Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

luni, 21 martie 2011

PARACLISUL CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU, MARE DASCAL AL LUMII SI IERARH


PARACLISUL CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU, MARE DASCAL AL LUMII SI IERARH, GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, FACATORUL DE MINUNI

Asculta mai multe audio clasica

sâmbătă, 19 martie 2011

Cea mai fericita perioada din viata mea!


Stau si ma gandesc, vorba lui Creanga, ce repede a trecut vremea, si iata ca am implinit deja sase luni de sarcina! Ma uit cu uimire la burtica mea care se rotunjeste din ce in ce mai mult in fiecare saptamana si nu-mi mai permite sa fac cu aceeasi usuruinta miscarile pe care le faceam acum cateva luni.
Dar, trecand peste acest neajuns, imi traiesc cu bucurie perioada asta, care mi se pare cea mai frumoasa din viata mea, pentru ca ma simt speciala si rasfatata de toata lumea, mai ales de sotul meu care se poarta cu mine mai atent ca niciodata. Asadar, mi-am zis sa profit din plin de aceste clipe, pe care le mai intalnesc doar daca o sa vina pe lume si al doilea bebelus, care sper sa fie un baietel . Dar oricum, prima sarcina este unica pentru orice viitoare mamica.
Vineri seara am aflat ca nasa mea este insarcinata si acum trece prin "placuta" perioada de greturi si somnolenta. Dar ceea ce vreau sa subliniez este ca m-am bucurat atat de mult cand am aflat ca si ea va avea un bebelus, pentru ca acest lucru mi-a amintit de toate trairile mele de acumsaseluni, de bucuria aflarii vestii ca voi fi mamica, de greturile pe care le-am avut si eu in primele luni.
Acum sunt mai in masura sa fac o comparatie cu reactia pe care am avut-o anul trecut, cand o alta prietena de-a mea a ramas insarcinata, si am intrebat-o doar de complezenta cum se simte, daca isi doreste baietel sau fetita... fara sa ma sensibilizeze prea mult faptul ca o sa aiba un bebelus.
Cu nasa a fost total diferit, si astfel mi-am dat seama ca o mamica intelege incomparabil mai bine o alta viitoare mamica. Imi place la nebunie perioada asta!

vineri, 18 martie 2011

Noul mitropolit al Clujului este ÎPS Andrei


Noul arhiepiscop și mitropolit al Clujului, ales astăzi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este ÎPS Andrei Andreicuţ. Acesta a obținut 29 din cele 46 de voturi exprimate.


Alegerile au avut loc astăzi în sala Sinodală a reședinței patriarhale.

Candidații la scaunul vacant de arhiepiscop și mitropolit al Clujului au fost Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Preasfinţitul Irineu Pop-Bistriţeanul. Sfântul Sinod nu a mai adăugat un al treilea candidat. Din 46 de voturi, arhiepiscopul Andrei Andreicuț a obținut 29, iar episcopul-vicar Irineu Pop-Bistrițeanul 17.

Arhiepiscopul Andrei Andreicuţ s-a născut în 1949 la Oarţa de Sus, pe teritoriul judeţului Sălaj din perioada interbelică. A absolvit Facultatea de Construcţii CFR a Politehnicii din Bucureşti, iar ulterior Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

A fost hirotonit preot în 1978 şi şi-a început slujirea în Turda, unde a amenajat o capelă şi a desfîăşurat o misiune bogată, din punct de vedere pastoral şi social. În 1985 a fost mutat în Episcopia de Alba-Iulia, în parohia Maieri I. A fost hirotonit episcop-vicar al Alba-Iuliei în 1990, devenind la scurt timp episcop titular.

A fost ridicat la rangul de arhiepiscop în 1998, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat Episcopia de Alba-Iulia la rangul de Arhiepiscopie. Arhiepiscopia de Alba-Iulia este considerată foarte activă din punct de vedere duhovnicesc şi social. A fost ales candidat la alegerea mitropolitului Ardealului, în 2005, a câştigat după primul tur, dar în urma celui de-al doilea tur a fost ales actualul mitropolit Laurenţiu Streza. Acest fapt a contribuit la iniţierea de către mitropolitul Bartolomeu Anania a unui proiect mai vechi, de înfiinţare a Mitropoliei Clujului, votat de Sfântul Sinod al BOR. Arhiepiscopul Andrei este considerat în acest sens ca un continuator firesc al misiunii mitropolitului Bartolomeu.



sursa:http://www.ziuadecj.ro

luni, 7 martie 2011

Începe slujba Sfăntului Antrei Criteanul


În prima săptămână a Postului Mare în care ne aflăm acum, se săvârşeşte în toate bisericile ortodoxe slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite „Denia Canonului celui Mare", când se cântă integral.
Canonul este alcătuit din nouă secţiuni numite „cântări", compuse, la rândul lor, din strofe (tropare), între care se intercalează rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!".

