Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

luni, 7 martie 2011

Începe slujba Sfăntului Antrei Criteanul


În prima săptămână a Postului Mare în care ne aflăm acum, se săvârşeşte în toate bisericile ortodoxe slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite „Denia Canonului celui Mare", când se cântă integral.
Canonul este alcătuit din nouă secţiuni numite „cântări", compuse, la rândul lor, din strofe (tropare), între care se intercalează rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!".

Troparul care deschide fiecare din cele nouă cântări, numit „irmos", adică „legătură", se cântă o dată la început şi se repetă după parcurgerea troparelor cântării respective. De fiecare dată când se rosteşte rugăciunea „Miluieşte-mă...", se face şi o metanie - o plecăciune până la pământ - , rostul metaniilor fiind acela de a angaja în rugăciune persoana umană, în integralitatea sa: trup şi suflet. (În mănăstiri se fac trei metanii pentru fiecare din cele aproape 300 de tropare).

Canonul este numit „cel Mare", atât pentru lungimea lui, cât şi pentru înălţimea şi fineţea ideilor pe care le cuprinde. Dacă un canon liturgic obişnuit cuprinde până la 30 de strofe, canonul Sfântului Andrei are peste 250. În privinţa conţinutului, Canonul cel Mare împleteşte marile teme bibilice (Adam şi Eva, raiul şi căderea în păcat, Noe şi potopul, David, pământul făgăduinţei, Hristos şi Biserica) cu mărturisirea păcatului şi pocăinţa.

Mai mult, aşa după cum spune Părintele Alexander Schmemann, în lucrarea sa, „Postul cel Mare", „evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieţii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut, ca fapte îndreptate spre mine şi mântuirea mea, tragedia păcatului şi a trădării, ca drama mea personală".
Credinciosul care participă la slujba Canonului este luat parcă de mână şi purtat într-o lungă călătorie, care începe cu facerea lumii şi continuă până dincolo de pragul acestei vieţi, în veşnicie; pe parcursul întregii călătorii este invitat să privească şi să cugete la diferitele momente ale istoriei mântuirii. În cadrul acestui proces, descoperă că nu este un simplu spectator, ci se vede pe sine participând direct la fapte şi întâmplări pe care mai înainte le-ar fi considerat exterioare, străine lui.
Să ne grăbim cu sufletele pline de bucurie și râvnă către Domnul și să creștem cât mai mult duhovnicește în acest post.

De astazi a început Postul cel Mare

De astazi am intrat in Postul Mare, o perioadă de şapte săptămâni pe care Biserica a rânduit-o pentru pregătirea credincioşilor in vederea întâmpinării cum se cuvine a celei mai mari sărbători a creştinătăţii: Învierea Domnului. Este cel mai aspru post din cele patru posturi mari de durată de peste an, dându-se dezlegare la peşte doar de doua ori: la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor. Perioada aceasta de post durează 7 săptămâni, din care 6 săptămâni este Postul propriu-zis, iar săptămâna a VII-a este numită Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se distinge de cele 40 de zile de post printr-un post şi mai sever şi printr-o intensificare şi mai mare a pregătirii duhovniceşti pentru Înviere. În timpul Sfinţilor Apostoli, această Săptămână a Patimilor a fost săptămâna de post cea mai intensă, iar Biserica Ortodoxă a păstrat Săptămâna Patimilor ca fiind distinctă de restul perioadei de post. Cele 40 de zile de post au fost adăugate mai târziu şi ca pregătire rituală, ca o şcoală de pregătire duhovnicească a celor care urmau să fie botezaţi. În această perioadă de post Biserica ne invită la curăţire sufletească şi trupească prin participarea la sfintele slujbe, prin spovedanie şi Împărtăşanie şi la săvârşirea cu mai multă râvnă a faptelor bune.

Slujbe specifice primei săptămâni şi Postului celui Mare

Din această primă săptămână a postului mare în bisericile noastre se oficiază mai multe slujbe specifice. Astfel seara se oficiază Pavecernița Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul. O altă rugăciune specifică perioadei Postului Mare este Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, rugăciune care este prezentă în cadrul slujbelor din post, de luni până vineri. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite săvârșită în Postului Mare. Această liturghie este una dintre slujbele specifice Postului mare și ea se va oficia în zilele de peste săptămână, de luni până vineri, sâmbătă și duminică oficiindu-se liturghii depline: a Sfântului Ioan Gură de Aur (sâmbăta) și a Sfântului Vasile Cel Mare (în primele 5 duminici din Post).

Postul cel mare - semnul libertăţii şi al biruinţei

În înţelepciunea ei Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători să fie o perioadă specială, de pregătire a creştinului, prin post şi rugăciune. Pentru noi, cei de astăzi, a posti este tot mai greu. De ce? În primul rând pentru că nu mai cunoaştem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înţelegere mai profundă a omului – trup şi suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemaţi să-l curăţim şi să-l transfigurăm împreună cu sufletul A posti înseamnă a ne îngriji în aceiaşi măsură de trup şi de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Pentru a ajunge la această măsură a postului duhovnicesc o treaptă absolut necesară este împlinirea postului trupesc. Acesta nu este un simplu regim alimentar, ci este mai ales un mijloc de disciplinare a simţurilor, a instinctelor şi a întregii noastre fiinţe. Temeiul acestui post (trupesc) îl avem din exemplul vieţii edenice (rai) şi din experienţa de veacuri a Bisericii. Ce ne propune Biserica pentru înţelegerea sensului duhovnicesc al postului: 1. Ocolirea pricinilor de cădere 2. Paza simţurilor: mai puţin tv, radio, presă, mai puţină mâncare – chiar şi de post - , mai multă grijă pentru ce vorbim sau ascultăm 3. Disciplinarea vieţii noastre prin participarea la slujbele Bisericii, programul de viaţă duhovnicească, milostenie Nu putem să ajungem la bunătate dacă mai înainte nu am stârpit răutatea din noi, nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne interesează cel de lângă noi. Pe de altă parte, se uită un lucru esenţial: postul este prin excelenţă o stare a Bisericii, o împreună lucrare a tuturor şi a fiecăruia în parte pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi nu în ultimul rând – acum Postul cel Mare – este vremea în care trebuie şi putem să ne înmulţim rugăciunile şi să ne curăţăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greşelile şi neputinţele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiţi sufleteşte şi trupeşte să putem primi înăuntru fiinţei noastre pe Hristos cel viu, arvuna învierii noastre. Doar aşa înţeles postul îşi justifică sensul şi exprimă în acelaşi timp semnul libertăţii şi al biruinţei. Îndrăzniţi, acesta este îndemnul lui Hristos. Pr. Sabin Vodă

sursa:mail