Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Pasti cu bucurie


"Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, [...] a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut". (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Cuvintele mele sunt prea sărace, aşadar mă folosesc de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le vom auzi, oricum, şi la noapte:
"De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă, astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât că a fost surpat; s-a amărât , că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos înviind din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!"

Vă doresc tuturor un Paște fericit, sănătate, bucurie și multă multă credință! Și aceluia care în post carne n-a mâncat, dar și-a mâncat frații, îi doresc multă pace și bucurie.....

duminică, 17 aprilie 2011

Din această seară încep Deniile din Săptămâna Patimilor

Deniile din săptămâna ultima a Postului Mare sunt slujbele care se săvârşesc seara la ora 18.00. Aceste slujbe încep din seara Floriilor, până vineri seara, inclusiv. Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Etimologic vorbind, cuvântul \"denii\" este de origine slavă şi înseamnă zilnice, de la care a derivat \"bdenie\" ce se traduce ca priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau \"de dimineaţă\" care se săvârşeşte seara, in ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara. Scopul acestor rânduieli bisericeşti este ca prin post, rugăciune, cântare, citirea Sfintei Scripturi, meditaţie şi pocăinţă să ne dezgolim de toată răutatea şi să ne umplem prezenţa iubitoare a lui Hristos. Zilele de luni, marţi şi miercuri din Săptămâna Mare sunt pregătitoare pentru orice credincios în vederea înţelegerii sensului venirii lui Hristos în lume, patimilor şi morţii sale, anume acela de a birui păcatul şi moartea prin jertfa de Sine. În aceste zile, la denii se citesc pilde despre împărăţia cerurilor, texte despre pocăinţă şi, mai ales, despre adevărata iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariserilor, pe 30 de arginţi. Joia Mare este ziua in care a avut loc Cina cea de Taina, la care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frângerea pâinii \"Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor\" şi prin oferirea vinului \"Acesta este Sân gele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţ ;i se varsă, spre iertarea păcatelor\". Tot în această seară, înainte de cină, Iisus a spălat picioarele ucenicilor Săi învăţându-i că fiecare trebuie să se supună cu smerenie şi dragoste fraţilor săi. După Cină, Iisus a plecat în gradina Ghetsimani, unde s-a rugat cu lacrimi de sânge şi unde a fost apoi arestat de soldaţii călăuziţi de trădătorul Iuda. După arestare, Iisus a fost judecat de arhierei, de regele Irod şi de procuratorul roman Pilat din Pont. Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii ce reprezintă fragmente de texte extrase din cele patru Evanghelii în care sunt relatate patimile lui Iisus şi scoaterea solemna a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii: atunci a fost rastignit Mântuitorul. De aceea, în această zi, în nici o biserică creştină, nu se oficiază slujba Liturghiei şi este recomandată fi zi de post negru. Denia Prohodului, adica slujba înmormântării lui Iisus, acestei seri se deosebeşte de celelelte prin cântarea Prohodului Domnului în trei stări cât şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfantul Epitaf, pictura sau broderie pe o pânză care reprezintă scena punerii în mormant a Mantuitorului.

sursa :mail

vineri, 15 aprilie 2011

Imi imaginez cum va arata camera bebitei!


Am inteles ca asa cum este in burtica, la fel va fi bebelusul si dupa ce se naste. Micuta mea Anastasia se agita tot timpul in burtica mea, incepand cu ore foarte matinale, adica 5,30 - 6 dimineata. De cele mai multe ori, o simt cum face tumbe si ma trezesc, dar nu ma deranjeaza agitatia ei matinala si adorm la loc. Chiar acum cand scriu articolul, o simt cum se misca, pun mana pe burtica si ma cuprinde o bucurie de nedescris, mi-o imaginez cum o s-o iau in brate si o s-o imbrac in hainute frumoase si o s-o tin mult la piept...
Poate ca e o prostie din partea mea ca ma gandesc si mai departe: ca o sa arate ca taticul ei, cu niste ochi mari, rotunzi si curiosi, de un verde intens, cu obrajii dolofani si cu parul carlionatat. Si o sa fie genul de copil nazdravan si curios, care o sa se agite toata ziua, dar in acelasi timp copilul "lipicios" si adorabil, pe care o sa-l iubeasca toata lumea. Am auzit ca exista o superstitie de a nu-i rosti numele pana se naste, dar chiar nu cred in ea, tot timpul cand ii vorbesc sau povestesc despre ea ii spun " micuta mea Anastasia ", "uite, in burtica o am pe Anastasia ", "Anastasia a miscat toata ziua...".
Deja a inceput sa ma preocupe camera ei si ma gandesc mult cum sa i-o amenajez ca sa fie cat mai colorata si mai frumoasa. Am fost sambata aceasta prin magazine sa ma uit la produsele si accesoriile pentru copii, dar n-am cumparat deocamdata nimic, pentru ca in privinta asta chiar am o superstitie.
Fara sa exagerez imi dau seama ca este cea mai frumoasa perioada din viata mea, cert este ca o femeie insarcinat este privita cu mai multa duiosie si rasfatata de toata lumea, asadar profitati, fetelor!

