O viaţă adevărată şi o alta aparentă ...

<Există, fraţi creştini. o viaţă adevărată, reală, şi o alta aparentă, falsă. Să trăieşti pentru ca să bei şi să mănânci, să te-mbraci, să te plimbi, să te îmbogăţeşti, în general să trăieşti pentru plăceri şi preocupări pământeşti, sau pentru a pune la cale intrigi, uneltiri, pentru a-i judeca şi bârfi pe alţii, este o viaţă aparentă.

Să trăieşti pentru a-i bineplăcea lui Dumnezeu şi a fi de folos semenilor, a te ruga pentru mântuirea sufletului lor, ajutându-i în tot chipul să se mântuiască, iată ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Primul mod de viaţă este o moarte spirituală continuă, al doilea, o neîncetată viaţă în duh.”(“Viaţa mea în Hristos” a Sfântului Ioan de Kronstadt)
Eu cred că viaţa în plăceri e aparentă pentru că placerile sunt trecătoare. Noi vrem să ne satisfacem pofta aceasta de fericire veşnică cu lucruri ne-veşnice, cu lucruri trecătoare. Doar omul e veşnic.
Părintele Stăniloaie spune: “Bucuria vine doar din relaţia cu oamenii şi cu Dumnezeu”, restul nu sunt bucurii adevărate, palpabile şi netrecătoare, ci sunt inconsistente, se topesc repede, dispar rapid. Deci sunt aparente
De aceea Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. (In, 14,6)

Adevărul e ceea ce rămâne în veac, ceea ce nu trece niciodată.

Vai cât suntem de împrăştiaţi şi de orgolioşi, de pătimaşi şi de legaţi de pământ!

Judecând după mulţimea distracţiilor la care se dedau oamenii, după grija pe care o arată doar trupului, stai şi te întrebi: mai au, oare, oamenii şi suflet? Iar dacă au, de ce nu-i poartă de grijă, nu se gândesc la mântuirea lui, ştiut fiind că sufletul este supus nenumăratelor păcate, care înseamnă pentru el moarte şi moarte veşnică? Există, oare, chinurile veşnice şi fericirea veşnică? Dacă da, atunci de ce se străduiesc oamenii atât de puţin sau nu se străduiesc deloc să scape de ameninţarea chinurilor veşnice şi să moştenească fericirea veşnică?

Iată ce mi se pare uimitor. Şi încă: de ce oare nu-i înspăimântă pe oameni înfricoşătorul ceas al morţii? Fiindcă n-o să trăim pe pământ o veşnicie. Ne va veni o dată şi nouă rândul, când ni se va spune: “fii ai oamenilor, prefăceţi-vă şi voi în ţărâna din care aţi fost făcuţi”.
Vai cât suntem de împrăştiaţi şi de orgolioşi, de pătimaşi şi de legaţi de pământ! Păcătoşilor, credeţi oare că Dumnezeu nu are cu ce să vă pedepsească? Are, cum să nu aibă? Focul gheenei, iezerul de foc, înfricosătorul tartar, de care se cutremură însuşi Satana, viermii neadormiţi, scrâşnirea dinţilor! Dar iată, m-am trezit vorbindu-vă vouă…

Aceleaşi lucruri trebuie să mi le spun şi mie, fiindcă eu sunt cel dintâi dintre păcătoşi, căruia i-au fost pregătite chinurile iadului, dar de care m-a izbăvit Hristos, Cel în Care îmi pun toată nădejdea. Voi fraţilor, credeţi toţi în Hristos, în Evanghelia Lui? Dacă da unde vă este viaţa după Evanghelie? Este vreunul printre voi care obisnuieste macar să citească zilnic din Evanghelie, acest măreţ dar al lui Dumnezeu. această lege a vieţii? “Toţi s-au abătut împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este” (Romani 3, 12).
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Inseminarea artificiala, desfiintata de fostul ministru al Sanatatii

Fostul ministru al Sanatatii a semnat in data de 23 septembrie un ordin prin care procedurile de fertilizare in vitro si inseminare artificiala contra cost sunt declarate ilegale.

