Stire de ultima ora ....

Cum românii îşi omoară eficient copiii....
Micuţii de până la şase ani vor fi imunizaţi cu un produs respins de alte ţări. Urticarii, convulsii şi alergii grave sunt câteva dintre efectele adverse raportate de autorităţile europene după imunizarea copiilor cu Pandemrix, vaccinul antigripă porcină produs de GlaxoSmithKline. Deşi Polonia şi alte ţări consideră că acesta nu e suficient testat pentru a fi administrat copiilor, România va cumpăra 500.000 de doze pentru micuţii de până la şase ani.
Pentru că vaccinul produs la Institutul Cantacuzino nu a fost testat pe copii cu vârste între şase luni şi şase ani, această categorie va fi imunizată cu doze de Pandemrix, produs de GlaxoSmithKline.
Vaccinul a fost refuzat de Polonia
Importul acestuia a fost respins însă în Polonia, pe motiv că nu este suficient testat, în timp ce, în Elveţia, el nu este recomandat gravidelor şi copiilor. Temerile medicilor străini sunt alimentate de Agenţia Europeană a Medicamentului, care, la secţiunea "Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarea Pandemrix", specifică:
"Experienţa în ceea ce priveşte administrarea la copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 9 ani este foarte limitată şi nu există date disponibile pentru administrarea la copii cu vârsta sub 3 ani".
La minori, efectele adverse raportate după punerea pe piaţă includ convulsii şi reacţii alergice grave (rar) şi afecţiuni neurologice, precum encefalomielita (foarte rar). Cu toate acestea, Ministerul Sănătăţii a dat ieri asigurări că vaccinul de import a primit toate aprobările şi este sigur pentru sănătatea copiilor
www.libertatea.ro
Premierul Turciei nu are încredere în vaccinuri


În Turcia, premieul Recep Tayyip Erdogan a dezminţit anunţul ministrului său al Sănătăţii că s-ar fi vaccinat şi a declarat că fiecare cetăţean turc trebuie "să aleagă" el însuşi dacă face vaccinul sau nu, relatează cotidianul Zaman. Erdogan nu insistă pentru o campanie de imunizare în masă, deşi Guvernul său a distribuit cel puţin 40 milioane de doze, iar 27 decese sunt puse pe seama AH1N1.
În Italia, autorităţile sanitare au estimat că circa 1% din populaţia ţării s-a infectat cu AH1N1 în cursul săptămânii trecute, în Ucraina continuă bătălia politică pe seama pandemiei, care ar putea duce la amânarea alegerilor prezidenţiale (programate pe 17 ianuarie) până în mai.
Slovacia, unde s-a confirmat primul deces, mai menţine deschis doar un punct de frontieră cu Ucraina - ţară cu 144 decese cauzate de infecţii respiratorii, dar numai în 14 a fost vorba de AH1N1.

www.unimedia.md
Polonia refuză să achiziţioneze vaccinuri împotriva AH1N1

Premierul de la Varşovia a acuzat companiile farmaceutice că nu vor să-şi asume responsabilitatea pentru efectele secundare şi solicită Comisiei Europene o "declaraţie" prin care îşi asumă riscurile vaccinării.
Polonia refuză achiziţionarea de vaccinuri împotriva virsului gripal AH1N1, câtă vreme companiile farmaceutice nu îşi asumă răspunderea pentru efectele secundare, a anunţat premierul acestei ţări, Donald Tusk.
În ciuda panicii instalate în state vecine precum Ucraina şi Slovacia, a decretării stării de "epidemie naţională" în Bulgaria sau a avertismentelor de la Bruxelles privind "zecile de mii de morţi" pe care i-ar putea lăsa în urmă pandemia de gripă nouă, Varşovia are o altă poziţie. "Ştim că firmele care oferă vaccinuri împotriva gripei A H1N1 nu vor să-şi asume responsabilitatea privind efectele secundare ale acestui vaccin", a declarat Tusk, citat de Mediafax. Companiile farmaceutice preferă să vândă direct guvernelor, iar nu să pună vaccinurile pe piaţă "deoarece răspunderea lor juridică ar fi atunci mai mare", a explicat premierul Poloniei. Aceste firme - care vor avea profituri de 18 miliarde USD din contractele încheiate cu autorităţi sanitare din mai multe state - "cer clauze care nu sunt, probabil, în conformitate cu legislaţia poloneză şi care pun toată răspunderea asupra Guvernului unei ţări în privinţa efectelor secundare şi a eventualelor despăgubiri", a explicat Tusk.
Şeful Guvernului polonez consideră că îngrijorarea legată de această pandemie este exagerată şi că eventuala achiziţionare de vaccinuri va fi "discutată deschis" de-abia "dacă vom avea o declaraţie potrivit căreia Comisia Europeană (CE) îşi asumă responsabilitatea juridică a efectelor secundare ale vaccinului".
Agenţia Europeană pentru Medicamente are "avize" privind utilitatea vaccinării în combaterea pandemiei, dar CE nu şi-a asumat până acum o declaraţie politică privind siguranţa vaccinurilor. În aceste condiţii - cu numai 200 de persoane infectate cu AH1N1 şi niciun deces înregistrat - Polonia preferă să mai aştepte. Pe plan mondial, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a anunţat că numărul deceselor a depăşit 6.000, începând din aprilie, şi există cazuri de infectări cu AH1N1 în 199 de state şi teritorii.