joi, 14 aprilie 2011

Saptamana 30 de sarcina...vesti bune ....


Saptamana trecuta amn fost la medic ,totul este in regula ,in momemtul in care scriu despre micuta Anastasia ,caci asa te va chema ,ascult un acatist minunat si tu micuto salti in pantece la auzul lui ,este vorba de un pasaj din acatistul Sf Luca ,daca ai fi fost baiat ai fi purtat numele Sf Luca dar Dumnezeu a vrut sa fii fetita .
Saptamana trecuta ti-am auzit inimioara cum bate (ca un tropait de cal,140 batai pe min) cel mai frumos sunet din lume.Sunt atat de fericita ca esti activa ,ca esti bine incat nimic altceva nu mai conteaza.
In rest afara ploua intr-una desi ar trebui sa fie primavara,ideea e ca saptamanile trec ...si trec din ce in ce mai repede ..in plus acasa timpul trece uimitor de repede si nu apuc sa fac mare lucru ...cu exceptia faptului ca mai pun cate un lucru la punct pe zi ... caci nu am voie sa fac efort deloc ..
Saptamana asta am inceput sa ma documentez cu privire la bagajul pt maternitate ...incep emotiile ...De Pasti nu cred ca vom pleca caci nu am voie sa stau mult in masina si oricum mie imi este teama sa plec la drum si sincer nu vreau sa nasc prin alte parti sau cine stie si mai rau .....nu vreau sa risc ..pentru binele nostru. In plus mie imi place sa orgnizez lucrurile cat de bine pot si sa incerc sa nu mai spun ,, of ce proasta am fost...,,desi oricat de bine as organiza ceva tot cu expresia asta inchei...

Cam atat bebita mea ...pentru ca am inceput sa o cam dau in diverse ..dar asta e ..intr-o zi vei citi si vei vedea cu atunci cand stateai linistita in burtica se intamplau lucruri in jurul nostru.. ..

luni, 11 aprilie 2011

Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti?



Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti? Comunicat al Federaţiei Provita
Referitor la cel mai recent incident de la maternitatea bucureşteană Giuleşti (vezi aici şi aici), în care o femeie a acuzat un medic că a refuzat practicarea avortului eugenetic “din motive religioase”, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, angajată în apărarea vieţii umane de la începutul său, face următoarele precizari:

- Avortul la orice vârstă a sarcinii este un act criminal; cu atât mai mult un avort săvârşit la o vârstă atât de înaintată (6 luni), întrucât procedeul este foarte dureros pentru copil, nu doar traumatizant pentru mamă [exprimarea lasa de dorit, n.n.]. Federaţia Pro-vita condamnă întreaga legislaţie care permite avortul şi acuză lipsa oricărei proceduri instituţionale de consiliere şi sprijinire a femeii şi familiei în criză.

- Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii româneşti, care se preface a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru “vina” de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab.
Deşi eugenia este, formal, interzisă de lege, constatăm că astăzi se apelează la ea tot mai mult, folosindu-se progresele ştiinţei nu pentru ameliorarea suferinţei, ci pentru curmarea vieţii suferindului, considerat o fiinţă inferioară, o povară sau o ameninţare pentru părinţi şi societate. Statul şi cetăţenii săi care susţin avortul eugenetic nu sunt exponenţii unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.

