Pilda zilei....

Pentru un sac de bani

În timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat, întrebând de ce sunt bolnavii de la capă­tul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.

- Bine - a mai întrebat colonelul - dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte?

- Desigur că era sănătoasă - i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.

- Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani.

Din celălalt capăt al salonului, călugăriţa l-a auzit şi, întorcându-se spre colonel, i-a răspuns liniştită şi cu zâmbetul pe buze:

- Nici eu n-aş face acest lucru pentru un sac cu bani. îl fac însă pentru o răs­plată mult mai mare. Pentru mulţumirea pe care o citesc în ochii acestor oameni sărmani pe care pot să îi ajut şi pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu fiecăruia dintre noi, după meritul nostru.

"Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi pe aproapele. "
(Avva Iacov )

Stiri din lume 2...

NAUFRAGIU SALVATOR
De acum renumitul Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici în Cipru s-a încheiat printr-un naufragiu.
Nu a existat un acord între cele două părţi şi din acest motiv nu se va emite un text comun. Este doar a doua oară în cadrul Dialogului Comisiei Mixte când nu se emite un text comun. Prima dată s-a întâmplat la Baltimore, în Statele Unite ale Americii, în 2000, când dialogul a naufragiat din cauza chestiunii uniaţiei.
Slăvim şi mulţumim Preasfintei Treimi - Dumnezeul nostru, care a pus o barieră la derapajul concesiilor din partea ortodoxă a grupului conducător ecumenist care gestionează şi direcţionează dialogul; o barieră pe care au impus-o protestele corecte ale corpului eclezial în ultima perioadă.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

sursa:http://www.impantokratoros.gr/5775FB6E.ro.aspx
DIFICULTĂŢI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC
NU S-A SEMNAT UN TEXT COMUN
Levkosia, Aristeidi Viketou

O nouă întâlnire – cea de-a XII - a la rând, a Comisiei Mixte de Dialog Teologic (CMDT) între ortodocşi şi romano-catolici va avea loc în septembrie 2010 la Viena. Dezbaterile din cadrul celei de-a XI – a întruniri a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici, care s-au desfăşurat de sâmbăta trecută în Pafos şi s-au încheiat în după-amiaza zilei de joi, au fost caracterizate drept dureroase?.
In final, CMDT nu a epuizat în cadrul întrunirii din Pafos examinarea temei „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor”; şi de aceea Comisia nu prevede încheierea unui text comun, cum s-a întâmplat în 2007 la Ravenna. Acest lucru înseamnă că tema respectivă va rămâne deschisă pentru următoarea întrunire a CMDT.
La întâlnirea de la Viena din luna septembrie a anului viitor va continua şi se aşteaptă să se finalizeze şi dezbaterea temei referitoare la rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor în primul mileniu. Scopul este ca CMDT să încheie un text comun deasupra acestei teme dificile – aşa cum este caracterizată.
Dezbaterile se desfăşoară având la bază un proiect de text în 13 pagini, din 32 de paragrafe referitoare la rolul episcopului Romei în primul mileniu. Este vorba despre o temă dificilă atât pentru ortodocşi, cât şi pentru romano-catolici.
„Dificultăţile sunt multe, de acea şi dezbaterile s-au mişcat într-un ritm lent”, a declarat un membru al Comisiei şi a adăugat că au fost acoperite doar jumătate din cele 32 de paragrafe ale proiectului. Precum a explicat acelaşi membru, dificultăţile se datorează diferitelor interpretări, pe care le dau cele două părţi, dar şi „diferitelor abordări ale anumitor aspecte de către reprezentanţii Bisericilor Locale Autocefale”.
CMDT examinează tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor” în patru puncte:
A. Biserica Romei ca „prima între Bisericile locale în Răsărit şi Apus”
B. Episcopul Romei ca succesor al Apostolului Petru
C. Rolul episcopului Romei în perioadele de criză ale societăţii bisericeşti
D. Influenţa factorilor neteologici

O sursă autorizată a subliniat că imposibilitatea finalizarii dezbaterii „demontează susţinerile că reprezentanţii ortodocşi fac reduceri şi concesii”.
Mitropolitul Ghennadios de Sasima, cosecretar al Comisiei din partea ortodocşilor, a declarat că s-a lucrat intensiv asupra proiectului, dar nu a fost finalizată examinarea sa.
Conform Mitropolitului de Sasima reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Autocefale Locale îşi exprimă regretul pentru reacţiile negative la dialog şi pentru incidentele semnalate în Pafos.
De asemenea, s-a reafirmat că „dialogul continuă cu fidelitate întemeiată pe adevărul şi tradiţia Bisericii Ortodoxe”.
Episcopul Dimitrios de Karkavia, membru al Reprezentanţei romano-catolice, a declarat că au avut loc discuţii constructive. „Dialogul impune multă atenţie şi înţelepciune”, a semnalat. Arhiepiscopul Ilarion din Patriarhia Moscovei a respins categoric acuzaţia că reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe trădează Ortodoxia. „În această clipă, în cadrul dialogului nu vorbim despre unirea dintre ortodocşi şi romano-catolici, ci despre diferenţele dintre noi”, a explicat Arhiepiscopul Ilarion.
(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: amen.gr)

Stire din lume adunate...

Gafe noi: Papa spune că Marx este "bun"
Karl Marx, care a inventat fraza "religia este opiumul poporului", probabil că se învârteşte în mormântul lui din cimitirul Highgate, la Londra, la vestea de astăzi cum că Vaticanul i-ar fi aprobat teoriile. L'Osservatore Romano, ziarul oficial papal, a declarat, conformziarului The Times, citat de Presseurop, că "criticile lui Marx ale capitalismului au subliniat alienarea socială resimţită de o mare parte a omenirii care rămâne exclusă, chiar şi acum, din luarea de decizii economice şi politice".
Marx, autorul Manifestului Comunist, decedat în 1883, se alătură unei liste crescătoare de figuri istorice anterior procleţite de Biserica Catolică, cum ar fi Galileo, Darwin şi mai recent, Oscar Wilde. Ziarul, care este condiţionat de aprobarea Papei, continuă spunând că opera lui Marx rămâne deosebit de relevantă astăzi când omul caută "o nouă armonie" între nevoile sale şi mediul natural. Dar specifică totuşi că "nimic nu a dăunat intereselor lui Marx filozoful mai mult decât marxismul".

sursa:hotnews.md
Ştiinţa este acum mâna diavolilor

"Este nevoie de un dialog între ştiinţă si religie?" Tot mai des auzim, în ultima vreme, această întrebare. Nu mă îndoiesc că din orice lucru de pe pământ poate ieşi ceva bun. Dar să vedem şi ce inconveniente sunt în acest dialog.
Ce este, de fapt, ştiinţa? "Ştiinţa este investigarea sau studiul naturii prin observaţie şi raţionament". Dar aceasta este o definiţie de pe Wikipedia. Este o definiţie corectă de la nivelul materiei şi a ceea ce oamenii moderni numesc "spirit" (de fapt, minte, intelect). Ştim, însă, că omul este mult mai mult decât atât. Atunci ce este ştiinţa, dacă luăm în considerare nu numai elementele alcătuitoare ale omului (trup şi suflet), ci mai cu seamă pe Creatorul omului şi al tuturor lucrurilor .
Bineînţeles că eu însămi profit şi mă bucur de multe din minunile ştiinţei şi mă fericesc spunând că avem un Dumnezeu atât de minunat! Ştiinţa este acum în mâna diavolilor, dar ea Îi aparţine de fapt lui Dumnezeu în totalitate. Mare şi minunat eşti, Doamne, de la particulele subcuantice până la marginile Universului! Dar ridică-ne la cer ca să vedem minuni fără asemănare mai mari ca acestea!


sursa:www.credinta-ortodoxa.ro
Poligamia şi libertăţile religioase dau dureri de cap Justiţiei canadiene

Autorităţile din British Columbia au anunţat miercuri, 21 octombrie 2009, că vor cere Curţii Supreme, rezolvarea problemei prin care, conform libertăţilor religioase reglementate de Constituţia canadiană, nu poate fi interzisa poligamia (in mod normal pedepsita cu 5 ani de închisoare).
Acest demers este o consecinţă directă a deciziei unei instanţe a acestei provincii de a renunţa la urmărirea penală pentru poligamie, pornită împotriva a doi lideri ai unei secte de mormoni.
Guvernul din British Columbia a decis să nu conteste decizia, ci să atragă atenţia Curţii Supreme de Justiţie că legea interzicerii poligamiei "practic este neconstituţională", a declarat ministrul de Justiţie al provinciei, Michael de Jong, într-un comunicat.
"Noi considerăm că poligamia este în afara legii şi ea chiar ar trebui să fie scoasă în afara legii. Dar, înainte de a putea lua măsuri împotriva ei, instanţa trebuie să răspundă la întrebarea dacă aceasta este cu adevarat incriminată în Canada", a declarat el reporterilor.
Urmărirea penală împotriva celor doi lideri ai unei secte controversate de mormoni a fost abandonată în urmă cu o lună din cauza unei erori în stabilirea unei proceduri, potrivit unor surse judiciare.
Winston Blackmore şi James Marion Pler au fost acuzaţi în ianuarie, la începutul acestui an, că aveau unul 20 de femei iar celălalt 2 femei, în sânul unei comunităţi poligame formate din 1.000 de persoane, dintre care 900 de femei şi copii.
Cei doi bărbaţi conduceau două ramuri rivale ale Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinţilor ultimelor zile, un grup american mormon disident. Sectele poligame sunt instalate de 50 de ani în oraşul Bountiful, situat la 700 km est de Vancouver (vest) şi la 20 km nord de graniţa cu Statele Unite.
Guvernele din British Columbia au luat în considerare în mod constant de aproape 20 de ani, urmărirea acestei comunităţi în justiţie, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat practic, argumentând că principiul libertăţii religioase ar duce la eşuarea procedurii.

www.lacasuriortodoxe.ro

Pilda zilei....