www.unimedia.md
Petiţie împotriva căsătoriilor între homosexuali în România

Human Rights Watch cere autorităţilor române să permită căsătoriile homosexuale. Nu trebuie permis aşa ceva în România, plus că mai vor să adopte copii. Măsura este o insultă la adresa noastră, a românilor sănătoşi! Nu avem nevoie de o asemenea boală în societatea noastră! Trebuie exclusă căsătoria între 2 persoane de acelaşi sex!
Dacă vreţi ca şi alte persoane să afle despre această petiţie, le puteţi trimite următorul link:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p59520047.html
Vaticanul a promulgat legea privind convertirea colectivă a anglicanilor la catolicism

Vaticanul a anunţat, luni 9 noiembrie 2009, promulgarea Constituţiei Apostolice, care va permite convertirea colectivă la catolicism a tradiţionaliştilor anglicani dezamăgiţi de evoluţiile recente din biserica lor.
Textul, semnat de Papa Benedict al XVI-lea, şi publicat în urmă cu câteva ore de Vatican, instituie o structură "canonică" specifică, "prin care sa se răspunda numeroaselor cereri primite de Biserica din Roma, de la grupuri de preoţi şi credincioşi anglicani, aflate in diferite părţi ale lumii".
De fapt, această deschidere, anunţată în data de 20 octombrie 2009, este deosebit de importantă pentru anglicani, care se opun evoluţiilor din Biserică, incluzând hirotonia femeilor şi binecuvântarea căsătoriilor homosexuale.
"Constituţia apostolică", nume dat celor mai importante legi ale Bisericii, este un cadru care stabileşte principiile acesteia.
Celibatul preoţilor trebuie să fie respectat, dar convertirea anglicanilor deja căsătoriţi va fi examinată "de la caz la caz", prevede noul text.
Credincioşii de rând, anglicani, care doresc să intre în Biserica Catolică, trebuie "să demonstreze acest angajament în scris" şi să adere la Catehismul "specific Bisericii Catolice."
Cu toate acestea, ei pot să păstreze Liturghia "proprie tradiţiei anglicane".
Foştii anglicani vor fi regrupaţi în "dioceze specifice" (fixate direct de Papă), după modelul diocezelor din armată, "instituite după consultarea conferinţelor episcopale locale".
Anunţând această deschidere, Vaticanul a amintit un număr de "20 - 30 episcopi şi câteva sute de credincioşi" anglicani, care ar putea reveni de bunăvoie în sânul Romei, la aproape 500 de ani de la schisma anglicană (1534).

www.lacasuriortodoxe.ro

Pilda zilei....

Dragostea călugărului
Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-1 latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-1 muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-1, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna aces­tuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.

- Vezi, omule - i-a spus părintele celui din spatele gardului - bunătatea naşte tot­deauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu ţine. Hai, vino şi mângâie-1! ;

Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă, oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde! ;

"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii. "
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfântului Nectarie de Eghina

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Mitropolit Panteleimon de Antinoe
(Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa)
la pomenirea

