Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

vineri, 9 octombrie 2009

Şi noi creştinii putem cădea în păcate grele…


Credem în Dumnezeu, mergem la Biserică, ne mărturisim păcatele, ne împărtăşim, ne rugăm seara, dimineaţa şi-n timpul zilei, şi pentru că facem toate acestea ne considerăm credincioşi. Câteodată acest “statut” de credincios şi apropiat al lui Dumnezeu ne face să-i judecăm pe alţii care poate nu se arată aşa de râvnitori ca noi, sau poate nu-l cunosc pe Dumnezeu. Şi uite aşa începem să judecăm când vedem pe cinevă că a căzut în păcate grele, acuzându-l sau mustrându-l verbal sau în mintea noastră.

De multe ori rămânem miraţi de faptul că unii pot păcatui traind in desfrau, îmbătându-se, înjurând, făcând avorturi, furând, înşelând sau lovind pe cineva. Şi această mirare a noastră e folosită de diavolul pentru a ne şopti că suntem mai buni, şi fiind aşa aproape de Dumnezeu niciodată nu vom face păcate aşa de mari. Acest gând creşte în noi mândria şi naşte dispreţul faţă de cel ce păcătuieşte, întipărindu-se în minte ideea că niciodată nu vom cădea aşa.
Şi astfel uităm că nu prin puterile noastre reuşim să nu cădem, ci numai prin puterea care ne-o dă Dumnezeu în fiecare clipă, ca Unul ce este în noi de la Botez, căci câţi în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am şi-mbrăcat. Iar haina aceasta e în primul rând a sufletului ,dar şi a trupului, care ne fereşte de murdăria şi răceala păcatului.

Uităm că Sfântul Apostol Pavel ne atenţionează cu dragoste: “cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă” (1 Cor. 10, 12), altfel spus, cui i se pare că e drept prin puterile lui să-şi aducă aminte ce spune psalmistul: “Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.” (Psalmul 15)
Şi cel ce păcătuieşte e fiu al lui Dumnezeu, Domnul îl iubeşte şi pe el aşa, la fel cum o mamă arată aceeaşi dragoste către fiul cel obraznic ca şi către şi cel cuminte.

Uneori ne lasă Dumnezeu să cădem în păcat pentru că suntem mândri, pentru a realiza că singuri nu putem face nimic bun. Câteodată Domnul îşi ia mâna de pe noi şi ne lasă să ne prăbuşim în păcate, ca să-i înţelegem şi pe cei pe care noi ii judecăm, să le înţelegem mai bine suferinţa.

Asa a cazut in pacate grele si regele David prin ucidere si curvie, asa a cazut si Sf. Petru cu lepadarea de Dumnezeu, asa a cazut si Iuda vanzatorul de Dumnezeu, si asa vor cadea oamenii credinciosi pana la sfarsitul lumii din pricina mandriei si a neascultarii.


Astfel, si creştinii pot cădea în păcate grele, mai ales atunci când se consideră deasupra celor păcatoşi. Nimeni nu e fără de păcat, unii au păcate mai mici sau mai mari dar toţi au vina păcatului, toţi suntem în aceeaşi barcă. Dumnezeu a lăsat Biserica pentru a ne mântui numai împreună, şi nu unul câte unul. Eu n-aş vrea să mă duc în Impărăţia Cerurilor fără sot,copiii, fără mama şi tata,fara sora si cumnat ,nepoata, fără prietenii mei, fără naşii mei, m-ar durea sufletul să văd cum unii se duc în întuneric iar alţii la lumină.