Ne punem întrebarea, în mod firesc, la ce mai folosesc sumele colosale alocate educaţiei privind drepturile oamenilor cu dizabilităţi şi integrării acestora în societate, de vreme ce un număr tot mai mare dintre dizabilii nenăscuţi sunt eliminaţi, atunci când o lege strâmbă o permite, fără scrupule şi remuşcări. Până la eliminarea lor după naştere – şi repetarea unor episoade dramatice, recente, ale istoriei umanităţii – nu mai este decât un pas.

- Privind refuzul unui membru al personalului medical de a săvârşi avortul, subliniem că acest refuz este perfect legitim şi în conformitate cu etica medicală, care îl recunoaşte sub denumirea de “obiecţie pe motive de conştiinţă” sau “obiecţie morală”. Federaţia Pro-vita încurajează medicii, asistenţii şi farmaciştii să îşi exercite acest drept şi să renunţe la procedura criminală a avortului.

- Copilul căzut victimă avortului târziu la Maternitatea Giuleşti avea aceeaşi vârstă şi aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi prematur şi arşi în aceeaşi unitate sanitară în urmă cu câteva luni. Cu toate acestea, ei au fost trataţi diferit: doar unii au fost îngrijiţi, plânşi şi compătimiţi, de medici, presă şi societate laolaltă. Acesta este semnul unei profunde schizofrenii morale, care nu se poate vindeca printr-o infuzie de „capital” sau de bunăstare, ci doar prin una de omenie, dragoste şi credinţă.

sursa :mail

Bagaj de mamica!