SFÂNTULUI NECTARIE DE EGHINA

- 9 noiembrie -
Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos este spaţiul în care omul îşi află destinaţia, scopul existenţei şi în sfârşit izvorul tuturor puterilor pentru a urca la înălţimile virtuţilor şi astfel, prin harul dumnezeiesc, să poată să se transfigureze din persoană izolată în persoană sfinţită şi îndumnezeită. Biserica Ortodoxă este atelierul duhovnicesc în care se formează şi ia chip icoana lui Hristos în caracterul omului, iar omul devine icoană vie a lui Dumnezeu. Prin viaţa personală a fiecărui credincios se mărturiseşte viaţa lui Hristos.
Omul se sfinţeşte şi se mântuieşte doar atunci când se află în sânul Bisericii Ortodoxe, iar în afara acesteia nu există nici sfinţire, nici mântuire. Existenţa sfinţilor constituie dovada palpabilă că mântuirea există şi se oferă doar de către Hristos în Biserica aceea pe care El însuşi a întemeiat-o prin Sângele Său. Această mântuire se oferă tuturor acelora care cred corect în numele Lui şi împlinesc poruncile Sale. În cadrul ereziilor şi schismelor nu există mântuire. De aceea nici nu există sfinţi.
Sfinţii Bisericii noastre Ortodoxe sunt acei oameni care au dovedit că sunt prieteni adevăraţi ai lui Hristos, s-au lepădat de faptele păcătoase ale lumii, şi-au ridicat crucea şi L-au urmat pe El. În sufletele sfinţilor Preasfântul Duh a aprins flacăra dumnezeieştii iubiri, iar ei au considerat toate lucrurile şi slava acestei lumi drept nişte gunoaie, deşertăciuni şi lipsite de orice valoare.
Sfinţii încălzesc prin pilda lor sufletele credincioşilor pe care păcatul le-a îngheţat. Ei constituie luminile lui Hristos care luminează în întuneric şi arată drumul drept pe care noi suntem datori să-l urmăm, drumul bunei-cinstiri, al Ortodoxiei, şi al vieţii virtuoase şi morale.
Sfinţii constituie stelele tăriei celei înţelegătoare a Bisericii şi reflectă Lumina lui Hristos în lume, dăruind speranţe şi puteri prin care se întăresc credinţa şi evlavia credincioşilor creştini.
O nou-arătată stea a Bisericii noastre Ortodoxe este sfântul prăznuit astăzi de Patriarhia Elin-Ortodoxă a Alexandriei - Nectarie Kefalas, Mitropolitul Pentapolei, care, prin nevoinţele sale, smerenia sa, tăcerea şi nerăutatea sa, s-a dovedit prin harul lui Hristos nectar al virtuţilor, vas preţios al dumnezeieştilor daruri ale Sfântului Duh, înălţime a smereniei, adâncime a iubirii.
Prin viaţa sa ascetică s-a învrednicit să devină alabastru prea frumos mirositor al dumnezeieştii miresme a Preasfântului Duh şi mijlocitor prea cald al sufletelor. Sfântul Nectarie s-a arătat o făclie luminoasă care luminează bogat sufletele oamenilor binecredincioşi cu lumina învăţăturilor evanghelice. S-a arătat vrednic slujitor al lui Dumnezeu-Cuvântul şi vrednic Păstor şi slujitor al Sfintelor Taine.
Pentru viaţa sa virtuoasă, curată şi lipsită de răutate a fost invidiat, izgonit, calomniat, dispreţuit de lume şi cu toate acestea el răbda în tăcere şi cu smerenie orice încercare. A avut întotdeauna adânc înrădăcinate în inimă cuvintele lui Hristos, pe care ni le-a încredinţat când a zis: „Dacă pe Mine M-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni". Diavolul însă, văzând dispoziţia de nevoinţă a sfântului, a ridicat război împotriva robului lui Dumnezeu.