Câinele şi pisica

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:

"Dă, Doamne, să mănânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

în acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-1 pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:

"Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica însă pândea orice moment să poată fura, lăcomia îndemnând-o să nu se mulţumească cu ceea ce ar fi primit.

Aşa este şi în viaţă. Unii dintre prietenii care ne înconjoară sunt asemenea câinelui, adică fideli şi devotaţi, răbdători şi sinceri. Alţii însă sunt asemenea pisicii: oricând cu un zâmbet pe buze, dar mereu cu răutate în suflet, aşteptând doar prilejul să fure şi să profite de pe urma ta.
Când ai în preajma ta prieteni adevăraţi, bucură-te pentru ei şi pentru prietenia voastră; când vezi însă că de tine se apropie şi cei asemenea pisicii, nu-i goni şi nu te purta cu ei aşa cum ar merita, ci roagă-te pentru ei şi încearcă, prin bunătatea ta, să îi faci şi pe ei mai buni.
"Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi!"(Fericitul Augustin )

Stire din lume adunate...

O nouă formă de uniatism în spirit catolic: anglicano-catolicismul! Totul doar pentru face o singură religie, în mânile noii ordini mondiale!

La aproape cinci secole de la ruptura produsa de Regele Henric al VIII-lea, Vaticanul este gata să-i primească în rândurile Bisericii Catolice pe episcopii şi preoţii angli­cani dezamăgiţi de turnura pe care au luat-o lucrurile în sânul Bisericii Anglicane - hiro­tonirea femeiilor şi homo­sexua­lilor, acceptarea căsăsătoriilor între persoane de ace­lasi sex, etc. Mai mult decat atât, Vaticanul face un gest fără precedent: acceptă in­trarea în rândurile preoţimii sale a preoţilor căsătoriţi.
Intr-o conferinta sustinuta la Roma, cardinalul William Joseph Levada, prefectul Congregatiei pentru Doctrina Credintei, a precizat ca in acest sens urmeaza sa fie publicata o "Constitutie Apostolica", sem­nata de Suveranul Pontif. Gratie acesteia, prelatii anglicani nemultumiti vor putea deveni preoti catolici si recunoaste pe Papa drept lider spiritual suprem, pastrand totodata elemente "din patrimoniul spiritual si liturgic specific anglican".
Extraordinara mutare a Vaticanului vine la 450 de ani de la sciziunea produsa de Regele Henric al VIII-lea care, dupa casatoria cu amanta sa Anne Boleyn, nerecunoscuta de Sfantul Scaun, se rupe de Roma si creeaza Biserica Angliei, premergatoarea comunitatii crestine anglicane.
Un fapt cu totul iesit din comun este hirotonirea drept preoti catolici pe toti clericii anglicani care vor dori acest lucru indiferent daca sunt casa­toriti sau nu (se stie ca celi­batul era un aspect funda­mental al preotimii catolice). "Usile Bisericii Catolice sunt deschise tuturor anglicanilor - fete bisericesti sau mireni - care vor dori sa faca acest pas care nu presuspune modificarea slujbelor sau a altor traditii ce apartin cultului anglican", a precizat James Massa, directo­rul ecumenic al Conferintei Episcopilor Catolici din SUA.
Numarul anglicanilor care doresc sa se alature Bisericii Catolice a devenit tot mai mare in ultmii ani odata cu acceptarea in randurile Biesericii Anglica­ne a preotilor gay, a hirotonirii femeilor si a binecuvantarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex, acte in totala con­tradictie cu Sfanta Scriptura si traditia bisericeasca, a explicat cardinalul Levada.
De altfel, numai in Anglia peste 400 de preoti au demisionat in anii '90 cand femeile au fost acceptate in randurile clerului. Dar negocierile cu Vaticanul s-au intetit abia recent. "Reactia de acum a Bisericii Catolice este practic raspunsul la cererile formulate de mai multe grupuri de anglicani - cler si mireni - din diferite parti ale lumii si care solicitau unirea oficiala si totala cu Sfantul Scaun", a mai precizat Levada. Cardinalul Levada precizeaza ca preotilor anglicani casatoriti li se va permite sa devina preoti catolici, dar nu si episcopilor insurati - care se pot multumi cu rangul de preot - din "ratiuni istorice si ecumenice". Potrivit CNN, arhiepiscopul Joseph Augustine Di Noia, secretarul Congregatiei pentru Cultul Divin si Disciplina Sacramentelor din SUA, a mentionat ca pana in prezent cel putin 50 de episcopi anglicani si-au exprimat dorinta de a se alatura Bisericii Catolice. "De 40 de ani ne rugam pentru ca aceasta uniune sa aiba loc si nu am fi crezut ca va fi posibila atat de curand. Este, fara indoiala, lucrarea Sfantului Duh", a mai spus Di Noia.

www.infoportal.ro
Homosexualii suedezi se pot căsători şi în bisericile protestante


Suedia pregăteşte din greu calea Antihristului, şi aceasta deoarece, cuplurile homosexuale, de acum, îşi pot legaliza legăturile şi în bisericile protestante.
Căsătoriile religioase se vor putea realiza începând cu 1 noiembrie, după ce, aproape 70% din cei 250 de membri ai aşa numitului "sinod" au votat "pentru". Legea suedeză permite căsătoria între homosexuali de la 1 mai 2009.
Circa 73% dintre suedezi aparţineau de Biserica Suediei în 2008.
Totuşi, preoţii au dreptul să decidă dacă vor celebra sau nu o căsătorie între persoane de acelaşi sex.

www.libertatea.ro
În Marea Britanie s-a impus respectarea sărbătorilor islamice, hinduse şi sikhite în şcoli

Instituţiilor şcolare din Londra li s-a indicat să accepte în mod obligatoriu ca zile de odihnă sărbătorile păgâne prăznuite în religia islamică, hindusă şi sikhită, citează Lenta.ru, ştirea fiind preluată de la The Daily Mail.
Acum, pe lângă Naşterea Domnului şi Paşti, şcolarii britanici vor sărbători şi sfârşitul Ramadanului, încoronarea regelui Rama şi ziua de naştere întemeietorului religiei sikhite: guru Nanaka.
Profesorii britanici şi-au exprimat deja nemulţumirea faţă de această decizie datorită faptului că zilele de „sărbătoare" au devenit obligatorii pentru toate instituţiile şcolare din Marea Britanie. După părerea lor, consiliul profesoral din fiecare şcoală ar trebui să decidă în ce zile să-i lase pe copii liberi.
Introducerea acestor sărbători în programul şcolar în Marea Britanie a atras critici din partea mai multor şcoli de aici forţându-i pe profesorii din oraşele Waltham Forest şi Newham să iniţieze o analiză a unei posibile amânări a respectării noilor sărbători.
Potrivit unei statistici, mai mult de 70 % dintre britanici (41 de milioane de oameni) se consideră creştini. Cea mai grandioasă grupă religioasă după creştini o constituie musulmanii, care sunt aici în număr de 1,6 milioane de oameni. Pe lângă aceasta, în Marea Britanie trăiesc 500 de mii de hinduşi şi 330 de mii sikhişti.

Rugaciune de multumire catre Dumnezeu

Imparate si Doamne al meu. Astazi vreau sa iti marturisesc bucuria ce o port in suflet si care vine de la Tine. Sculandu-ma din patul in care dormeam, mi-am ridicat ochii catre cer si am vazut soarele ce ma lumina cu razele sale. Apoi mi-am adus privirea la pamant si am vazut natura, peisajul contemplativ. Copacii, iarba ,florile si animalele. Cat de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne si cat de mult se bucura sufletul meu vazand frumusetea acestora. Nu pot,nu am puterea decat sa spun: Multumesc.Multumesc Tie, Doamne, pentru ca ma invrednicesti a fi partas acestor lucruri. Multumesc pentru familia pe care mi-ai dat-o, pentru viata pe care mi-ai daruit-o si pentru ca ma pazesti mereu si nu ma lasi prada pacatului. Te rog sa fii alaturi de mine in fiecare clipa si sa ma asculti. Sa nu ma parasesti niciodata.Caci tu dai viata tuturor izvorand candela sufletelor noastre si Tie marire inaltam:Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Căsătoria, cale spre sfinţenie.....

"Ţelul suprem al căsătoriei este ca soţul şi soţia să se ajute unul pe altul să intre în Împărăţia cerurilor. Prin dragostea lor reciprocă şi părtăşia vieţii, amândoi - împreună - sunt chemaţi a se aduce unul pe altul mai aproape de Hristos. Ca unire veşnică între două personalităţi unice şi veşnice, Taina Nunţii nu are alt scop decât acesta." (PS Kallistos Ware)

Numta Armaneasca......

sursa:http://www.youtube.com/watch?v=4B4w1lLvgsg&feature=related

Insula Sentimentelor

Cu mulţi ani în urmă, trăiau pe o insulă îndepărtată, numită Insula Sentimentelor, toate sentimentele şi emoţiile pe care le cunoaştem astăzi: Fericirea, Tristeţea, Cunoaşterea şi multe altele, printre care şi Dragostea. Într-o zi, Păzitorul Insulei, le-a anunţat că insula se va scufunda.Dintre toate sentimentele, Dragostea s-a hotărât să nu îi fie frică, să nu abandoneze insula nici chiar în ultimul moment. Când insula mai avea puţin până să se scufunde în adâncul oceanului, Dragostea a hotărât să ceară ajutor.S-a întâmplat ca, în acea clipă, Bogăţia să treacă pe lângă Dragoste, într-o barcă. Dragostea a spus:

- Bogăţie, mă poţi lua cu tine în barcă?