Primul « bagaj » este la purtator si ii spui in fel si chip, burtica, burtoi, marsupiu, casuta de bebe etc. Locuitorul « bagajului » poarta si el deja multe nume. Dar bebelusul e pe cale sa-si schimbe «locatia » si procesul trece pe la spital, acolo ai nevoie de cateva lucrusoare,si eu imi tot gandesc o lista de cateva zile.
Voi avea nevoie de o geanta cu destul de multe buzunare, asa incat sa pot pune lucrurile separat, sa nu le caut intr-o mare geanta din care doar soacra lipseste ! Daca ajung sa cumper aceasta geanta, ma voi orienta dupa ceva convenabil ca marime, o vei folosi si dupa nastere, oriunde trebuie sa plec cu bebe si tare imi vor fi de ajutor buzunarele gentii, sa nu caut servetele, scutece, hainute, jucarii prin tot bagajul.
Ce contine bagajul meu de graviduta :
■analizele din timpul sarcinii, ecografii si orice alte informatii legate de sarcina, inclusiv informatii despre medicatia pe care am primit-o.
■cartea de identitate, carnetelul de sanatate si adeverinta de la serviciu atestand ca toate taxele de sanatate au fost platite. Dupa internare, adeverinta ramane la spital, cartea de identitate si carnetul de sanatate.
■Bani in bancnote mari dar si bani mai marunti ( stiti voi de ce )
■Daca ai telefon mobil, asigura-te ca ai si incarcatorul cu tine. E bun un telefon mobil pentru ca are si ceas si te si scoala la ore fixe daca-i cazul, agenda telefonului suplineste o agenda de hartie. Daca nu ai un telefon mobil, atunci ai grija sa nu uiti o cartela pentru telefonul public si toate numerele de care ai nevoie ( medicul care te-a urmarit, rude, prieteni ).
■Ceva de citit, ce vrei sa citesti. Poti sa incerci si ceva relaxant, nu numai cartile despre bebelusi! Un pix si un caietel pot fi de folos, mai ales daca alegi sa pui pe hartie tot ce simti. Caietelul este bun si pentru a nota orele la care mananca / doarme bebe, incepi sa ai un fel de jurnal de bebelus si reperele din viata lui.
■Si nu in ultimul rand, citeste drepturile pacientului, sa stii care sunt drepturile tale. Este important!
Pentru tine ,viitoare mamica...
■periuţă de dinti, pastă de dinţi, gel de dus sau un sapun,1 deodorant, prosoape ( mic si mare), serveţele umede ( bune si la demachiat dar si la sters fundulet de bebe) si servetele uscate, hârtie igienică, pieptăn si sampon daca vrei sa te si speli pe par la spital;
■demachiant, tonic si cremă pentru faţă;
■sa nu-ti lipseasca agrafele sau ceva de prins parul, e mai comod cu parul strans si mai usor cand esti cu bebe in brate;
■crema de corp poate fi folosita si la masajul din timpul travaliului, daca sta si tati cu tine pe parcursul travaliului, daca rezista …
■parfumul poti sa-l lasi acasa, bebelusul tau trebuie sa te miroasa asa cum esti si va trebui sa mirosi a lapte si a „mamica mea”!
■2 pachete de vata ( pentru primele 2 zile) si tampoane externe pentru urmatoarele zile. Tampoanele sa fie de genul celor pentru noapte ( capabile sa retina o cantitate mai mare de lichid).
■papuci, ciorapi dress si sosete ( chiar daca este vara, nu sta cu picioarele fara sosete ), 3 camasi de noapte preferabil cu deschidere in fata asa incat sa poti alapta usor sau pijama cu bluza cu nasturi, chiloti, sutiene pentru alaptat, pad-uri pentru sani, hainele pentru drumul la spital ( hainele pentru iesit din spital le poate aduce sotul). Nu strica sa ai si ceva mai calduros cu tine, multe femei fac frisoane dupa nastere, sau au senzatia de frig din cauza oboselii.
■Intereseaza-te daca in spital gasesti toate medicamentele de care ai nevoie sau vii cu ele de acasa ( stiu ca nu este chiar normal … ). Sa nu te trezesti ca nu ai algocalmin in spital pentru calmarea durerilor. Dar nici nu lua medicamente fara sa intrebi medicul!
■ia cu tine si medicamentele prescrise de medicul care ti-a urmarit sarcina ( vitamine etc).
■o crema pentru sani si micile rani care apar in primele zile de alaptare poate fi de un mare ajutor.
■pompita pentru sani poate fi de ajutor, mai ales ca inveti sa o folosesti. Spitalele au si dispozitive „mai serioase” cu acelasi rol dar nu sunt de gasit in toate spitalele.
■apa plata, sucuri necarbonatate si nu din portocale, lamai ( fructe acide)
■ceva de rontait
■pahare si farfurii de unica folosinta ( sa nu fie nevoie sa si speli in spital )
Lucruri pentru mica ta minune!
■poti sa ai cu tine scutece pentru nou nascuti. Ideal ar fi ca spitalul sa puna la dispozitie aceste scutece, cel putin in prima zi, dar idealul e departe!
■hainute pentru bebe nou nascut ( spalate si calcate dupa ce au fost cumparate sau primite!). Cand cumperi hanutele sa fii atenta sa fie din bumbac, sa se imbrace si sa se dezbdrace usor. Cele mai folosite hainute: body, caciulita, bluzite, panaloni eventual cu botos cu tot, sosete, manusi sa nu se zgarie, salopeta si botosi separati ( cat mai moi, din material textil ). Va trebui sa fii atenta sa nu-l imbraci prea gros. Supraincalzirea bebelusului este la fel de periculoasa ca si racoarea. In mod normal, in spital este cald, la „bebelarie” conditiile de temperatura sunt constante.
■2 prosoape pentru bebe
■biberon si tetine ( in mod normal bebe ar trebui sa suga dar nu strica sa ai si biberoanele cu tine) gata sterilizate; atentie, sunt greu de pastrat sterile in spital.
■suzeta pentru cazurile de urgenta, desi ar fi bine sa eviti sa o folosesti, mai ales ca in spital nu prea ai cum sa o sterilizezi.
■crema pentru fundulet de bebe , de obicei creme pe baza de zinc folosite pentru a evita eritemul fesier.
Sa nu uiti sa iei si rabdarea cu tine! Sa ai un buzunar unde sa ascunzi teama si sa iei toate zambetele din lume cu tine, oricum o sa-ti para prea putine cand ii zambesti bebeului. In celalalt buzunar pune optimismul ; toate visurile pe care ti le-ai facut despre bebe nu mai sunt de gasit pentru ca se materializeaza…. Vine bebe! Si cand iti tii puiul in brate prima data, multumeste-i lui Dumnezeu pentru tot si bebelusului ca te-a ales pe tine sa fii mamica lui / ei.