Nu e de ajuns ca eu să nu păcătuiesc, ci trebuie să mă îngrijesc ca şi cel de lângă mine să nu mai păcătuiască. Nu e de ajuns să mă arat eu plina de virtuţi iar aproapele meu să se înece în păcat. Gândul că noi creştinii nu putem cădea în păcate grele e o mare ispită şi ne face să nu-i mai iubim pe oameni.
Să nu judecăm pe nimeni mai bine, să nu ne îngrijim de păcatele altora ci de ale noastre, să-i iubim pe toţi ca şi cum n-ar fi păcătuit aşa cum Dumnezeu zilnic are grija de noi şi ne iubeşte uitând de sacul de păcate pe care-l purtăm în spinare.
Credinta singura nu numai ca nu mantuieste pe nimeni, dar nici macar nu te fereste de a cadea in pacate. Ceea ce ne scapa de pacat insa, este funia ascultarii care la un capat incepe cu frica de Dumnezeu iar la celalalt capat se termina cu dragostea de Dumnezeu. Iar noi calatorim spre Imparatia Cerurilor tocmai pe aceasta funie, primita prin credinta.

Şi noi creştinii putem cădea în păcate grele…

Conferinta Pr. Mihai-Andrei Aldea


Asociatia “Suflet Romanesc”-Vaslui va invita la conferinta cu tema:
“Inceputurile Istoriei-Evolutie sau Creatie?”
Va vorbi Pr. Mihai-Andrei Aldea,de la Parohia Sfantul Daniil Sihastrul-Bucuresti.
Conferinta va avea loc in sala Federalcop(in cladire cu Antena 1),Duminica,18.10.2009,la orele 17:00,orasul VASLUI.
Intrarea libera!
Va asteptam!
Proiect sustinut de:
http://foaienationala.wordpress.com/
http://proortodoxia.wordpress.com/
http://radiosimbol.blogspot.com/
http://vistieria.ro/
http://sfantuldaniilsihastrul.ro/

APEL LA SEMNAREA MARTURISIRII DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI


APEL LA SEMNAREA MARTURISIRII DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI
CEI CE AU SEMNAT

“MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”

SUNT PESTE 8600

CONFORM ULTIMEI ACTUALIZĂRI (7/10/2009), POSTATE DE SFÂNTA MĂNĂSTIRE PANTOCRATOR – MELISSOHORI, CREDINCIOŞII CARE AU SEMNAT “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” SUNT PESTE 8 600, IAR ZI DE ZI SE ÎNMULŢESC SEMNATARII DINTRE CLERICI ŞI LAICI.

LISTA CU NUMELE SEMNATARILOR, DEJA ACTUALIZATĂ, O PUTEŢI VEDEA FĂCÂND CLICK PE: http://www.impantokratoros.gr/ABF82395.el.aspx

ÎI CHEMĂM PE TOŢI CITITORII ACESTOR RÂNDURI SĂ SEMNEZE “MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”, CA O MICĂ CONTRIBUŢIE A LOR LA LUPTA ANTI-ECUMENISTĂ LA CARE TREBUIE SĂ PARTICIPĂM TOŢI, FIECARE ÎN FELUL ŞI ÎN MĂSURA ÎN CARE POATE.

ÎN ACEST CONTEXT SĂ NE AMINTIM ŞI DE CUVINTELE SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL CĂ “DUPĂ PUTERE” ÎNSEAMNĂ “DIN TOATE PUTERILE” DE CARE DISPUNEM.

AMENINŢĂRILE PATRIARHULUI ECUMENIC NU ÎI ÎNFRICOŞEAZĂ PE PREOŢII, PE MONAHII ŞI PE CREDINCIOŞII CARE ALEARGĂ ÎNTR-UN SUFLET SĂ MĂRTURISEASCĂ PRIN SEMNĂTURA LOR ADEVĂRUL CREDINŢEI ŞI SĂ CONDAMNE PANEREZIA ECUMENISMULUI.

Conform ultimei actualizări a listei cu semnatarii „Mărturisirii de credinţă împotriva ecumenismului” (7/10/2009) episcopii care au semnat Mărturisirea până în acest moment sunt şapte – trei aparţin Bisericii Greciei, iar egumenii athoniţi sunt deja cinci. Mărturisirea a fost semnată şi de mulţi alţi egumeni, preoţi şi mulţi credincioşi, iar înregistrarea de semnături continuă.