Ordinul stabileste ca procedurile de reproducere umana asistata medical, precum inseminarea artificiala si fertilizarea in vitro nu mai pot fi facute in Romania de catre clinicile care se autofinanteaza, indiferent daca sunt private sau publice, relateaza NewsIn.
Astfel, a fost eliminat un articol din Normele metodologice de aplicare a titlului "Efectuarea prelevarii si transplantului de organe, tesuturi si celule de origine umana in scop terapeutic", din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, care prevedea ca unitatile publice sau private autorizate de Agentia Nationala de Transplant sau de Ministerul Sanatatii Publice pot obtine profit.
Potrivit documentului, realizarea acestor proceduri se pedepseste cu inchisoare intre trei si zece ani.

Stiri...

La Sibiu se deschide astăzi Târgul Naţional de Carte şi Revistă Religioasă
În perioada 8-11 octombrie 2009 Asociaţia SCRIPTUS organizează la Sibiu, cu sprijinul Mitropoliei Ardealului şi al Bibliotecii ASTRA Sibiu, cea de-a X-a ediţie a Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă. În cadrul târgului vor fi prezente peste 20 de edituri de carte şi revistă religioasă din ţară, şi tot aici vor fi găzduite mai multe evenimente cultural-religioase. (Sursa: Radio Reintregirea)

O nouă sfântă în Ucraina...

BINECUVÂNTARE PESTE BINECUVÂNTARE
ŞI HAR PESTE HAR:


PROSLĂVIREA CUVIOASEI ELENA (BEHTEEVA)
Cu prilejul primului nostru pelerinaj în Rusia Mică (Ucraina de azi), Domnul şi Preacurata Sa Maică ne-au îndreptat paşii în chip minunat pe la toate locurile sfinte de închinare din Kiev. Eram doi părinţi. Pentru că limba nu o cunoşteam, iar călăuză nu aveam, în cele din urmă „odighitrie” ni s-a făcut Împărăteasa cerului, iar limbă de înţelegere ni s-a dovedit a fi buna-cinstire şi evlavia, într-un cuvânt: Ortodoxia. Abia după aceea aveam să realizăm cu adevărat că de fapt Maica Domnului le rânduise pe toate dinainte „bine foarte”.

Când aveam să ajungem la Marea Lavră a Peşterilor din Kiev, abia atunci aveam să ne dăm seama cât de privilegiaţi eram. Maica Domnului ne binecuvântase cu insuflarea tainică de a ajunge la hramul slăvitei ei Mănăstiri şi nu la orice hram, ci la acela care coincidea cu sărbătorirea în 2001 a 950 de ani de la întemeierea Lavrei Peşterilor din Kiev.


Bazele Marii Lavre a Peşterilor din Kiev - şi prin ea şi a monahismului din întreaga Rusie, le-a pus Împărăteasa Cerurilor prin Cuviosul Antonie. Acesta se nevoia pustniceşte într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte al Athonului. Împărăteasa cerului i s-a arătat şi i-a poruncit să se ducă la Kiev şi să ridice acolo o mănăstire spre mântuirea multora. Toată istoria ridicării acestui sfânt locaş este dumnezeiască.

