Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

marți, 1 decembrie 2009

Sfaturi alese...


“- Parinte, la ce va referiti cand spuneti: ‘Mainile si picioarele sa le dati la munca, dar inima nu?’ -
Vreau sa spun ca nu trebuie sa va dati inima lucrurilor materiale. Sunt unii care se preocupa cum sa faca bine o treaba, dar nu se gandesc deloc la Dumnezeu. Sa nu ajungem acolo. Sa folositi mainile si picioarele la munca, dar sa nu lasati mintea voastra sa se departeze de Dumnezeu. Sa nu va dati toata fiinta, toata puterea dimpreuna cu inima voastra celor materiale. In felul acesta, omul devine inchinator la idoli. Pe cat puteti, nu va daruiti inima treburilor; mainile si mintea – da. Sa nu va dati inima lucrurilor stricacioase, nefolositoare – fiindca dupa aceea cum va salta inima pentru Hristos? Cand inima e la Hristos, atunci si treburile se sfintesc, exista si o continua odihna sufleteasca launtrica, si un astfel de om simte adevarata bucurie. Sa va puneti inima in valoare; sa n-o risipiti.

Daca inima se va risipi la multe lucruri fara insemnatate duhovniceasca, nu are putere dupa aceea sa se indurereze pentru ceea ce se cuvine sa o doara. Eu imi voi da inima unui bolnav de inima, unui indurerat. Nevointa mea este pentru copiii ce se primejduiesc. Imi fac cruce si rog pe Dumnezeu sa le dea luminare. Iar cand primesc lume luarea mea aminte se indreapta spre durerea celuilalt, spre dragostea de semeni. Durerea mea n-o iau in seama. In acest chip se uita toate: omul se indreapta spre alta directie.

- Parinte, la toate treburile se poate ca omul sa nu isi dea minte si inima? -
Cand treaba este simpla, nu e nevoie ca mintea sa fie absorbita; insa cand munca e complexa, se justifica putina absorbire a mintii – nu insa si a inimii.

- In ce fel poate fi absorbita inima? -
In ce fel? Diavolul o drogheaza cu ‘morfina’!!! El fura inima prin iubirea de sine. Atunci cand inima este daruita lui Dumnezeu, cugetarea va fi si ea la Dumnezeu, iar mintea la treaba.

- In ce fel trebuie sa intelegem expresia ‘fara grija’?
- Atunci cand lucrezi, sa nu-L uiti pe Hristos. Sa-ti faci treaba cu bucurie, iar cugetarea si inima sa-ti fie la Hristos. Atunci nici nu te vei obosi, si vei putea lucra si cele duhovnicesti”.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“)

Postul bucuriei.....


Marele teolog Sf.Ioan Gură de Aur ne spune: “Postiti? Arătati-mi-o prin fapte! Cum? Dacă vedeti un sărac, aveti milă de el; un dusman, împăcati-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiati, o femeie frumoasă, întoarceti capul în altă parte. Nu numai gura si stomacul vostru să postească, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mâinile si toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate
de hotie si lăcomie. Picioarele, nealergând la privelisti urâte si în calea păcătosilor. Ochii, neprivind cu ispitire la frumusetile străine… Gura trebuie să postească de înjurături si de alte vorbe rusinoase.”

Stiind acum ce avem de făcut, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne trimită ajutorul Său, pentru a lupta cu ispita diavolului, pentru a putea iesi din Postul acesta mai curati, mai buni si vrednici de a ne împărtăsi cu Trupul si Sângele Mântuitorului Hristos.

Parintele Iustin Parvu .....


Este Har...-
-să iubeşti fără să fii iubit…


- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…


- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…


- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să induri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti…


Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Neputinţa de a ierta....


Uneori e greu să iertăm şi e greu din două motive: e greu pentru că vrăjmaşul se împotriveşte, nu-i place deloc să iertăm pe cineva şi din cauza asta ne aduce argumente - că nu merită, dar iertarea nu e legată de meritul celui pe care-l iertăm. Iertarea este lucrarea mea, a sufletului meu, şi este puterea pe care mi-o dă mie Dumnezeu. Şi un alt motiv pentru care este greu să iertăm este că nu ştim ce este iertarea. Noi confundăm iertarea cu scuzarea celuilalt:"Era nervos!". Aceasta nu este iertare. Acesta este.. găsim o explicaţie, o scuză pentru comportamentul care ne-a rănit, şi nu avem curajul să spunem: "M-ai rănit şi te iert!" Să nu reiau discuţia şi să nu mă împac cu celălalt înainte de a-l ierta. Confundăm iertarea cu împăcarea. Noi ne împăcăm fără să ne iertăm, şi se adună şi se adună şi se adună, şi nu mai putem să ne privim în ochi cu adevărat. Confundăm iertarea cu uitarea. "Am uitat!" Nu. Iertarea nu este uitare. Atunci ce este iertarea? Este mila lui Dumnezeu trecută în mine, pe care eu o trec aproapelui meu, sau celui care m-a rănit, sau mie, şi zic:"Doamne, vino Tu şi iartă''.
Iertarea este cea mai înaltă formă de iubire, este iubirea lui Dumnezeu făcută accesibilă nouă. Dumnezeu, iubindu-ne, ne iartă şi ne vindecă. Dându-ne nouă poruncă să ne iubim, ne dă poruncă să ne iertăm unul pe altul. Dacă de dimineaţa şi până seara am sta la pândă, ce să iertăm aproapelui nostru, am adormi cu bucurie în braţele Domnului, că salteaua, de multe ori, este poala Lui, sunt braţele părinteşti care te leagănă, îţi leagănă osteneala, îţi leagănă truda, şi te ajută ca a doua zi dimineaţa să-ţi iei crucea şi să mergi din nou la El. Dar numai dacă vom ierta. Altfel, dacă n-am să uit niciodată ce mi-a zis cutare, n-am să uit ce mi-a făcut, nu vom putea merge mai departe, povara va fi din ce în ce mai grea, şi nu vom putea nici să-l iubim pe Dumnezeu, nici pe aproapele şi nici pe noi. Eu ştiu că Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem, şi nu trebuie să ne schimbăm în nici un fel ca să ne iubească.
Doamne, ajută-mă să mă schimb, ca să pot să mă iubesc şi eu, să mă pot împăca cu mine, să mă pot ierta şi eu pe mine si
sa pot ierta!