- Îmi pare rău, Dragoste, nu pot, i-a răspuns Bogăţia. Este prea mult aur şi argint în barca mea şi, sincer, nu mai am loc şi pentru tine.

Apoi, Dragostea a întrebat Vanitatea, care se afla într-o altă barcă. Şi Vanitatea i-a dat acelaşi răspuns:

- Nu pot să te iau în barca mea, Dragoste, eu am nevoie de spaţiu, nu îmi place să stau îngrămădită.

Apoi, Dragostea şi-a îndreptat privirile spre Tristeţe, care era chiar lângă ea.

- Tristeţe, te rog mult, ia-mă cu tine.

- Ah, îmi pare rău, a răspuns Tristeţea, dar chiar nu am cum. Mă simt atât de singură încât vreau să fiu doar eu, nu am nevoie de companie acum. Te rog să mă înţelegi.

S-a întâmplat ca pe lângă Dragoste să treacă Fericirea.

- Hei, tu, Fericire, ia-mă şi pe mine cu tine, nu mă lăsa aici pe insula aceasta care se va scufunda.

Dar Fericirea nu a auzit ce a spus Dragostea, fiind prea preocupată de propria ei bucurie.

Dintr-o dată, cum stătea supărată şi aproape că o podideau lacrimile, Dragostea a auzit cum cineva o strigă:

- Dragoste, poţi să vii cu mine.

Dragostea foarte fericită şi-a întors capul şi a văzut un bătrânel. Ţopăind de bucurie, Dragostea a sărit în barca bătrânelului, însă, datorită fericirii ce o simţea că a fost salvată, a uitat să-l întrebe pe bătrânel cum îl cheamă, limitându-se doar să-i mulţumească.

- Eu îţi mulţumesc foarte mult că m-ai salvat. Dacă nu ai fi fost tu, aş fi murit de mult.

Când au ajuns pe uscat, însă, privindu-l pe bătrânel cum se îndepărtează de barcă, Dragostea şi-a dat seama că simple mulţumiri nu sunt de ajuns.

Atunci, privind înspre Cunoaştere, care era chiar lângă ea, a spus:

- Dar cum îl cheamă pe bătrânelul care m-a salvat? Am uitat să-l întreb.

Şi Cunoaşterea i-a răspuns:

- Era Timpul.

- Timpul?, se miră Dragostea. Apoi, ca şi cum ar fi citit chipul Dragostei, Cunoaşterea i-a zâmbit şi i-a zis:

- Pentru că doar Timpul poate să înţeleagă valoarea Dragostei.

( după o poveste populară)

A lăcrimat icoana Sfintei Chiriachi

O icoană a Sfintei Chiriachi din Mănăstirea bizantină a Schimbării la Faţă a Mântuitorului, care este la o distanţă de Nafplio de cca. 5 km, a lăcrimat.
Icoana Sfintei Chiriachi se află într-o mănăstire de lemn şi a fost închinată de credincioşii satului Tselu unde este şi mănăstirea, care a încetat să funcţioneze din 1883. În biserică se slujeşte Sfânta Liturghie doar la sărbătoarea Sfintei Chiriachi.
Mitropolitul Iakovos de Argolida a fost informat imediat de minunatul eveniment şi a cerut ca icoana să fie păzită într-un loc sigur şi să fie studiată de către specialişti, pentru a diagnostica ce este lichidul acesta care curge din ochii Sfintei Chiriachi.
În sfârşit, mănăstirea respectivă a suferit de foarte multe ori daune materiale din partea sataniştilor şi nu de puţine ori au fost arse şi icoane.

(cf. romfea.gr, monahul Leontie)

Pilda zilei....

Ajutor dezinteresat
Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu 1-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care 1-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.

Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti,1 fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

"Dragostea - rădăcina şi izvorul binelui. " (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Stire din lume adunate...

Hrisostomos al Ciprului:
„AR FI TREBUIT SĂ FIM MAI SEVERI”

Autor: Aimilios Polighenis, Cipru, 21.10.2009, 20:30

Reacţia Arhiepiscopului Hrisostomos al Ciprului a fost deosebit de puternică astăzi - cu prilejul incidentelor ce au avut loc ieri, în Pafos, în care un grup de manifestanţi din Cipru şi din Grecia şi-au exprimat dezacordul în ceea ce priveşte Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici.
Arhiepiscopul Ciprului, kir Hrisostomos, în declaraţiile sale la ΠΙΚ, a susţinut că Poliţia ar fi trebuit să fie mai severă.
Mai precis, Arhiepiscopul Hrisostomos a accentuat: „Comportamentul lor a fost inadmisibil şi ar fi trebuit să fim mai severi, atât noi, cât şi Poliţia”.
Întâistătătorul Bisericii Cipriote a mai menţionat că „astfel de acţiuni expun Biserica Ciprului la nivel internaţional”.
În final, de semnalat că preşedintele EDEK, dl. Iannakis Omiru, în declaraţiile sale a caracterizat pe monahii care au participat la incidente drept „talibani”.(traducere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)

Anchetă disciplinară asupra poliţiştilor
pentru violenţe în PafosModul acţiunii a doi poliţişti

Şeful Poliţiei a dispus o anchetă disciplinară asupra a doi membri ai Poliţiei din Pafos, în legătură cu incidentele de lângă Biserica Sf. Gheorghe din Hloraka.
Această informaţie a fost comunicată de reprezentantul pentru presă al Poliţiei, Mihalis Katsonotos, adăugând că hotărârea şefului Poliţiei s-a întemeiat pe concluzia anchetei administrative urgente pe care a dispus-o locţiitorul de comandant al serviciului de poliţie, Andreas Nikolaidis, pentru a se asigura dacă şi în ce măsură a fost folosită violenţa de către membri ai Poliţiei.
După cum a spus dl. Katsonotos, abuzurile cercetate sunt:
a. Arestarea ilegală sau inutilă fără un motiv rezonabil sau suficient.
b. Folosirea violenţei în afara necesităţii absolute faţă de cel reţinut sau faţă de o persoană care, posibil, să se fi aflat acolo în timpul împlinirii serviciului şi
c. Comportament nepoliticos sau crud faţă de o persoană.

A declarat, de asemenea, că poliţiştii nu au fost disponibilizaţi.
Referitor la cei şase arestaţi, dl. Katsonotos a menţionat că au fost acuzaţi în scris şi au fost lăsaţi liberi.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://www.philenews.com/ via
http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)


cere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)
Dumnezeu a sabotat acceleratorul de particule de la Geneva"



Doi oameni de ştiinţă sunt de părere că Dumnezeu sau călătorii în timp au stricat Large Hadron Collider, în septembrie 2008. Cei doi au publicat o lucrare în care spun că cel mai mare de accelerator de particule din lume, care s-a stricat la o săptămână după ce a fost pornit, ar fi fost sabotat printr-o intervenţie divină sau de către agenţi ai viitorului.
Holger Bech Nielsen, de la Institutul Niels Bohr din Copenhaga şi Masao Ninomiya, de la Institutul Yukawa de Fizică Teoretică din Kyoto, au spus în lucrarea lor, The Search for Effect of Influence from Future in Large Hadron Collider, că "producerea bosonului Higgs, pe care fizicienii speră să îl obţină în accelerator, ar putea fi incompatibil cu natura, în aşa manieră încât crearea sa s-ar manifesta în trecut, oprind acceleratorul de la a produce particula, la fel ca un călător în timp care se întoarce să îşi ucidă bunicul".
Cel doi au mai speculat că Dumnezeu ar fi oprit LHC-ul pentru a opri oamenii să descopere bosonul Higgs, sau "particula lui Dumnezeu".
Niels a mai adăugat: "Prezicerea noastră este că orice instrument care ar putea produce particula Higgs va avea ghinion."
Comunicatul final al Simpozionului internaţional „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi"


Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, în colaborare cu Facultatea de Teologie Evanghelică din Tübingen, a organizat, în perioada 15-17 octombrie 2009, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, Simpozionul internaţional şi interconfesional cu tema: „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Preasfintei Treimi".
Preot în vârstă răpit în Filipine



Michael Sinnott, preot în vârstă de 79 de ani din Irlanda, a fost răpit de şase oameni înarmaţi în 10 octombrie, în oraşul Pagadian de lângă Zamboanga (Mindanao), Filipine, în timp ce conducea rugăciunile de seară în locuinţa sa. Deşi niciun grup nu a revendicat încă răpirea, un grup islamist, Moro Islamic Liberation Front, este suspectul principal.
Există îngrijorări serioase legate de starea părintelui Sinnott care se ştie că are o stare de sănătate precară. Potrivit ştirilor, informatorii militari filipinezi l-au reperat împreună cu răpitorii săi în 12 octombrie, în provincia Lanao del Sur, la 70 de kilometri de locul în care a fost răpit şi într-o alta locaţie în ziua următoare. Părintele Sinnott a slujit în Filipine în ultimii 40 de ani.

http://stiricrestine.ro/

Paula Seling - Eu ma duc la cununie........

Copilule cu ochi senini..

Copilule cu ochi senini,
Tu iarasi vii printre straini
In pestera, pe paie reci
Tu capul iarasi Ti-l apleci.

Dar azi nici craii nu mai vin
Si nici pastori sa-ti cante lin
Copilule cu ochi senini
Tu iarasi vii printre straini.

Copilule cu suflet bland,
Te nasti si azi pe-acest pamant
De mii de ani copil sarman
Tu vii in lume an de an.