Troparul care deschide fiecare din cele nouă cântări, numit „irmos", adică „legătură", se cântă o dată la început şi se repetă după parcurgerea troparelor cântării respective. De fiecare dată când se rosteşte rugăciunea „Miluieşte-mă...", se face şi o metanie - o plecăciune până la pământ - , rostul metaniilor fiind acela de a angaja în rugăciune persoana umană, în integralitatea sa: trup şi suflet. (În mănăstiri se fac trei metanii pentru fiecare din cele aproape 300 de tropare).

Canonul este numit „cel Mare", atât pentru lungimea lui, cât şi pentru înălţimea şi fineţea ideilor pe care le cuprinde. Dacă un canon liturgic obişnuit cuprinde până la 30 de strofe, canonul Sfântului Andrei are peste 250. În privinţa conţinutului, Canonul cel Mare împleteşte marile teme bibilice (Adam şi Eva, raiul şi căderea în păcat, Noe şi potopul, David, pământul făgăduinţei, Hristos şi Biserica) cu mărturisirea păcatului şi pocăinţa.

Mai mult, aşa după cum spune Părintele Alexander Schmemann, în lucrarea sa, „Postul cel Mare", „evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieţii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut, ca fapte îndreptate spre mine şi mântuirea mea, tragedia păcatului şi a trădării, ca drama mea personală".
Credinciosul care participă la slujba Canonului este luat parcă de mână şi purtat într-o lungă călătorie, care începe cu facerea lumii şi continuă până dincolo de pragul acestei vieţi, în veşnicie; pe parcursul întregii călătorii este invitat să privească şi să cugete la diferitele momente ale istoriei mântuirii. În cadrul acestui proces, descoperă că nu este un simplu spectator, ci se vede pe sine participând direct la fapte şi întâmplări pe care mai înainte le-ar fi considerat exterioare, străine lui.
Să ne grăbim cu sufletele pline de bucurie și râvnă către Domnul și să creștem cât mai mult duhovnicește în acest post.

De astazi a început Postul cel Mare

De astazi am intrat in Postul Mare, o perioadă de şapte săptămâni pe care Biserica a rânduit-o pentru pregătirea credincioşilor in vederea întâmpinării cum se cuvine a celei mai mari sărbători a creştinătăţii: Învierea Domnului. Este cel mai aspru post din cele patru posturi mari de durată de peste an, dându-se dezlegare la peşte doar de doua ori: la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor. Perioada aceasta de post durează 7 săptămâni, din care 6 săptămâni este Postul propriu-zis, iar săptămâna a VII-a este numită Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se distinge de cele 40 de zile de post printr-un post şi mai sever şi printr-o intensificare şi mai mare a pregătirii duhovniceşti pentru Înviere. În timpul Sfinţilor Apostoli, această Săptămână a Patimilor a fost săptămâna de post cea mai intensă, iar Biserica Ortodoxă a păstrat Săptămâna Patimilor ca fiind distinctă de restul perioadei de post. Cele 40 de zile de post au fost adăugate mai târziu şi ca pregătire rituală, ca o şcoală de pregătire duhovnicească a celor care urmau să fie botezaţi. În această perioadă de post Biserica ne invită la curăţire sufletească şi trupească prin participarea la sfintele slujbe, prin spovedanie şi Împărtăşanie şi la săvârşirea cu mai multă râvnă a faptelor bune.

Slujbe specifice primei săptămâni şi Postului celui Mare

Din această primă săptămână a postului mare în bisericile noastre se oficiază mai multe slujbe specifice. Astfel seara se oficiază Pavecernița Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul. O altă rugăciune specifică perioadei Postului Mare este Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, rugăciune care este prezentă în cadrul slujbelor din post, de luni până vineri. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite săvârșită în Postului Mare. Această liturghie este una dintre slujbele specifice Postului mare și ea se va oficia în zilele de peste săptămână, de luni până vineri, sâmbătă și duminică oficiindu-se liturghii depline: a Sfântului Ioan Gură de Aur (sâmbăta) și a Sfântului Vasile Cel Mare (în primele 5 duminici din Post).

Postul cel mare - semnul libertăţii şi al biruinţei

În înţelepciunea ei Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători să fie o perioadă specială, de pregătire a creştinului, prin post şi rugăciune. Pentru noi, cei de astăzi, a posti este tot mai greu. De ce? În primul rând pentru că nu mai cunoaştem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înţelegere mai profundă a omului – trup şi suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemaţi să-l curăţim şi să-l transfigurăm împreună cu sufletul A posti înseamnă a ne îngriji în aceiaşi măsură de trup şi de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Pentru a ajunge la această măsură a postului duhovnicesc o treaptă absolut necesară este împlinirea postului trupesc. Acesta nu este un simplu regim alimentar, ci este mai ales un mijloc de disciplinare a simţurilor, a instinctelor şi a întregii noastre fiinţe. Temeiul acestui post (trupesc) îl avem din exemplul vieţii edenice (rai) şi din experienţa de veacuri a Bisericii. Ce ne propune Biserica pentru înţelegerea sensului duhovnicesc al postului: 1. Ocolirea pricinilor de cădere 2. Paza simţurilor: mai puţin tv, radio, presă, mai puţină mâncare – chiar şi de post - , mai multă grijă pentru ce vorbim sau ascultăm 3. Disciplinarea vieţii noastre prin participarea la slujbele Bisericii, programul de viaţă duhovnicească, milostenie Nu putem să ajungem la bunătate dacă mai înainte nu am stârpit răutatea din noi, nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne interesează cel de lângă noi. Pe de altă parte, se uită un lucru esenţial: postul este prin excelenţă o stare a Bisericii, o împreună lucrare a tuturor şi a fiecăruia în parte pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi nu în ultimul rând – acum Postul cel Mare – este vremea în care trebuie şi putem să ne înmulţim rugăciunile şi să ne curăţăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greşelile şi neputinţele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiţi sufleteşte şi trupeşte să putem primi înăuntru fiinţei noastre pe Hristos cel viu, arvuna învierii noastre. Doar aşa înţeles postul îşi justifică sensul şi exprimă în acelaşi timp semnul libertăţii şi al biruinţei. Îndrăzniţi, acesta este îndemnul lui Hristos. Pr. Sabin Vodă