miercuri, 6 aprilie 2011

Astăzi se va săvârşi prima denie din anul bisericesc

Biserica Ortodoxă se află în Săptămâna a V-a din Postul Sfintelor Paşti. În această săptămână se vor săvârşi două slujbe speciale, unice în cursul anului bisericesc numite denii. Prima denie va fi săvârşită astăzi, 06 aprilie, când în bisericile ortodoxe se va citi integral Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Totalizând peste 250 de stihuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este unul din cele mai frumoase imnuri liturgice şi cel mai amplu dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Canonul cel Mare, şi a fost alcătuit de Sfântul Andrei, Episcopul Cretei, în secolul al VIII-lea. Acest canon ne învaţă în mod concret cum să facem pocăinţa, şi anume să ne cercetăm cugetul punând faţă în faţă faptele noastre, starea duhovnicească a sufletului nostru cu diferitele personaje ale Vechiului şi ale Noului Testament. Ne îndeamnă să vedem cum nu am urmat faptelor celor bune ale drepţilor Vechiului şi Noului Testament, ci din contră am urmat faptelor celor rele ale personajelor negative pe care le întâlnim în Sfânt a Scriptură, iar în faţa acestei constatări Canonul ne îndeamnă să nu cădem în deznădejde, ci să ne întoarcem cu pocăinţă spre Dumnezeu, Cel care poate să ne schimbe sufletul. Vineri, 08 aprilie, se va săvârşi Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Această slujbă a fost introdusă în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în Constantinopol, când cetatea a fost atacată de perşi şi de avari, iar patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să-i învingă pe atacatori. Acest acatist este săvârşit în Postul Mare ca o mulţumire adusă Maicii Domnului, fiind un imn de laudă şi cinstire pe care credincioşii ortodocşi îl închină Născătoarei de Dumnezeu.

marți, 5 aprilie 2011

28 de saptamani...


Au trecut 28 de saptamani,bebita este din ce in ce mai nerabdatoare sa cunoasca lumea ,ceea ce ne ingrijoreaza pe toti.Sunt nevoita sa stau din nou la pat...greu ...dar merita ...mai avem putin ...totusi azi voi iesi trebuie sa fac un lucru important pentru suflet,sper ca nu va fi agitata si grabita sa vina pe lume...caci unde este mai bine decat in pantecele mamei?!

vineri, 1 aprilie 2011

Naşterea. Ce am înţeles eu până acum.


Se apropie momentul. E clar. Stau cu urechile din ce în ce mai ciulite la orice relatari despre nastere.

Cu sarcina ne-am lamurit: daca stai linistita si esti atenta la semnalele trimise cu constiinciozitate de propriul corp, e bine! Cu un doctor bun şi puţin noroc (cum recunosc că am avut eu) totul merge de la sine.
Orice om normal (care nu e însărcinat) ar deduce de aici că şi naşterea va merge la fel: de la sine. Stai acasă, încep contracţiile, te duci la spital, împingi puţin, iese copilul, vine laptele… gata: suntem părinţi!

O să pun neîncrederea mea în acest scenariu pe seama sarcinii. Fie! Sunt eu o gravidă care vrea să ştie tot, dar absolut tot ce se întâmplă în timpul naşterii. Sunt convinsă că lucrurile merg mult mai usor „de la sine“ dacă ştii la ce să te aştepţi.

Aşadar, citesc cu aviditate cărţi de specialitate dar şi relatări personale, subiective, despre naştere. Fiecare gen literar e fascinant în felul său.

La capitolul „literatura de specialitate“ nu pot recomanda nici o carte sau site românesc. Marea revelaţie şi înţelegere a venit citind „Ma grossesse. Mon enfant“ de Frydman & Solal. Faţă de ce am aflat din cartea asta, tot restul „explicaţiilor“ despre naştere par menite să te bage în ceaţă. Cartea asta are explicaţii detaliate despre toate fazele travaliului şi naşterii, folosind termeni tehnici dar explicându-i foarte eficient; în plus are multe desene!
Dar hai să zicem că detaliile tehnice le mai poţi găsi şi în alte părţi. Ce mi-a plăcut în cartea asta este că naşterea nu e descrisă ca o operaţie de apendicită ci ca o naştere: ceva ce nu e nici boală, nici operaţie ci un eveniment natural, resimţit diferit de fiecare mamă care poate şi trebuie să aibă controlul asupra propriului corp. Ce se întămplă în spitalele româneşti este un fel de cedare temporară a drepturilor către personalul medical si para-medical (orice asistentă are dreptul să urle la tine şi să-ţi spună ce să faci, cum să stai şi eventual să nu te mai smiorcăi atâta). Ce am înţeles eu din cartea asta este că naşterea este cu atât mai plăcută (vreau să zic mai puţin traumatizantă pentru mamă şi copil) cu cât femeia este încurajată să participe activ: să ia decizii, să se mişte când vrea, să primească copilul imediat după naştere (dacă vrea), să fie ţinută de mână, să strige, să cânte, să fie însoţită de soţ, iubit, căţel, purcel.