La-ai Tai Iisuse ai venit
Si nestiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plans mereu de mila lor

La mii de usi ai asteptat
Dar nimeni nu s-a indurat
Si ai ramas in ger si azi
Copil cu lacrimi pe obraz

Batand mereu cu-acelasi dor
La usi inchise cu zavor
Dar cati ti-ar mai deschide azi
Copil cu lacrimi in obraz

Copilule, sarman copil
Curat ca roua de avril
De-atata vreme tu petreci
La usa inimilor reci

Trezeşte-te sufletul meu că…

Astazi am intrat in biserica cu sufletul ravasit .Toata greutatea ultimulor zile era in inima mea.Tot răul pe care l-am întâlnit, tot păcatul pe care l-am făcut apăsa pe umerii mei. M-am aşezat în partea stângă a bisericii. Frumuseţea icoanelor îmi era străină. Nu mai regăseam în mine nici un strop din curăţia lor, nici o frântură din blândeţea şi iubirea lor. Peste mine este ceaţa … multă ceaţa…cu pregatirile pentru nunta am uitat de Dumnezeu ...In ultimul timp am fost un sac de nervi ,mi-am facut griji pentru tot ce ma inconjoara ,as fi vrut sa controlez tot ,chiar si vremea....Cantarile utreniei se înălţau duios câtre Domnul, iar buzele mele încercau să le murmure şi ele tainic. Eram atentă la sufletul meu care era încă înţepenit.Cât de orb şi de surd putea să fie? Cât de nepăsător? Erau de faţă Îngerii, Măicuţa Domnului şi Însuşi Hristos Domnul, iar el …sufletul meu era absent,cu gandul tot la agitatia ultimilor pregatiri.Am realizat ca sufletul meu sa indepartat de Dumnezeu,nu-l mai vede ,nu-l mai simte ...Când mi-am ridicat cu nevrednicie privirea, am văzut pe Hristos binecuvântând din icoană toată adunarea credincioşilor. De deasupra altarului, Măicuţa Domnului ne acoperea pe toţi, chiar şi pe mine – cea nepăsătoare, sub Sfântul ei Acoperământ.
Atunci, am stigat:

Trezeşte-te, inima mea, că eşti înaintea lui Hristos!

Trezeşte-te, sufletul meu,…că eşti acasă…

… şi-atunci mi-am auzit sufletul scârţâind din toate încheieturile…dar grijile nu-l lasa ..Abia astept sa treaca nunta ,prea multa agitatie pentru ce?!?!?!.......

UN NOU SFÂNT PE CERUL BISERICII:DREPTUL TEODOSIE DE LA BALTA

ODESA, 20 octombrie 2009
Preafericitul Mitropolit Vladimir al Kievului şi a toată Ucraina (Patriarhia Moscovei) a săvârşit slujba de canonizare a Dreptului Teodosie de la Balta.
Pe 20 octombrie, în timpul opririi sale în Eparhia Odesei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a vizitat oraşul Balta, unde în Sfânta Catedrala a Adormirii Maicii Domnului a oficiat Dumnezeiasca Liturghie şi canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta († 9 martie 1845).
Împreună cu Preafericitul Mitropolit au slujit mitropolitul Agatanghel de Odesa şi Ismail, arhiepiscopii Ionatan de Tulcea şi Braţlav, Bartolomeu de Rivno şi Ostrog şi Ioan de Herson şi Tavria, schiepiscopii Petru de Hinkov (vicarul Mitropoliei de Chişinău), Alexei de Belgorod-Dnestrov (vicarul Eparhiei Odesa), Alexandru de Pereiaslav – Hmelniţki (secretarul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Ucraiana), precum şi preoţi ai eparhiei.

În timpul Liturghiei, după Vohodul Mic, s-a slujit ultimul parastas pentru dreptul adormit.
După aceea, Mitropolitul Agatanghel a dat citire Deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraiana din 18 aprilie 2008 (Jurnalul nr. 29) pentru canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta.

Arhiepiscopul Ionatan a citit viaţa acestui fericit nevoitor, iar apoi în timpul cântării troparului şi a megalinariei nou-proslăvitului sfânt, Preafericitul Mitropolit Vladimir s-a închinat raclei cu cinstitele moaşte ale Dreptului Teodosie. Acelaşi lucru l-au făcut şi ierarhii, clericii şi mirenii prezenţi în biserică.
În amintirea acestui eveniment Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-a fost dăruită icoana preacuviosului lui Dumnezeu cu o părticică din cinstitele lui moaşte.

MEGALINARII
(ce se pot cânta în glasul al VIII-lea şi al II-lea
după podobiile greceşti)

Nouă stea pe cerul Bisericii
Te-a aşezat Domnul ca pe toţi să ne luminezi
Cu pilda vieţii şi cu a ta solire,
Bezna împrăştiind-o, o, Teodosie.

Roagă-te, mărite nevoitor,
Pentru toţi creştinii ce cinstesc proslăvirea ta,
Mijlocind credinţă, nădejde şi iubire,
De la Sfânta Treime, o, Teodosie.

Sfinte, plăcutule al lui Dumnezeu Teodosie de la Balta, mijloceşte pentru noi acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.
(un material de Paula Oprea şi monahul Leontie după situl oficial al Bisericii Ortodoxe din Ucraina)

Pilda zilei....

Adevăr sau minciună

Un tânăr l-a întrebat pe duhovnicul său:

- Aş vrea să cunosc cât mai multe despre credinţă şi religie. Am citit multe cărţi, dar nu ştiu care sunt adevărate şi care nu. Unele spun într-un fel, celelalte altfel, eu ce să mai cred?

- Fiule, cea mai mare ispită este cea care îţi încearcă credinţa cu tot felul de vorbe frumos spuse, dar golite de duh. Ţi-ar plăcea ca cineva să-ţi dăruiască un măr tare: moş, dar când vrei să-1 mănânci să vezi că înăuntru-i tot viermănos şi stricat? Ar: fi mărul acela bun de ceva? Aşa sunt şi unele cărţi: ţin mintea ocupată cu tot felul idei, dar nu hrănesc şi sufletul.

Citeşte cât mai mult, dar caută să fii asemenea albinelor, ce trec din floare în floare şi culeg doar nectarul, nu şi alte lucruri inutile. Culege şi tu, la rândul tău, nectarul căiţilor, caută ce-i folositor în ele şi, de vei şti să găseşti adevărul în cărţi, vei şti să-1 găseşti şi în viaţă.

Păgânii spun că religia, credinţa nu este logică. Dar, de fapt, credinţa este mai presus de logică. Mintea noastră judecă după cele lumeşti şi nici pe acestea nu-i în stare să le cuprindă. Cele cereşti nu pot fi găsite astfel. Nu căuta cu mintea ceea ce trebuie să cauţi cu sufletul, fiindcă cele ale sufletului numai cu sufletul le poţi afla. Şi ţine minte: degeaba citeşti despre credinţă, dacă nu trăieşti în credinţă!
"Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu. " ( Sfântul Irineu)

Sfintii Mărturisitori ardeleni, pildă de statornicie în credinţă

Luna octombrie este pentru Biserica Ortodoxa Romana, o luna binecuvantata de praznuirea unor mari sfinti. Pentru crestinii ortodocsi romani putem vorbi de patru mari sarbatori: Praznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, din data de 14 octombrie, urmata apoi la o saptamana de Praznuirea Sfintilor Ardeleni: Cuviosii Marturisitori Visarion si Sofronie, a Sf. Mucenic Oprea si a Sfintilor Preoti Marturisitori Ioan si Moise Macinic, sfinti praznuiti la 21 octombrie, de Praznicul Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, ocrotitorul Craiovei, la 26 octombrie si apoi de Praznicul Sfantului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, din 27 octombrie.
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. (Luca, 12, 8-9).
Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte în luna octombrie, ziua douăzeci şi una, pe Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea, Sfinţii Preoţi Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş. Apărători ai dreptei credinţe în Ardealul secolului al XVIII-lea, marcat de frământări religioase datorate prozelitismului catolic, aceşti sfinţi au fost canonizaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955, sub păstorirea vrednicului de pomenire Patriarh Iustinian.

CUVIOSUL VISARION SARAI. Cuviosul părinte Visarion s-a născut într-o familie de părinţi ortodocşi din Bosnia, în anul 1714, primind numele de botez Nicolae. Tuns în monahism la vârsta de 18 ani la mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim, merge la locurile sfinte spre a vieţui în rugăciune şi meditaţie.
În această perioadă, în Transilvania, intrată sub jugul unei noi stăpâniri, catolică de această dată, românii ortodocşi treceau prin mari greutăţi. Autorităţile habsburgice, pentru a întări statul catolic, şi-a propus să înmulţească numărul catolicilor prin trecerea românilor la greco-catolicism.
În acest context istoric, călăuzit de Duhul Sfânt şi cu acordul patriarhului sârb de la Carlovitz, călugărul Visarion Sarai vine în Ţara Ardealului pentru a apăra Biserica pe care a iubit-o şi a mărturisit-o şi pentru a-i întări pe credincioşii ortodocşi. Pe unde trecea, el aprindea în sufletele oamenilor râvna şi dorinţa de statornicie în credinţa ortodoxă. Se spune că trăia o viaţă de aspră înfrânare, hrănindu-se numai cu mâncare slaba de legume.
În timp ce se îndrepta spre Sibiu, Cuviosul Visarion arestat şi apoi întemniţat în temuta închisoare Kufstein din munţii tirolezi unde, după grele suferinţe, dobândeşte cununa vieţii veşnice.

