Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

joi, 22 octombrie 2009

Rugaciune de multumire catre Dumnezeu


Imparate si Doamne al meu. Astazi vreau sa iti marturisesc bucuria ce o port in suflet si care vine de la Tine. Sculandu-ma din patul in care dormeam, mi-am ridicat ochii catre cer si am vazut soarele ce ma lumina cu razele sale. Apoi mi-am adus privirea la pamant si am vazut natura, peisajul contemplativ. Copacii, iarba ,florile si animalele. Cat de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne si cat de mult se bucura sufletul meu vazand frumusetea acestora. Nu pot,nu am puterea decat sa spun: Multumesc.Multumesc Tie, Doamne, pentru ca ma invrednicesti a fi partas acestor lucruri. Multumesc pentru familia pe care mi-ai dat-o, pentru viata pe care mi-ai daruit-o si pentru ca ma pazesti mereu si nu ma lasi prada pacatului. Te rog sa fii alaturi de mine in fiecare clipa si sa ma asculti. Sa nu ma parasesti niciodata.Caci tu dai viata tuturor izvorand candela sufletelor noastre si Tie marire inaltam:Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Căsătoria, cale spre sfinţenie.....


"Ţelul suprem al căsătoriei este ca soţul şi soţia să se ajute unul pe altul să intre în Împărăţia cerurilor. Prin dragostea lor reciprocă şi părtăşia vieţii, amândoi - împreună - sunt chemaţi a se aduce unul pe altul mai aproape de Hristos. Ca unire veşnică între două personalităţi unice şi veşnice, Taina Nunţii nu are alt scop decât acesta." (PS Kallistos Ware)

Numta Armaneasca......


sursa:http://www.youtube.com/watch?v=4B4w1lLvgsg&feature=related

Insula Sentimentelor


Cu mulţi ani în urmă, trăiau pe o insulă îndepărtată, numită Insula Sentimentelor, toate sentimentele şi emoţiile pe care le cunoaştem astăzi: Fericirea, Tristeţea, Cunoaşterea şi multe altele, printre care şi Dragostea. Într-o zi, Păzitorul Insulei, le-a anunţat că insula se va scufunda.Dintre toate sentimentele, Dragostea s-a hotărât să nu îi fie frică, să nu abandoneze insula nici chiar în ultimul moment. Când insula mai avea puţin până să se scufunde în adâncul oceanului, Dragostea a hotărât să ceară ajutor.S-a întâmplat ca, în acea clipă, Bogăţia să treacă pe lângă Dragoste, într-o barcă. Dragostea a spus:

- Bogăţie, mă poţi lua cu tine în barcă?

- Îmi pare rău, Dragoste, nu pot, i-a răspuns Bogăţia. Este prea mult aur şi argint în barca mea şi, sincer, nu mai am loc şi pentru tine.

Apoi, Dragostea a întrebat Vanitatea, care se afla într-o altă barcă. Şi Vanitatea i-a dat acelaşi răspuns:

- Nu pot să te iau în barca mea, Dragoste, eu am nevoie de spaţiu, nu îmi place să stau îngrămădită.

Apoi, Dragostea şi-a îndreptat privirile spre Tristeţe, care era chiar lângă ea.

- Tristeţe, te rog mult, ia-mă cu tine.

- Ah, îmi pare rău, a răspuns Tristeţea, dar chiar nu am cum. Mă simt atât de singură încât vreau să fiu doar eu, nu am nevoie de companie acum. Te rog să mă înţelegi.

S-a întâmplat ca pe lângă Dragoste să treacă Fericirea.

- Hei, tu, Fericire, ia-mă şi pe mine cu tine, nu mă lăsa aici pe insula aceasta care se va scufunda.

Dar Fericirea nu a auzit ce a spus Dragostea, fiind prea preocupată de propria ei bucurie.

Dintr-o dată, cum stătea supărată şi aproape că o podideau lacrimile, Dragostea a auzit cum cineva o strigă:

- Dragoste, poţi să vii cu mine.

Dragostea foarte fericită şi-a întors capul şi a văzut un bătrânel. Ţopăind de bucurie, Dragostea a sărit în barca bătrânelului, însă, datorită fericirii ce o simţea că a fost salvată, a uitat să-l întrebe pe bătrânel cum îl cheamă, limitându-se doar să-i mulţumească.

- Eu îţi mulţumesc foarte mult că m-ai salvat. Dacă nu ai fi fost tu, aş fi murit de mult.

Când au ajuns pe uscat, însă, privindu-l pe bătrânel cum se îndepărtează de barcă, Dragostea şi-a dat seama că simple mulţumiri nu sunt de ajuns.

Atunci, privind înspre Cunoaştere, care era chiar lângă ea, a spus:

- Dar cum îl cheamă pe bătrânelul care m-a salvat? Am uitat să-l întreb.

Şi Cunoaşterea i-a răspuns:

- Era Timpul.

- Timpul?, se miră Dragostea. Apoi, ca şi cum ar fi citit chipul Dragostei, Cunoaşterea i-a zâmbit şi i-a zis:

- Pentru că doar Timpul poate să înţeleagă valoarea Dragostei.

( după o poveste populară)

A lăcrimat icoana Sfintei Chiriachi



O icoană a Sfintei Chiriachi din Mănăstirea bizantină a Schimbării la Faţă a Mântuitorului, care este la o distanţă de Nafplio de cca. 5 km, a lăcrimat.
Icoana Sfintei Chiriachi se află într-o mănăstire de lemn şi a fost închinată de credincioşii satului Tselu unde este şi mănăstirea, care a încetat să funcţioneze din 1883. În biserică se slujeşte Sfânta Liturghie doar la sărbătoarea Sfintei Chiriachi.
Mitropolitul Iakovos de Argolida a fost informat imediat de minunatul eveniment şi a cerut ca icoana să fie păzită într-un loc sigur şi să fie studiată de către specialişti, pentru a diagnostica ce este lichidul acesta care curge din ochii Sfintei Chiriachi.
În sfârşit, mănăstirea respectivă a suferit de foarte multe ori daune materiale din partea sataniştilor şi nu de puţine ori au fost arse şi icoane.

(cf. romfea.gr, monahul Leontie)