte neîncetat şi mulţumeşte lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile şi durerile pe care ţi le-a dăruit”( I Tesaloniceni 5, 16-18).

Viaţa aceasta nu este numai pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceştia sunt oamenii fericiţi, ci aceia care au o cruce de purtat. Mă doare faptul că sunt unii care se supără pentru suferinţele pe care le au din cauza bolilor, pentru că nu sunt înţeleşi în familie, dar puţini sunt aceia care vin pentru mântuirea sufletului. Amin”

(Părintele Arsenie Boca – Ucigaşa cetate)
sursa:ortodoxiatinerilor

Raspunsul bun la invitatia la cina...

Pericopa evanghelica pe care Hristos ne-o ofera in Evanghelia Duminicii acesteia este legata de chemarea pe care Dumnezeu ne-o face la o cina imparateasca, dumnezeiasca si de raspunsul pe care El, Dumnezeu, il asteapta de la noi. Totodata, duminica aceasta este inchinata Sfintilor stramosi dupa trup ai Mantuitorului, aducindu-ne aminte de intreaga perioada a asteptarii izbavirii, prin Nasterea si Jertfa de pe Golgota a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Biruinta prin Hristos
Prin pacat, primii oameni au fost izgoniti din Rai. Insa, in iubirea Sa nemarginita pentru faptura umana, Dumnezeu, odata cu alungarea lui Adam si a Evei, a hotarit si izbavirea lor. Intr-adevar, in Facere, ni se spune ca dusmania dintre femeie si sarpele-diavol se va incheia cu victoria femeii: „Aceasta iti va zdrobi capul“. Aceasta biruinta avea sa vina prin Hristos. De aceea, de acum inainte, Dumnezeu va pregati omenirea pentru Intruparea Fiului Sau, spre mantuirea neamului omenesc, la „plinirea vremii“. Iar aceasta pregatire a omenirii pentru venirea Mintuitorului Hristos, a lui Mesia, s-a facut prin legamintele lui Dumnezeu cu omul, prin profetiile si prin prefigurarile mesianice.

Drama refuzului
La cina pe care ne-o relateaza Evanghelia duminica aceasta sunt chemati multi dintre cei pe care acel „om oarecare“ (Lc 14, 16) i-ar fi vrut aproape de el la aceasta bucurie. De aceea el a trimis sluga sa le spuna celor chemati: „Veniti, ca iata, toate sunt gata“. Dincolo de refuzul acestora – atat de fin ironic atins de Mantuitorul, prin cuvintele „ca si cum ar fi fost intelesi“ (Lc 14, 18) - ramane drama refuzului. Cand te refuza un invitat, doi, e una, dar toti, fara exceptie, parca e prea mult. Aici insa e si taina. Cati nuntasi avea omul la cina? Unul – cel cu ogorul, doi – cel cu cinci perechi de boi, al treilea – cel cu femeia.

Cina imbelsugata
Pentru trei invitati, „gazda“ facuse cina imbelsugata, de vreme ce la ea pot participa „si saracii, si bogatii, si orbii si schiopii“, adica foarte multa lume. Putem asemana iconomia acestei pericope cu chemarea la ospatul Imparatiei a intregii omeniri, prin poporul lui Israel. Insa el, poporul ales, pierduse „ogorul“ gradinii Raiului, a intirziat la cina. ªi, prin urmare, schiopii, orbii, betegii, adica toti ceilalti, toate celelalte neamuri se umpleau de hrana cereasca pe care, de-acum, Hristos o daruia omenirii. Pentru ca, la aducerea vestii refuzului de catre sluga, „maniindu-se, stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici!“.

Chemarea Domnului
Sa nu fi simtit nimic la aceasta provocare chiar nici unul din cei chemati? Nici un suflet sa nu-si fi aflat alinarea in spusele Lui, ale Dumnezeului Care invita, cheama, indeamna, pretuieste? Ba, mai mult, dupa ce primul val de chemati umple cina, un al doilea val este chemat, din cei care „se-aduna de pe linga garduri“, adica din cei mai de neinvidiat dintre toti locuitorii unei cetati. Acolo, intre acestia, Isi afla odihna Hristos. De ce? Poate tocmai pentru aceasta disponibilitate in a raspunde la chemarea Sa, a Dumnezeului Celui Viu!
Mai spune stapinul Dumnezeu, in finalul Evangheliei de astazi, un cuvint foarte greu: „Nici unul din barbatii aceia, care au fost chemati, nu va gusta din cina Mea“.

„Inca mai e loc“
Sarbatorile Nasterii Domnului sint din ce in ce mai aproape. In cetatea Betleemului se aude deja acord de colinda. Pastorii, magii, se pregatesc deja pentru a-L primi pe Pruncul Hristos, in inima si sufletul lor. „ªi inca mai e loc...“ in Imparatia lui Hristos. Sa ne apropiem cu bucurie si dragoste sfanta de El, cat inca ne asteapta sa Ii fim oaspeti la cina. Asa cum suntem, orbi, ologi, schiopi... Amin.

sursa:
http://www.monitorulcj.ro