Cuviosul Antonie şi Teodosie

Maica Domnului, arătându-se ca Împărăteasă în Biserica din Vlaherne din Constantinopol şi-a tocmit şi zidarii şi pictorii, a dăruit şi icoana ei făcătoare de minuni care închipuia hramul viitoarei Lavre – Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi s-a îngrijit până şi de sfintele moaşte care aveau să fie puse în piciorul Sfintei Mese. Da! Tot ea le-a dăruit... Cu adevărat lucruri mari şi vrednice de auzit! De aceea nu cred că greşesc dacă o numesc pe Maica Domnului adevărat Ctitor şi Egumen şi Stareţ şi Întemeietor al Lavrei Peşterilor din Kiev, dar mai ales a „schimei îngereşti” a monahilor în Rusia. Aşa slujbă nu ni se dăruise a vedea până în acel moment şi nici nu cred că vom mai vedea curând. Toată noaptea precedentă s-au săvârşit Sfinte Liturghii în multele biserici ale Lavrei. Penultima Liturghie s-a slujit spre dimineaţă în biserica mare, ca spre orele 9, să înceapă Liturghia solemnă pe esplanada din faţa bisericii mari a Lavrei. Au slujit de toţi în jur de 120 de ierarhi cu tot cu ierarhii delegaţi din partea Bisericilor Ortodoxe surori. Cam tot atâţia câţi sfinţi cu moaşte întregi în cele două peşteri ale Lavrei aşteaptă A-Doua-Venire a Domnului, învierea şi desăvârşita răsplătire. Delegaţia greacă aducea cu ea ca binecuvântare moaştele Sfântului Apostol Andrei, care conform Tradiţiei a fost primul ce a aruncat semineţele Dreptei-Slăviri în îndepărtata Rusie. Binecuvântare peste binecuvântare şi har peste har...
Tot atunci Preasfânta ne-a călăuzit paşii şi spre Florovskii Manastâr, despre care cu multă bucurie am aflat că ieri, 6 octombrie, s-a împodobit cu haine duhovniceşti de mare sărbătoare. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Prea Fericitul Mitropolit Vladimir a vizitat mănăstirea de maici cu hramurile Înălţarea Domnului şi Sfântul Mucenic Flor din Kiev, unde, în biserica mare a mănăstirii, a slujit Dumnezeiasca Liturghie.
Împreună cu Preafericirea Sa au slujit arhiepiscopii Nicolae de Bilohorod, Visarion de Ovruţ şi Korosten, episcopii Irineu de Nejin şi Baturin, Ilarie de Makariv, Serafim de Iahotin, Pantelimon de Vasilkiv, Alexandru de Horodniţia şi Vladimir de Kremenciuk şi Lubnî.
După Liturghie a avut loc slujba proslăvirii în rândul sfinţilor locali a cuvioasei monahii Elena (Behteeva).
La început s-a slujit un parastas pentru monahia Elena, după care episcopul Pantelimon a informat pe cei prezenţi de hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 9 iulie anul curent (Jurnalul nr. 38) referitoare la proslăvirea în rândul sfinţilor locali a cuvioasei nevoitoare monahia Elena (Behteeva) (+23 martie/5 aprilie 1834), iar episcopul Ilarie a citit sinaxarul cuvioasei.
La sfârşitul slujbei de canonizare, în timp ce se cânta troparul, condacul şi mărimurile cuvioasei Elena, a fost scoasă din altar icoana acesteia, cu care mitropolitul a binecuvântat pe toţi cei prezenţi. După aceasta Arhipăstorul şi clericii s-au închinat la moaştele întregi ale Sfintei Elena de la Mănăstirea Sfântului Flor.


La sfârşitul Liturghiei, Egumena Mănăstirii Antonia (Filkina) a dăruit mitropolitului Vladimir o icoană a plăcutei lui Dumnezeu cu o părticică din moaştele ei.
Monahia Elena a fost una dintre cele mai cinstite nevoitoare din mănăstirea Sfântului Flor din Kiev. În timpul vieţii ea a fost foarte iubită şi respectată de stareţi şi de mireni pentru faptele ei bune şi puterea de a dărui mângâiere în necazuri.



Cu adevărat, „Iisus Hristos ieri, azi şi în veci este Acelaşi!”. „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!”. Binecuvântare peste binecuvântare şi har peste har... Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi!(monahul Leontie)