Când cineva se hotărăşte să-I urmeze lui Dumnezeu, atunci vine în contradicţie cu diavolul, iar acesta, la rândul lui, îi ridică împotrivă pe toţi aceia care îi fac voia. Diavolul nu îi luptă pe ai săi, pe cei care trăiesc o viaţă păcătoasă, pe cei care s-au lepădat de Hristos, pe cei care au căzut în erezie sau în schisme. De aceştia nu este interesat, pentru că îi are în mână. Îi luptă pe aceia care păşesc pe drumul lui Dumnezeu, pe drumul virtuţilor şi al pocăinţei.
Apostolul Pavel ne învaţă, zicând că „lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor şi a stăpânitorului lumii întunericului acestui veac".
Sfântul Nectarie a fost o personalitate care s-a distins prin luptele duhovniceşti împotriva diavolului şi constituie un exemplu luminos pentru toţi credincioşii din toate timpurile.
În epoca noastră, în care idealurile, valorile morale şi virtuţile sunt atacate de puterile lumeşti şi întunecate ale veacului acestuia, personalitatea Sfântului Nectarie se impune ca un far luminos care luminează acele suflete care sunt necăjite şi le îndrumează la limanul cel sigur al mântuirii, care este Hristos.
Sfântul Nectarie a fost continuatorul Predaniei patristice a Bisericii Ortodoxe şi s-a învrednicit de harisma facerii de minuni, atât atunci când era în viaţă, cât şi după moarte. Sfântul său trup a rămas mai mult de douăzeci de ani nestricat, izvorând negrăita bună-mireasmă a sfinţeniei „ca un alabastru al Sfântului Duh". Reabilitarea Sfântului Nectarie în ordinea canonică a Patriarhiei Elin-Ortodoxe a avut loc în ultimii ani, sub patriarhatul Fericitului Papă şi Patriarh al Alexandriei şi a toată Africa - Petros al VII - lea, care printr-o Hotărâre Sinodală a cerut iertare din partea tuturor acelora care l-au nedreptăţit şi a rescris numele său în catalogul episcopilor canonici ai Patriarhiei Alexandriei. În acel timp şi în momentul în care arhiereii aduceau icoana sfântului în sala sinodală, spaţiul a fost inundat de o bună-mireasmă cerească.
Toţi cei care îl cheamă pe sfânt ştiu că acesta aleargă imediat ca să izbăvească pe aceia care cu credinţă şi cu evlavie cheamă numele său. Dumnezeu îi proslăveşte în Biserica Sa pe aceia care L-au proslăvit prin viaţa lor.
Acest moment sfânt ne cheamă să ne amintim câteva cuvinte ale fericitului şi sfântului stareţ Amfilohie Makris, care descrie întâlnirea sa cu Sfântul Nectarie. „Îl consideram un sfânt viu, care purta în el un duh ortodox autentic. Întreţinerea cu el mi-a inundat sufletul cu simţăminte de respect şi evlavie faţă de sfinţenia sa, iar când mă spovedeam, distingeam marea lui iubire, infinita lui smerenie şi adâncimea vieţii lui duhovniceşti. Pe el l-am avut ca sprijin în ispitele vieţii mele monahiceşti".
În inima sa nu exista vicleşug, ci doar o arzătoare dorinţă înflăcăra sufletul său: să vadă viaţa monahală răspândindu-se în întreg neamul său, pentru ca Biserica să-şi poată găsi ostaşi dedicaţi Ei şi puterea şi autoritatea din aceste Cetăţi ale Creştinismului care sunt mănăstirile noastre.
Sărbătoarea de astăzi a Sfântului Nectarie ne aduce următoarele mesaje. În primul rând, că Dumnezeu întotdeauna, în orice timp, va arăta pe sfinţii Săi cu scopul de a încuraja şi a întări credinţa creştinilor. În al doilea rând, că doar atunci când cineva are o legătură vie cu Biserica lui Hristos poate să ajungă pe înălţimile sfinţeniei; pentru că, departe de Biserică, nu poate nimeni nici să se sfinţească, nici să se mântuiască.
Sfântul Nectarie, prin faptele şi prin cuvintele sale, s-a dovedit a fi un vrednic ierarh şi, astfel, s-a arătat biserică a Preasfântului Duh, dovedind că omul timpului nostru şi al tuturor timpurilor poate să se sfinţească şi să ajungă pe înălţimile îndumnezeirii.