Episcopi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Mitropolitul Pantelimon de Antinoe

Mitropolitul Serafim al Kythirelor şi Antikythirelor

Mitropolitul Cosma al Etoliei şi Akarnaniei

Mitropolitul Serafim al Pireului

Mitropolitul Artemie de Raşka şi Prizreni, Kossovo şi Metohia

Mitropolitul Natanael de Nevrokopios (Bulgaria)

Episcopul Gheorghe (Schaefer) din Mayfield, Egumenul Mănăstirii Sfânta Cruce din Wayne, West Virginia

Egumeni athoniţi care au semnat Mărturisirea de Credinţă:
Arhim. Hristodoulos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş – Sfântul Munte

Arhim. Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu – Sfântul Munte

Arhim. Filotheos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Karakalu – Sfântul Munte

Arhim. Agathon, Egumenul Sfintei Mănăstiri Konstamonitu – Sfântul Munte

Arhim. Nikodimos, Egumenul Sfintei Mănăstiri Filotheu – Sfântul Munte

Textul „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” poate fi găsit la adresele: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/03/marturisire-de-credinta-impotriva-ecumenismului-in-biserica-greciei/

Sau

http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx


Toţi acei clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a Mărturisirii Ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”.

Să trimită însă spre informare şi numele, prenumele, localitatea şi ţara, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr

Să fiţi siguri că această semnătură o veţi găsi în veşnicie în „cartea faptelor bune”, iar Sfinţii Ierarhi, Martiri şi Mărturisitori vă vor da sfânta lor sărutare şi îmbrăţişare frăţească mijlocind pentru voi la ceresul Împărat.

Ierom. Fotie

Ceasul in biserica


Am citit un articol al parintelui Constantin Coman care se intitula "Ceasul in biserica" sau "toata grija cea lumeasca sa o le padam". El scotea in evidenta ca daca intram in biserica, intram sa devenim mostenitori ai Imparatiei Cerurilor.

In biserica ar trebui ca totul sa fie deosebit de cele pe care le intalnim in aceasta lume. Insa, iata ca nu e chiar asa de vreme ce intalnim ceasul pe peretele bisericii. Si culmea, de regula e pus chiar in una din absidele altarului, parca pus sa nu fie evitat de nimeni. Stau si ma intreb cat de Jenant e sa fii de fata la transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului si sa te intrebi uitandu-te la acest ceas:"e devreme inca..." "e tarziu trebuie sa plec inainte de predica...."

A-ti cerceta ceasul cand stai de vorba cu cineva arata autorul, inseamna a dori sa scurtezi convorbirea.

Pacat ca nu ne dam seama ca in biserica stam de vorba cu Dumnezeu si ca nu e nevoie de ceas.
Aceasta viata, traita cu ochii pe ceas, ne caracterizeaza, din pacate, in aceste vremuri si cu siguranta nu este una de dorit. A fi ancorat mai mult decat trebuie in imediat, in timpul lumii acesteia, poate constitui un real pericol pentru viata noastra duhovniceasca. Daca Biserica ne cere ca macar in timpul Sfintei Liturghii, "toata grija cea lumeasca sa o lepadam", o face pentru ca numai in acest mod vom putea fi partasi pe deplin timpului lui Dumnezeu. Mergem la biserica pentru a primi odihna, insa nu renuntam la zarva si agitatia vietii noastre de zi cu zi. Si mai trist, purtam in noi, nerabdarea... Omul isi urmareste timpul si in Biserica. A ajuns sa creada ca are lucruri mai importante de rezolvat dincolo de ea si de aceea nu-si permite sa intarzie.
Ceasul din Biserica este intruparea nerabdarii si neiubirii noastre fata de Sfintele Slujbe.Nu le putem rabda in lungimea lor, nu le simtim ca pe ceva intim, nu avem liniste stand pe loc.