Mâine am consultaţie cu un doctor de la Life Memorial Hospital,vreau sa vad cum este si la un spital privat,daca imi garanteaza doctorul ca va fi langa mine la nastere cred ca voi opta pentru sistemul privat ,este mai sigur si iti ofera respectul care la spitalele de stat lipseste cu desavarsire...

De ce fugi de spovedanie? – o scrisoare cu felii de bucurie…

Doamne ajută. La începutul şi sfârşitul posturilor am discuţii cu tineri care fug de spovedanie. Uneori, cei care fac marele pas spre spovedanie au timp sa imi scrie ce au simţit. Iată o scrisoare primită în Postul Crăciunului 2007. Cred că vă va fi de folos…
“Gata! Am reuşit. m-am dus de dimineaţă şi m-am spovedit şi a fost extraordinar. simţeam aşa că respir, îmi venea să alerg, să plâng de bucurie. am avut mii de “tone” de energie în mine. deşi ştiam că altă cale nu am, îmi era teribil de frică. nu pot să îţi exprim acum cum a fost aseară şi toată noaptea când nu am închis un ochi. nu credeam că diavolul te chinuie în halul ăsta… FIZIC…fizic, Danion, nu îmi vine să cred. am căzut într-o depresie profundă aseară, am plâns, mă durea capul de simţeam că plesneşte. Mă simţeam dintr-o dată atât de mic atât de fragil. chiar dacă m-am pregătit temeinic înainte, aseară totul părea dărâmat, tot ceea ce construisem până atunci. simţeam că nu sunt capabil să mă spovedesc ca o să moor de ruşine… Nici nu pot să îţi spun prin ce am trecut aseară. toată noaptea nu am închis un ochi. eu stau la casă şi îţi spun că e prima dată când am auzit aşa ceva. un zgomot venea din pod. nu ştiu ce era, şoareci pisici, dinozauri…dar făceau un zgomot groaznic. nu atât de tare dar foarte stresant. ai auzit de picătura chinezească? cam aşa era. de dimineaţă am vomat, eram alb la faţă şi tremuram. Danion!!!! nu am păţit aşa ceva în viaţa mea??? tot timpul îmi ziceam că nu pot că nu pot că nu pot. am plecat de acasă f devreme.. era încă întuneric şi cum am intrat în biserică au trecut toate Danion….toate…chiar simţeam că nu mai am răbdare să stau la rând şi că vreau eu primul să mă duc să îmi spun nenorocirile…şi alt lucru de care m-am uimit… Nu m-am bâlbâit!! nici măcar puţin. parcă nu mai vorbeam eu…parcă nu eram eu…vorbele veneau de la sine fără mari eforturi. acum când mă gândesc îmi vine iar să plâng…mulţumesc Danion… pentru tot ce ai făcut pentru mine şi prietena mea… Şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ai venit în calea mea să îmi dai câţiva pumni şi palme să ne trezim… Mă simt atât de uşurat şi parcă miroase altfel Crăciunul acum…e cel mai frumos cadou dat de Moş Crăciun…

Doamne ajută!”

Dau mărturie că, de-a lungul ultimilor ani, am primit multe mărturii similare. Nu am găsit pe nimeni care să regrete că s-a spovedit (am găsit doar pe câţiva nemulţumiţi de duhovnicul la care s-au spovedit, dar atât…) Deci, dacă încă mai şovăiţi să vă spovediţi, gândiţi-vă şi de ce mare bucurie staţi departe… Puteţi primi iertare de păcate… Merită să şovăiţi?

sursa:http://www.danionvasile.ro/blog/2008/03/11/de-ce-fugi-de-spovedanie-o-scrisoare-cu-felii-de-bucurie/