(traducere din elină de monahul Leontie)

sursa:http://www.impantokratoros.gr/EDD5162E.ro.aspx

Frumuseţea Sfântului Nectarie ....

Mulţi creştini îl iubesc pe Sfântul Nectarie. Ne este drag Sfântul pentru că mult ajutor şi vindecare aduce bolnavilor prin rugăciunile sale, ne este drag pentru blândeţea şi bunătatea lui.

Am aflat de blândeţea lui chiar înainte de a citi viaţa acestui Sfânt. În Îaşi este o biserică unde se află o părticică din Sfintele sale moaşte. Am fost acolo pentru prima data acum 2 ani. Auzisem mulţi oameni vorbind de frumuseţea Sfântului Nectarie şi voiam să-l cunosc şi eu. Şi m-a primit Sfântul cu blândeţe multă. L-am cunoscut smerit şi iubitor.

Îmi este foarte drag să merg la el. Când ajung înaintea Sfintelor sale moaste şi îngenunchez, mă simt ca un copil venit în vizită la bunicul său scump.

Extrasul de mai jos evocă un moment din copilăria lui Anastasios, iubitorul de Hristos, care va deveni Sfântul Nectarie.


„Zilele şi nopţile se rostogoleau iar, implacabil, ca roţile carului. Între timp se abătu o iarnă grea, cu zăpadă şi ploi necontenite. Frigul era de neîndurat. Şi totuşi el îndura. Îi era cumplit de frig. Într-o seară, temător, se duse la stăpân, pe care îl găsi stând la birou, mâncând ceva bunătăţi.

Ce vrei? Îl repezi acela încruntat.
Domnule, … mă iertaţi. Mi s-au rupt hainele… Priviţi.
Să scrii la tine-n sat să-ţi trimită altele.
Sunt săraci, domnule, foarte săraci. Tatăl meu…
Hai, pleacă. Am treabă. Şi fii atent, că te dau afară.
Se duse în cotlonul său şi, ghemuit, plânse noaptea-ntreagă, udându-şi perna umplută cu paie. Şi avu un vis. Îl visă pe Atotputernicul, iubitul său Domn, undeva aproape de Balîclî. Îl văzu stând în picioare şi, deodată, Îl auzi vorbindu-i şi întrebându-l de ce plânge necontenit. El, stând tot întins pe culcuşul lui de paie – distanţele şi spaţiile se anulează în vise – îşi întinse gâtul şi încercă să-I răspundă dar nu izbutea să vorbească. Parcă avea limba legată, de nu putea scoate nici un cuvânt! Era un coşmar.

Aproape în zori sări din pat, luă o hârtie şi un creion şi scrise:

„Hristose al meu, m-ai întrebat de ce plâng. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prăpădit încălţările de mi-au iaşit degetele afară şi mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-a dus aseară la stăpânul meu şi m-a alungat. Mi-a spus să scriu acasă alor mei, să-mi trimită ei.

Hristoase al meu, de atâta amar de vreme muncesc aici şi n-am trimis maicii mele nici un bănuţ… Acum, ce să mă fac? Cum să o scot la capăt fără haine? Tot muncind s-au rupt. Iartă-mă că Te necăjesc. Mă închin Ţie şi Te iubesc eu, robul Tău, Anastasios.”
Puse scrisoarea în plic, o lipi, luă iar un creion şi scrise:

„Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – În Ceruri”
Înainte să se lumineze bine de ziuă şi să prindă a se desluşi limpede lucrurile, se clăti cu puţină apă, se îmbrăcă în grabă, se încălţă şi o luă spre poştă. Străzile erau aproape pustii. Doar un salepgiu alunecă pe lângă el ca o umbră, cu căruţul său şi doar vecinul său, chir Themistoklis, ce-avea chiar peste drum o prăvălie în care vindea tablouri şi rame de tot soiul, dar şi ţigări îi ieşi în cale.

Anastasis, încotro, aşa cu noaptea-n cap?
La poştă…
Ia stai. Dă-mi ce ai şi le pun eu la poştă. Nu vezi ce frig îţi e, sărmanul de tine. Întoarce-te acasă. Te pomeni că te-oi mai şi îmbolnăvi de pneumonie pe frigul ăsta. Şi cine s-o-ngriji de tine?…
Vă mulţumesc.

Oare cum de scrisese aşa, în grabă? Oare cum de fusese atât de copilăros şi de înflăcărat? Cine ştie? Când eşti la nevoie, încerci orice.

Oh, acest chir Themistoklis, proprietarul prăvăliei de peste drum! Cum l-am putea numi? Înger, întruchipare a iubirii semenilor? Cu siguranţă fusese trimis de Bunul Dumnezeu. Neîndoios va fi căscat ochii a mirare, văzând acel plic ciudat. Intră la bănuieli, îl deschise şi, citind scrisoarea către Bunul Dumnezeu, fu cuprins de o mare emoţie.

Într-o săptămână îi trimise băiatului, tot cu poşta, un pachet cu de toate – haine, încălţări, îmbrăcăminte de corp şi chiar ceva bani. Peste toate puse o carte poştală pe care scrise cu litere mari, caligrafiate:„De la Hristos pentru Anastasis.”

(SFÂNTUL NECTARIE – Sotos Hondropoulos)
sursa:(ortodoxiatinerilor)

Pilda zilei....

Omul ipocrit
După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor.

Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi - zdup! - a prins pasărea.

- Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc

raţa asta. Să vezi ce bună o să fie!

Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:

- O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, şi să mă răsplătească pentru binele pe care 1-am făcut!

Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea om? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu alt păcat, o minciună cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur se păcăleşte. Aşa cum întunericul se alungă doar cu lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.

"Păcatul este nedreptate. Cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul." (Sfântul Ioan Gură de Aur)