CUVIOSUL SOFRONIE DE LA CIOARA. Misiunea sa în Ardeal este continuată de Sfântul Sofronie. Originar din satul Cioara, de lângă Sebeş, judeţul Alba, se călugăreşte la una din mănăstirile din Ţara Românească. În anul 1756 se reîntoarce în satul natal. Râvna sa pustnicească l-a determinat să ridice un schit în mijlocul codrului, adunând în jurul său câţiva ucenici. Fiindu-i distrus schitul din porunca autorităţilor habsburgice, străbate ţinutul Sebeşului şi al Albei îndemnându-i pe credincioşi să nu se îndepărteze de credinţa dreptmăritoare, să alunge preoţii greco-catolici şi să declare că vor să stea sub porunca Bisericii din Ierusalim.
Arestat în mai multe rânduri de către autorităţi, întemniţat la Bobâlna şi Abrud, este eliberat în chip miraculos. Convoacă adunări de preoţi şi credincioşi, întocmind memorii către împărăteasa Maria Tereza şi guvernul Transilvaniei, prin care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor şi eliberarea celor ce pătimeau pentru statornicia în credinţa ortodoxă. Ajutat de colaboratorii săi apropiaţi, printre care se numărau şi călugării de la schiturile şi mănăstirile făgărăşene, unde Sfântul Sofronie a poposit pentru o perioadă, a început o acţiune energică de reorganizare a Bisericii Ortodoxe.
În 14 februarie 1761, Sfântul Sofronie a ţinut Marele sobor din cetatea Bălgradului (Alba Iulia), ale cărui hotărâri, redactate în 19 puncte ce cuprindeau doleanţele românilor ortodocşi din Ardeal, au fost înaintate guvernului. Mişcarea sa poate fi considerată o biruinţă deplină a Ortodoxiei în Transilvania. După numirea episcopului ortodox al Ardealului, Dionisie Novacovici, Sofronie se va retrage la Mănăstirea Argeşului unde se va săvârşi în pace.

SFINŢII PREOŢI MĂRTURISITORI IOAN DIN GALEŞ şi MOISE MĂCINIC DIN SIBIEL. Din rândul preoţilor ortodocşi români din Transilvania s-au remarcat şi Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş. Primul a fost delegat de credincioşii ortodocşi din Făgăraş, Sibiu, Sebeş şi Orăştie să prezinte împărătesei Maria Tereza doleanţele românilor transilvăneni. Preotul Ioan din Galeş a pătimit în închisorile din Sibiu, Deva şi Graz (Austria). Ambii au dobândit cununa muceniciei în temniţa de la Kufstein.

SF. MUCENIC OPREA. Unul dintre mirenii care au luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe a fost evlaviosul Oprea din Săliştea Sibiului. În urma memoriilor înaintate împărătesei Maria Tereza la Viena în anii 1748 şi 1752, este arestat, pătimind muceniceşte alături de preoţii Moise Măcinic şi Ioan din Galeş. Mucenicul Oprea a dat în faţa slujitorilor împărătesei o pildă vrednică să o reţinem: Dacă împărăteasa îmi doreşte avutul, îi dau moştenirea părinţilor mei, dacă doreşte haina de pe mine, i-o dau, dacă doreşte mâinile mele să lucreze pentru dânsa, i le dau. Dar am un singur suflet care nu pot să i-l dau, pentru că e al lui Dumnezeu.

Praznicul sfinţilor mărturisitori ardeleni e aidoma unei preafrumoase icoane, pe care Biserica noastră ne-o pune înainte acum, când poporul nostru are nevoie mai mult ca oricând de pilde, are nevoie mai mult ca oricând de îndemn şi de urmare a lui Hristos.
Cu adevărat ei s-au îmbrăcat cu toate armele lui Dumnezeu, având mijlocul încins cu adevărul şi platoşa dreptăţii, încălţaţi fiind pentru Evanghelia păcii, în toate luând pavăza credinţei, coiful mântuirii şi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. (Efeseni 6, 13-17)

Sfaturi catre o fata care urmeaza sa se casatoreasca -Episcopul Teofan Zavoratul

Domnul sa va binecuvanteze pentru a incepe felul de viata pe care dintotdeauna l-ati vazut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastra.Iata,Domnul va implineste dorinta inimii.Casatoria are o multime de mangaieri ,dar e si insotita de numeroase griji si necazuri,deosebit de adanci cateodata.Sa va ganditi la asta ,incat atunci cand va veti lovi de asa ceva sa nu fiti luata pe neasteptate.Acum sunteti doi ,in doi bucuriile sunt mai puternice si necazurile se rabda mai usor.Sa va ajute Domnul sa n-aveti despartire in nimic ,ci toate sa le aveti de obste-o singura inima si un drum in viata .
Cu privire la hainele de mireasa ...in locul Dumneavoastra as face cum vor ceilalti fara sa ma gandesc ,hainele sunt pentru ceilalti ,nu pentru Dumneavoastra.N-au decat sa va gateasca asa cum vor.Fericire deplina va doresc!

Pilda zilei....

Risipitor sau zgârcit?
Se povesteşte că un bărbat şi femeia sa au venit la un preot să-i ceară sfat femeia îşi acuza omul că este prea risipitor, în timp ce bărbatul o mustra pe nevastă că este prea zgârcită. Uitându-se la ei, preotul le-a arătat deschisă şi i-a întrebat:

- Dacă mâna mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la fel de bună?

- Nu, părinte!

Preotul a strâns atunci puternic pumnul şi, ţinându-1 aşa, i-a întrebat:

- Dar dacă mâna mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor?

- Bineînţeles că nu, părinte.

- E, atunci mai gândiţi- vă la asta şi o să vedeţi care are dreptate!

"Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător. Nici prea mult, nici prea puţin!" (Avva Moise )

Pilda zilei....

Cei patru ucenici
O dată, patru ucenici au vrut să se întreacă. Zis şi făcut. S-au aşezat toţi într-o încăpere şi au decis ca, timp de trei zile, nici unul să nu spună o vorbă, ca astfel să-şi încerce răbdarea şi puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abţine şi a zis:

- Să aprindă cineva lumina!

- Ce faci, nu trebuia să tăcem? - 1-a întrebat nedumerit al doilea.

- Proştilor, de ce aţi vorbit? - se repezi al treilea să-i dojenească.

- Ehe, doar eu am tăcut! - se lăudă cu îngâmfare cel de-al patrulea.

Fiecare ucenic a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia şi mândria - cele patru ispite care încearcă pe oameni în tot ceasul. De aceea, răbdarea este cel mai bun tovarăş de drum în viaţă, îţi trebuie răbdare să munceşti, să înveţi, să te rogi ... îţi trebuie răbdare şi să iubeşti.

Unde nu este răbdare, nu este nici iubire.

( Sfântul Grigorie Dialogul)

Stiri ...din lume adunate...

Arhiepiscopul Ciprului împarte pedepse tuturor celor care nu sunt de acord cu el...
Ieşindu-şi din fire, din cauza poziţiei monahilor şi clericilor, Preafericitul (Hrisostomos al Ciprului) s-a declarat hotărât să ia măsuri aspre faţă de protestatari, punându-i în suspendare temporară (pe clerici), iar paralel nu a ezitat să declare că va impune oprirea salariilor clericilor şi îi va pedepsi cu oprirea de la împărtăşanie pe monahi.
Hrisostomos al Ciprului, referindu-se la monahii şi clericii protestatari, a insistat că: „Dacă nu le place, să-şi scoată rasele şi să fugă din biserica oficială. Să plece şi să-şi facă propria biserică. În legătură cu asta, voi fi foarte sever”... Motivul? Tulburarea provocată ieri dimineaţă în afara hotelului Sf. Gheorghe, de către membri ai Uniunilor Creştin-Ortodoxe, monahi din Mănăstirea Stavrovunios, precum şi de către clerici din jurisdicţia mitropolitană Kitios, prin cererea lor de anulare a lucrărilor Întrunirii Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici...
... În declaraţiile sale de ieri, Arhiepiscopul a menţionat printre altele că „Biserica, cu siguranţă, este un loc de tămăduire şi cei ce intră în ea o fac pentru a se tămădui. Dar nu este azil, nici nu vom permite niciodată să devină azil de nebuni. Biserica nu poate să fie casă de nebuni. Pentru aceasta voi fi foarte sever. Toţi acei clerici şi monahi care au fost prezenţi la manifestaţia de protest vor fi pedepsiţi”. Preafericitul intenţionează să trimită o scrisoare foarte severă Egumenului Mănăstirii Stavrovunios, în care îi va cere neîmpărtăşirea acelor monahi pe o perioadă de mai multe săptămâni, iar – potrivit celor menţionate - dacă porunca sa nu va fi asculată de Egumen, va lua măsuri şi împotriva acestuia. Paralel, astăzi, Arhiepiscopul aşteaptă să se întâlnească în biroul său cu clericii respectivi, pentru a-i da explicaţii referitoare la prezenţa lor la manifestare.
Hrisostomos al Ciprului, referindu-se la monahii şi clericii protestatari, a insistat că: „Dacă nu le place, să-şi scoată rasele şi să plece din biserica oficială. Să meargă să-şi facă propria biserică. În această chestiune, voi fi foarte sever”...
...Din cauza organizării protestului din afara hotelului, s-a renunţat la o parte din programul care prevedea inaugurarea întrunirii printr-o rugăciune comună în Sfânta Biserică a Sf. Gheorghe, care se află chiar în afara hotelului cu acelaşi nume, pe plaja Hlorakas.
(fragment din ziarul «Αλήθεια» („Adevărul”), 19.10.2009)

(tradus din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://aktines.blogspot.com/)
Episoade în Pafos. Ameninţări cu arestarea pentru ortodocşi



Domină panica în Sfânta Biserică Ortodoxă a Sfântului Gheorghe în Hloraka (Pafos), foarte aproape de Saint George Hotel, unde are loc a XI-a Adunare a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici.
Mai precis, un preot romano-catolic a trecut la izgonirea credincioşilor ortodocşi care se rugau în sfânta biserică, invocând aprobarea Mitropoliei pentru săvârşirea de messe („liturghii”) catolice în biserica ortodoxă amintită.
Credincioşii refuză să părăsească şi să predea sfânta biserică catolicilor, chiar dacă sunt obligaţi de către forţele de poliţie.