sursa:mail

miercuri, 2 martie 2011

Femeie ,nu-ti omori pruncul!


Foarte puţine persoane ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort şi că avortul este o crimă! Majoritatea femeilor ştiu, sau au auzit că în primele 3 luni nu este păcat să faci avort şi că fătul nici măcar nu a prins viaţa. Nimic mai neadevărat! Viaţa pruncului începe din momentul zămislirii! Unul din Sfinţii noştri Ortodocşi, spunea foarte frumos: ”În momentul în care copilul prinde viaţă în pântecele mamei, sufletul îşi face cruce în faţă Lui Dumnezeu!”

Aşadar, către femeile care se gândesc să avorteze,s ă se gândească că în momentul în care avortează, ele comit o crimă! Este păcat că aceste fiinţe nevinovate nu mai sunt în siguranţă nici măcar în pântecul mamelor lor. Oare aceste fiinţe nu au şi ele dreptul la viaţă, nu au şi ele dreptul la lumina? Părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol spunea că până şi animalele îşi apăra puii cu preţul vieţii, iar oamenii aleg să-i omoare.

Şi lumea ar trebui să mai cunoască un “mic amănunt”: Ştiaţi că din copii avortaţi se extrage colagen? Şi că acest colagen este folosit în industria cremelor anti-rid şi în industria parfumurilor? Dar haideţi mai bine să urmărim mărturia din viaţa unei mame care a avortat, o mărturie cu adevărat impresionantă:

“Nu vreau decât o chestie să spun; am făcut un avort săptămâna asta. Eram în 19 săptămâni ,deja aveam lapte în sâni şi fătul mişca, da nu mi-a păsat. Eu vroiam avort şi într-un fel sau altul l-am făcut, şi nu îmi părea rău până am văzut ceea ce a ieşit din mine: era un bebeluş, era mic, dar perfect.. ştiam de dinainte ca era şi băieţel, dar nu mă aşteptăm să fie un copilaş în adevăratul sens al cuvântului, şi era aşa frumos, cel mai frumos copil pe care l-am văzut în viaţa mea, avea şi păr pe cap, si cel mai tare mi s-a rupt sufletul când am observat că stătea ghemuit şi îşi ţinea cordonul în braţe ca şi cum ar fi trecut prin mari chinuri. Am îndrăznit să mă uit mai atent la el ,avea degetele, si la mâini, şi la picioare, un năsuc perfect.. şi i se vedea un zâmbet pe faţă…ş i mai dureros era că semăna cu mine la gură… . Astea le povestesc pentru toate femeile care fac avort ,în special după 3 luni, multe care fac.. îl fac, se ridica şi pleaca, dar niciodată nu se uită la ce lasă în urma. Eu acum sunt distrusă, din punct de vedere psihic, şi ştiu că niciodată nu voi mai fi la fel şi că niciodată nu voi putea săruta şi alintă copilaşul meu frumos, după care plâng în fiecare seară. Poate voi mai avea copii dar nu pe el.” (Nicoleta)
Aşadar mamelor, să vă ganditi mai bine înainte de a face un avort, că poate pe moment vreţi să faceţi acest lucru ca să scăpaţi de orice problemă, dar mai târziu s-ar putea să aveţi mari regrete şi viata să vi se transforme într-un calvar şi mai important decât acest lucru, gândiţivă că faceţi un mare păcat şi că atrageţi mânia Lui Dumnezeu asupra voastră! Dumnezeu să vă ajute să luaţi decizia înţeleaptă şi să vă dea putere să treceţi peste toate problemele care intervin în momentul în care aţi aflat că sunteţi însărcinate! Rugaţivă Lui Dumnezeu căci el ne scoate din orice situaţie chiar dacă noi nu vedem nici o cale de scăpare,dacă avem credinţă şi dragoste Dumnezeu ne rezolvă orice problemă în chip minunat! Doamne ajută!

“În Creştinătate nu există nu se poate,cu Hristos se poate orice!” (Părintele Arsenie Papacioc)