(traducere din greacă: ierom. Fotie;
sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)
1.5 milioane de spanioli au protestat pe străzi împotriva avortului

Aproape 1,5 milioane de spanioli catolici au participat sâmbătă după-amiază la Madrid la o manifestaţie împotriva proiectului de lege privind liberalizarea avortului propus de guvernul socialist.
Proiectul de lege al guvernului socialist reformulează o lege din 1985, care permite avortul doar în anumite condiţii. El prevede o libertate totală de a face avort în decursul a 14 săptămâni de sarcină, ceea ce i-a nemulţumit teribil pe credincioşii spanioli.
Încălzirea globală, noua religie a vremurilor noastre

Stilul de viaţă eco, respectat cu sfinţenie de către occidentalii în pas cu moda şi timpurile noastre, şi viitorul apocaliptic prezis în cazul în care nu ne vom închina cu toţii legilor verzi face ca problema încălzirii globale sa devină religia secolului XXI.

Vaticanul se opune introducerii religiei islamice în şcolile italiene


Preşedintele Conferinţei episcopale italiene, cardinalul Angelo Bagnasco, a criticat într-un interviu publicat duminică de cotidianul Corriere della Sera proiectul Guvernului de a introduce o oră de religie islamică în şcoli, subliniind că aceasta nu face parte din cultura italiană, relatează NewsIn, dupa AFP.
"Ora de religie catolică se justifică prin faptul că face parte din istoria şi din cultura noastră. Cunoaşterea religioasă catolică este indispensabilă pentru înţelegerea culturii noastre", a spus cardinalul. "Nu mi se pare că ora de religie propusă (de guvern pentru religia islamică - n.red.) corespunde acestei motivaţii rezonabile şi recunoscute", a continuat înaltul prelat.
Viceministrul dezvoltării economice, Adolfo Urso, a propus introducerea în şcolile publice si private a unei ore de religie islamica, facultativa si alternativa la ora de religie catolica, pentru a evita ca elevii musulmani sa ramana in "ghetourile scolilor islamice integriste". Propunerea a fost primita favorabil de stanga, in special de
fostul premier Massimo D'Alema, care a spus ca este "o propunere greu de implementat, dar rezonabila".
In tabara dreptei, daca presedintele Camerei Deputatilor Gianfranco Fini a vorbit de "bun simt elementar, care este indreptat spre interesul national si coeziune sociala", Liga Nordului, partid antiimigranţi, a calificat proiectul drept o "provocare".
La sfarsitul anului 2007, strainii reprezentau 4,2% dintre elevii italieni. Dintre acestia, 37%, adica 184.000, erau de religie islamica, potrivit Ministerului italian al Educatiei.
Sarkozy cere castrarea pedofililor

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat recent că va propune Parlamentului un proiect de lege pentru a limita riscurile de recidivă a violatorilor şi pedofililor. Printre măsurile ce s-ar putea lua se numără castrarea chimică a agresorilor, metodă care e tot mai răspândită în Europa.
Poate de propus şi a homosexualilor?

Merge şi fără Biserică ?

Există o vorbă răspândită printre noi, cum că fiecare are credinţa lui, în inima lui, şi nu are nevoie să meargă la Biserică. E greu să mergi la biserică, e un efort, trebuie să renunţi la o parte din timpul tău. Te doare spatele, te plictiseşti, nu-înţelegi ce se zice, nu-ţi place cum se cântă şi mai durează şi mult.

E mai simplu să stai acasă, să te rogi când ţi-aduci aminte, să faci ce vrei, să nu fii constrâns de nimic.

Unii spun că-l au pe Dumnezeu în suflet şi n-au nevoie de nici un ritual, de nici o slujbă.

Nu e simplu să fie bun şi să respecţi poruncile lui Dumnezeu.

Nu e simplu să-i iubeşti pe ceilalţi oameni şi pe Dumnezeu. Trebuie să renunţi la unele plăceri de zi cu zi, trebuie să-i mai ajuţi şi pe alţii, trebuie să nu te mai superi, să mai şi ierţi. Din când în când trebuie să mergi la preot să-ţi mărturiseşti păcatele şi să te-mpărtăşeşti. Trebuie să-ţi îndeplineşti canonul pe care ţi l-a dat preotul pentru păcatele mărturisite, trebuie să te rogi seara şi dimineaţa.

Când părinţii îşi invită copiii cei mari (toţi la casa lor) la o masă ca să se bucure împreună atunci fiecare din ei se grăbesc să vină în semn de respect şi dragoste pentru părinţii lor. Dar şi pentru că e un moment în care familia se poate reîntâlni după o perioadă de timp. Dar unul din fii va spune că el nu vine pentru că oricum îi iubeşte pe părinţi şi îi respectă, şi-i are tot timpul în sufletul lui.

Dar părinţii se vor întrista căci vroiau să-l vădă pe fiu lor, vroiau să se bucure alături de el şi de ceilalţi copiii. Vroiau să-l întrebe ce mai face, cum se mai descurcă, ce nevoie mai are, cu ce-ar putea să-l ajute. Vroiau să se bucure auzindu-l povestind despre tot ce-i frumos în viaţa lui. Acel fiu se lipseşte de dragostea părinţilor, de ajutorul lor, de bucuria de a sta împreună cu toţi fraţii lui, şi tot refuzând aşa fiecare invitaţie se va-nstrăina.

Aşa face şi Dumnezeu. Îi cheamă pe toţi fiii lui la Biserică ca să se bucure şi să fie împreună. Să vină toţi şi să mulţumească pentru tot ce-i bun în viaţa lor, să ceară ajutor pentru toate necazurile lor, să ceară putere să treacă peste toate obstacolole şi supărările lor. Să vine să-L vadă pe Dumnezeu, care-şi face simţită prezenţa prin persoana preotului dar şi prin chipul tainic al icoanelor. Noi nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu, chiar dacă de multe ori ni se pare că da, şi atunci fără să cerem, primim din dragoste sprijinul Lui.

Domnul vrea să ne dea tot ce cerem doar când suntem toţi împreună în casa Lui, când ne-am adunat toţi şi ne-ţelegem bine unii cu alţii, când suntem ca fraţii. Cei ce lipsesc din Biserică aceea nu primesc ajutorul pentru că se manifestă egoist, nu vor să accepte invitaţia Tatălui, ci cred că se vor descurca şi singuri.

Dumnezeu ne dă continuu putere să trăim o viaţă frumoasă şi să trecem peste toate. Această putere ne-o dă prin preoţii Lui în fiecare biserică. Cum avem nevoie de profesori ca să ne lumineze mintea şi să ne-nveţe meserie şi să reuşim în viaţă, aşa avem nevoie de preoţi ca să ne lumineze sufletul şi să ne-nveţe cum să ne comportăm în lume.

Aşa cum profesorii ne dau din inteligenţa şi experienţa lor (din energia persoanei lor) şi ne-nvaţă, la fel preoţii ne dau energia (harul) lui Dumnezeu ca să ne schimbe şi să ne-ntărească oricând.

Cine mă ascultă când plâng?

Cine ma asculta cand ma plang, fara sa se plictiseasca de cuvintele mele?

Cine este aici langa mine, si-mi sterge lacrimile de pe obraz?

Cine imi ofera un dar fara sa-mi ceara ceva in schimb?

Cine cunoaste toate colturile inimii mele?

Gandurile mele, simturile mele, dorintele mele?

Cine imi arata bland unde gresesc?unde vorbesc fara de minte?

Cine nu ma cearta imediat ce am gresit, ci ma lasa sa-mi dau seama…?

Nu ma pedepseste, nu se supara, nu pleaca de langa mine

Cine imi zambeste in fiecare zi si asteapta cu drag sa-l privesc cu inima curata?


Sa-I spun ce simt, sa-mi recunosc greselile si firea mea slaba…

Cine ma ocroteste, sprijina, intareste in zi de tristete si suparare?

Cine imi asculta suferinta ca sic and ar fi trecut prin ea?

Ma tine pe umerii Sai cand eu nu mai pot si ma imbratiseaza

Cine ma astepta in fiecare clipa ca eu sa ma intorc la el

Sa-I spun si bucuriile mele dar si tristetile si nemultumirile?

Cine inchide ochii si pleaca urechea sa la rugaciunea mea?

Cine poate mangaia sufletul meu cand este nelinistit?

Cine imi ofera in fiecare zi mai mult decat cer, decat pot gandi?


Ma rabda, ma smereste, ma lumineaza

Ma intareste, ma asteapta, nu ma amageste

Cine ma iubeste mai mult decat ma pot iubi eu?

Cine ma iubeste asa cum sunt eu?

Cine ma va iubi chiar de voi fi cel mai mare pacatos?

Cine ma iarta pentru ca ma iubeste?

Unul singur…Dumnezeu Iisus Hristos

Iar Dumnezeu este iubire.Permite-mi sa-ti spun ca te iubesc si precum voiesti sa se faca voia Ta!

sursa:ortodoxiatinerilor

„Nu există gimnastică mai bună decât metaniile“

Cea mai potrivită metodă de întărire a muşchilor abdominali o constituie metaniile. Nu râde, aşa este! Când cineva face metanii folosul este dublu, şi pentru sufletul şi pentru trupul celui care le face. Sufletul se foloseşte pentru că, prin metanii, cere iertare şi milă Domnului, iar trupul, pentru că, astfel, îşi întăreşte muşchii abdominali şi se fortifică. Îţi recomand să faci cât mai multe metanii. Începe cu un număr redus, apoi adaugă altele în fiecare zi, până ajungi în punctul în care să simţi că poţi rezista. Însuşi organismul ne înştiinţează limitele rezistenţei lui şi, atunci, stabilim numărul de metanii în funcţie de rezistenţă.
Apoi, deşi nu e obligatoriu, putem menţine constant numărul de metanii în fiecare zi. Aceasta depinde de numeroşi factori, ca dispoziţia sufletească, oboseala, starea de sănătate etc. Important este începutul, pe de o parte, iar pe de altă parte, e importantă şi pocăinţa care trebuie să însoţească metaniile, pocăinţa pentru multele noastre păcate, pentru care trebuie să ne cerem iertare de la Domnul cu toată puterea sufletului şi a trupului. Dacă putem, să zicem în timp ce facem metaniile: Doamne, Iisuse, miluieşte-mă! Aşa este cel mai bine. Şi Domnul nu numai că ne va auzi, dar ne va şi ierta, întrucât cerem iertarea nu doar cu buzele, ci şi cu trupul şi din tot sufletul, indiferent dacă acesta e aproape de Hristos ori prins în mrejele păcatului. Căci Hristos nu S-a răstignit pentru credincioşi şi oameni fără pată, ci pentru ne-credincioşi şi păcătoşi ca noi.
Prin metanii, şi trupul participă la rugăciune, rezultând astfel unitatea sufletului cu trupul, element care este esenţial în existenţa, forma şi tămăduirea bolilor.
Nu există gimnastică mai bună decât metaniile. După ce ne-am făcut cruce îngenunchem, atingem pământul cu fruntea, apoi ne ridicăm, făcând aceasta iar şi iar, în timp ce sufletul suspină în faţa lui Dumnezeu, rostind rugăciunea vameşului: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Sau orice altă rugăciune pe care ne va lumina Duhul Sfânt să o rostim. După metanii urmează bucurie mare, uşurare, pace în suflet, iar trupului nu-i va mai rămâne nici un singur mădular nefolosit şi nepus la lucru. Părintele, pentru a accentua importanţa metaniilor, spunea că după cum ne-o arată Evanghelistul, Hristos Însuşi a făcut şi El metanii când Se afla în grădina Ghetsimani, căzând cu faţa la pământ şi apoi ridicându-Se. Metaniile fac bine şi sufletului şi trupului. De aceea asceţii nu păţesc cu una cu două infarcte ori alte boli de inimă, întrucât, prin metanii, arterele şi vasele de sânge se păstrează excelent, iar sufletul se linişteşte, spulberând supărările. Metaniile nu sunt de la om, ci descoperire dumnezeiască, şi nefericit este omul care nu a aflat taina lor. Cei ce fac metanii noaptea, înainte de a adormi, alungă din minte grijile de zi cu zi, se liniştesc şi dorm mult mai bine.
Să faceţi la rugăciune câte metanii puteţi, chiar dacă obosiţi. Când rugăciunea e însoţită şi de jertfă, devine mai eficientă şi mai plăcută lui Dumnezeu, sfătuia părintele.
Părintele Porfirie – Antologie de sfaturi şi îndrumări

Sus să avem inimile!

Un călător rătăcit prin pustiul deşertului s-a ascuns de arşiţa cerului într-o peşteră. Acolo a găsit un părinte duhovnicesc, ce-şi trăia viaţa numai în acel perimetru al peşterii, şi l-a întrebat: Părinte, cum poţi să-ţi iroseşti viaţa în acest fel? Părintele i-a răspuns: Dragă, vezi tu crăpătura acestei stânci? Pe aici eu văd mereu un petic de cer. Aceasta este cea mai mare comoară a inimii mele, pentru care îi mulţumesc Domnului în fiecare zi.
În fiecare Sfântă Liturghie cerul ne este restituit, devine din nou posibilă trăirea raiului. Prin Sfânta Împărtăşanie, Hristos trăieşte în noi şi ne sfinţeşte în întregime, trup şi suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: ”Ce-mi este mie de cer, când eu contemplu pe Stăpânul cerului, când eu însumi devin cer?” Mai măsurăm noi astăzi pământul cu pasul mărturisirii venite din cer? Mai suntem mânaţi de curajul mărturisirii identităţii noastre de neam şi credinţă?
Mai răsună în sângele conştiinţei noaste de neam îndemnul Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, când şi-a încurajat fiii spre a nu-şi lepăda credinţa: ”Copiii mei, fiţi cu curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta, să ne mântuim cel puţin sufletul, spălându-ne păcatele în sângele nostru!”? Era ziua de 15 august 1714, când voievodul Brâncoveanu împlinea 60 de ani, iar doamna Maria pătimea alături de fiicele şi ceilalţi gineri ai săi, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, trecerea la Domnul a soţului său împreună cu cei patru fii, dar şi a ginerelui Ianache, prin martiriul credinţei mărturisite cu viaţa. Versurile baladei copleşitoare redau pe deplin hotărârea mărturisirii brâncoveneşti: ”Facă Domnul ce o vrea,/ Chiar pe toţi de ne-aţi tăia,/ Nu mă las de legea mea.“
Astăzi nu ni se mai cere viaţa pentru a ne mărturisi credinţa, putem merge la biserică, dar societatea actuală ne impune din ce în ce mai pregnant o viaţă fără de Hristos. Gesturile mărunte, dar pline de mărturisire a credinţei – a te însemna cu semnul sfintei cruci, a posti miercurea şi vinerea, a avea un duhovnic, a avea un colţ de rugăciune în casă, a pune icoana lui Hristos la loc de cinste în casă sau în şcoală – sunt prezentate fie ca „demodate”, fie ca gesturi de „agresiune”, care atentează la „democraţia” în plină desfăşurare. Astăzi suntem liberi să credem mai degrabă în puterea Pământului şi a deşertăciunii lui (consumăm fără raţiune resursele sale, ba chiar se nasc războaie pentru ele) decât în năzuinţa Cerului din noi (să ne purtăm cu demnitate faţă de natura creată de Dumnezeu, să ne ridicăm din libertinajul toleranţei păcatului şi să iubim virtutea sfinţeniei ce ţine această creaţie).
Ascultând chemarea liturgică „Sus să avem inimile!”, dacă starea noastră creştină, în deplinătatea fiinţei noastre, îşi doreşte să trăiască la înălţimea chemării lui Dumnezeu, în ciuda jertfei la care suntem supuşi zilnic, atunci să mărturisim cu deplin curaj: „Avem către Domnul!”
sursa: apostolatintarafagarasului

Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi ....

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

(Adrian Păunescu - Rugă pentru părinţi)
Era o dată un bătrân căruia, murindu-i soţia, copiii i-au propus să-şi vândă casa, averea şi să se mute la ei. O vreme a dus-o bine, dar cum banii bătrânului s-au cheltuit, cei din casă nu-l mai băgau în seamă, ba mai mult, le-a căzut silă şi într-o bună zi s-au hotărât să-l izgonească de acasă. Bătrânul şi-a luat trăistuţa la spinare şi la plecare i-a zis fiului: „Dragul moşului, o ultimă rugăminte mai am la tine: mergi şi mă însoţeşte pân’ la sprânceana dealului, că şi eu, cu ani în urmă, am alungat pe tatăl meu de acasă şi acolo m-am despărţit de el. Fiul, înţelegând că tot ceea ce ai făcut ţi se întoarce într-o bună zi, a spus tatălui cu lacrimi în ochi: „Iartă-ne, tată, pentru ce ţi-am făcut, şi vino din nou acasă.”

Sf. Scriptură despre cei care nu îşi respectă părinţii
Dacă ne aplecăm cu luare aminte asupra poruncii a 5-a, observăm că Dumnezeu a așezat-o chiar la mijlocul Decalogului, i-a conferit așadar un loc central, de legătură, de trecere de la poruncile ca datorii față de Dumnezeu, la cele ce-l privesc pe aproapele.
Cuvintele Sfintei Scripturi sunt extrem de dure la adresa copiilor care nu-şi respectă părinţii: „Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine” (Pilde 19,26). „Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce” (Pilde 30,17). „Ca un hulitor este cel care îşi părăseşte tatăl şi blestemat de Domnul este cel care o ocărăşte pe mama sa”(Sir 3, 16). Iar Sf. Apostol Pavel îi scrie lui Timotei că neascultarea de părinţi va fi unul din semnele care prevestesc sfârşitul lumii (II Tim 3,1-5).
Ce presupune respectul?
Cinstea sau respectul datorat părinţilor înseamnă recunoştinţă faţă de cei care, prin dăruirea vieţii, a iubirii şi muncii lor, şi-au adus copiii pe lume şi i-au ajutat să crească. "Din toată inima cinsteşte-l pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. Aminteşte-ţi că ei ţi-au dat viaţa; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine?" (Isus Sirah 7, 28-29).Respectul faţă de părinţi impune şi anumite fapte pozitive, anumite atenţii: măcar o urare, un buchet de flori de onomastică, de ziua de naştere, cu ocazia anumitor evenimente importante din viaţa lor.
Respect nu înseamnă numai recunoştinţă. Mai înseamnă a evita tot ce ar putea întrista, ar putea indispune pe părinţi şi pe cei care le ţin locul, le-ar leza onoarea: cuvinte lipsite de cuviinţă şi de bun simţ, porecle, epitete, glume deplasate, băşcălii pe seama lor, expresii spuse în prezenţa sau în absenţa lor, ca: "băi, tatule!", "babacul" ş.a.m.d.; gesturi lipsite de bun simţ, de pildă, a fuma în faţa părinţilor care nu fumează şi te-au îndemnat să nu faci acest lucru.
A respecta pe părinţi înseamnă a le cere iertare atunci când, prin cuvinte sau prin comportarea ta, ai dat dovadă de lipsă de respect.

Respectul încetează după ce ne căsătorim?
După căsătorie, într-o oarecare măsură ascultarea încetează pentru copii, dar respectul niciodată. Oricât de înaltă ar fi poziţia noastră socială şi oricât ar fi de multă ştiinţa noastră de carte, nu putem renunţa la sfaturile părinţilor noştri: „Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu dispreţui îndemnurile mamei tale… Ele te vor călăuzi când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine" (Pilde 6, 20-22).
Porunca de a cinsti pe tata şi pe mama a fost dată de Dumnezeu nu numai pentru copiii mici, pentru minori, ci în primul rând pentru copilul adult care este, la rândul său, tată şi mamă: „Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui” (Isus Sirah 3,12). „Nu o dispreţui pe mama ta când ea a ajuns bătrână” (Pilde 23, 22).
O poruncă de bază
Porunca cinstirii părinţilor aminteşte copiilor deveniţi adulţi datoria de a-i ajuta material şi moral în anii bătrâneţii şi în timp de boală, de singurătate sau de suferinţă. Potrivit unei tradiţii, porunca de a da cinstea cuvenită părinţilor este superioară poruncii de a da slavă lui Dumnezeu, fiindcă în Vechiul Testament Scriptura pe sărac nu îl obliga să plătească zeciuiala şi să aducă o jertfă la templu. În schimb, spuneau rabinii, pe părinţi trebuie să-i cinsteşti „indiferent că eşti sărac sau bogat, chiar dacă eşti nevoit să cerşeşti din poartă în poartă”. „Cel care îşi cinsteşte tatăl se va curăţi de păcat. Şi ca unul care strânge comori, aşa este cel care îşi cinsteşte mama" (Isus Sirah 3, 3-4).
Porunca „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" e atât de importantă, atât de delicată, încât criza ei se reflectă în mod negativ asupra întregului spectru social, civil şi bisericesc, aruncând o lumină sinistră asupra viitorului atâtor tineri de astăzi.
Binecuvântaţi sunt cei care îşi cinstesc şi îşi respectă părinţii potrivit învaţăturilor Sf. Scripturi!

Pr. Alexandru Stanciu

Sursa:http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com

Putem să o imitam pe Sfânta Isidora?

Ce femeie minunata a fost sfanta Isisdora! Era considera de cei din jur o faptura care poate fi exploatata dupa bunul plac. Ca si cum n-ar fi fost in toate mintile, ca si cand ar fi fost un animal domestic. Sfanta Isidora se afla la o manastire cu multe monahii, cam patru sute, si ajuta la bucatarie. In bucatarie se purtau urat cu ea deoarece se prefacea a fi nebuna si toti o considerau iesita din minti. Si ce patea, sarmana! Cat era de batjocorita! O exploatau toate. Nici cainele pe care-l aveau la manastire nu era atata de chinuit.

Sfantul Pitirun, care traia in pustie, i-a aparut un inger care l-a instiintat ca exista o femeie care l-a intrecut in virtute. “Du-te , i-a spus ingerul, la manstirea de femei din Tavenisiot. Acolo vei gasi o monahie care are aura deasupra capului”. Sfantul s-a ridicat numaidecat si a pornit spre manastire. Era cunoscut sfantul, caci era vestit pentru virtutea lui. I-a cerut staretei sa vada toate monahiile. Au venit toate, dar nu a vazut-o pe cea aratata de inger. A spus Avva :”Nu cumva mai este vreuna?”. “Ei, Avva, mai este una nebuna, care sta la bucatarie!”. Cand au adus-o Avaa Pitirun a privit-o cu atentie, a vazut aura pe care o avea in jurul capului si a cazut la picioarele eu punand metanie .

Stareta si celelalte monahii au alergat sa-l ridice “Ce faci, Avva? aceasta este o nebuna!”. “Nu este nebuna, a raspuns, nebune sunteti voi!”. Nu puteau nega cuvintele lui, nu se puteau impotrivi si au acceptat cele spune de el. Au inceput toate sa planga, mai ales cele care erau in bucatarie, sa se vaite si sa se marturiseasca ce i-au facut atatia ani, cum o batjocoreau, cum o bateau si nu le pasa de ea. Sfanta Isisdora nu era atinsa de toate acestea si nici nu avea sentimente de inferioritate. Dimpotriva, cu cat mai mult rau i-ar fi facut, cu atat mai bine ar fi fost pentru ea.

Putem sa o imitam pe Sfanta Isidora?

Asa trebuie sa gandeasca fiecare crestin. Sa fie gata sa accepte ceea ce ingaduie Dumnezeu. Dumnezeu va ingadui fiecaruia dupa dupa masura lui. Dar toti trebuie sa avem aceeasi smerenie. Daca ai smerenie, nici complexe nu poti avea, nici altceva. Sfanta Isisdora nu a avut complexe de inferioritate. Ea venise sa se nevoiasca.

Sa nu-mi spuneti : “Ei, parinte, putem face noi cum a facut Sfanta Isidora?” Nu faceti, dar fiecare om trebuie sa treaca prin astea. Cand va lua lucrurile astfel, sentimentele de inferioritate vor pleca de la el, iar defectele lui vor fi harisme si-l vor ajuta. Unii dintre mucenici doreau mult sa muceniceasca si iconomia lui Dumnezeu ii conducea repede la mucenicie. Asa si omul. Trebuie sa se bucure de defectele lui si sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ca acestea sunt margaritarele pe care le detine.

Sufletul meu, Temnita mea (Arhim. Simeon Kraiopoulos)

Pilda zilei....

Dresorul
O veche istorioară povesteşte despre un pustnic care se tot scuza înaintea pelerinilor că are cam mult de lucru, că e tare ocupat... Oamenii se mirau, căci îl ştiau că are o viaţă sfântă şi nu este absorbit de cele materiale, de aceea îl întrebă cu ce se ocupă. Pustnicul le răspunse: "Am de îmblânzit doi şoimi, de dresat doi vulturi, să stăpânesc doi iepuri, să am grijă de un şarpe, să încarc un măgar, să pun şaua pe cai şi să dresez un leu". "Într-adevăr, spuseră oamenii, ai mult de lucru. Timpul îţi este încărcat. Dar unde îţi sunt animalele de care vorbeşti, căci nu vedem pe lângă chilia sfinţiei tale nimic din toate acestea?" Pustnicul le explică într-un mod foarte simplu, ca să înţeleagă cu toţii, căci aşa ceva aveau şi ei acasă. De altfel şi noi avem în grijă astfel de “jivine”.

"Cei doi şoimi sunt ochii noştri care se reped asupra oricărui lucru, câteodată sunt ca nişte săgeţi care se înfig ici-colo şi aşa rămân. Uneori este greu să le îmblânzeşti.
Cei doi vulturi sunt mâinile noastre care apucă, şi ceea ce prind nu mai lasă liber. Câteodată scapă de sub control. Ele ar putea face altceva, ar putea mângâia, ajuta, deschide...
Cei doi iepuri sunt picioarele noastre care merg, lovesc, ologesc şi ne fac să rătăcim.
Cel mai greu lucru de stăpânit însă se află în spatele dinţilor noştri: limba (şarpele). Cineva spunea că cei 32 de dinţi sunt neputincioşi în faţa unei singure limbi. Ea ar putea însă să mângâie, să spună lucruri frumoase, să-l slăvească pe Dumnezeu, să spună adevărul...
Şi apoi avem de încărcat un măgar: trupul nostru. Cât de des nu se aseamănă cu un astfel de animal! Totdeauna i se pare că e prea încărcat şi se împotriveşte, face năravuri, refuză, este încăpăţânat ca un măgar. Şi totuşi avem nevoie de el.
Apoi mai avem de dresat un leu. Despre leu se spune că este regele animalelor, aşa cum inima este centrala puterii, reşedinţa curajului şi a tuturor sentimentelor nobile, dar poate fi şi celula germenului urii şi al revoltei. « Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule ». (Mt. 15,19)
…dar să mai ai pe lângă acestea şi un « ţap » puturos sau un « porc » leneş şi lacom, care să guiţe toată ziua de sete şi foame…

Pilda zilei....

Preţul lucrurilor

Un om avea un băiat tare leneş. Atât de leneş, că nu făcea nimic toată ziua, dar ştia să ceară bani de la părinţi ca să-şi cumpere dulciuri şi i jucării. Dar, într-o zi, tatăl său a hotărât să-1 lecuiască şi, când băiatul a venit iarăşi să-i ceară bani, i-a spus:

- Fiule, eu ţi-aş da banii aceştia, dar mă tem că tu nu ştii să-i preţuieşti. Nu ştii valoarea lor şi îi cheltuieşti fără rost.

- Cum să nu, tată? Ştiu foarte bine că banii se câştigă greu şi nu îi voi mai risipi.

Dar în timp ce băiatul tot încerca să-şi convingă părintele să-i dea bancnota după care îi scăpărau deja ochii, tatăl său a aruncat-o deodată în soba aprinsă. Băiatul a rămas locului, mut de uimire, neînţelegând de ce a făcut tatăl său acest lucru.

- Acum să ştii că eşti pedepsit! - a mai spus tatăl. Pleacă din casa mea şi să nu te mai întorci până nu vei fi şi tu în stare să câştigi un ban.

Băiatul nu a mai avut ce face şi s-a dus la brutarul din colţul străzii, rugându-1 să-1 primească ucenic. O săptămână întreagă a muncit cărând sacii cu făină, frământând coca şi trebăluind prin brutărie. Când se împlini o săptămână, brutarul îi dădu o grămadă de bani.

Fericit nevoie mare, băiatul s-a întors acasă.

- Tată, tată - a strigat el, intrând val-vârtej - am câştigat şi eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt şi doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!

- Bravo fiule, i-a zis tatăl. Ia dă-mi-le şi mie să văd câte sunt...

După ce le cercetă cu luare-aminte, tatăl le aruncă imediat în foc. De data aceasta, băiatul a sărit ca ars, băgându-şi mâinile în flăcări să scoată banii pentru care muncise atât.

- Vezi fiule, de-abia acum ştii valoarea banilor. Şi doar cine le cunoaşte valoarea ştie cu adevărat şi cum să-i cheltuiască - îi mai spuse tatăl cu dragoste.

"Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul de a trăi: Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare. "
( Sfântul Ioan Gură de Aur)