Bucurie!

"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"




Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfanta Mucenita Ecaterina,Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

vineri, 2 decembrie 2011

Sa nu judecam.......

Stirile Pro TV ne relateaza la stirile nopti un caz socant pentru Biserica Ortodoxa Romana “O poveste scandaloasa iese la iveala odata cu venirea pe lume a doua fetite gemene. Mama lor este stareta la o manastire din Calarasi.”

Iar Parintele Cleopa ne da pilde Despre judecatile nestiute a Lui Dumnezeu,sa luam aminte si sa nu judecam pe aceasta sarmana stareta....


Un calugar din pustia Schetica, mergand la Alexandria sa-si vada lucrul mainilor sale (ca lucra la cosnite), a vazut o inmormantare. Murise ighemonul acelei cetati, un mare pagan, care omorase mii de crestini, ca era pe timpul marilor persecutii. Era o zi frumoasa si mergea tot orasul dupa el, il ducea la groapa.

Cand a ajuns acasa, un pustnic mare, care vietuia in pustie de 60 de ani si traia numai cu radacini si cu ce gasea prin pustie, a fost gasit mancat de o hiena.

Atunci s-a gandit calugarul: ighemonul care a omorat mii de crestini, cu cata cinste mergea la groapa, iar asta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani si a trait numai in post si rugaciune, l-a mancat hiena! Ce fel de judecati are Dumnezeu ? Mi se pare ca Dumnezeu, fiind prea bun, ingaduie si lucruri nedrepte.

Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui, ca si unii oameni judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul. Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste, si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu.

Si asa, calugarul a observat multe lucruri de acestea, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz ?
Si din ziua aceea a inceput sa se roage: “Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec !” Si a inceput a se ruga calugarul acela lui Dumnezeu, sa-i arate judecatile lui; cum de unul, saracul, care-i sfant si drept este bolnav, sufera, da de necazuri, de scarbe, iar altul pacatos isi face de cap, este sanatos si bogat, are trecere, ajunge mare in dregatorii, in cinste, si in toate ii merge bine.

Si s-a rugat calugarul mult timp lui Dumnezeu, sa-i arate cum sunt aceste nedreptati, ca cei buni de multe ori dau de greu, si celor rai le merge bine. “Sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca si eu de multe ori m-am tulburat de lucrul acesta, ca am vazut multe nedreptati, pe care, mi se pare mie, ca Dumnezeu le-a ingaduit.“

Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie judecatile Lui, i-a aratat intr-un chip ca acesta judecatile Sale, desi putea sa-l piarda pentru aceasta iscodire, ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ingerii. Dar, pentru ca-l iubea, avand viata sfanta, a vrut sa-l intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti.CONCLUZIA
Atunci a intrebat calugarul :
- Sa-mi spui tu mie, mai frate, cate minuni mari ai facut, ce esti tu ?
- Dar sa-mi spui si sfintia ta, ce te-ai rugat lui Dumnezeu !
- Eu ma rog de cativa ani, sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca mi s-a parut ca multe lucruri nedrepte ingaduie Dumnezeu in lumea asta.
- Da ? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul ? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune ? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adnci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice ? Judecatile Domnului sunt adanc mult!

Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici arhanghelii, nici heruvimii nu le stiu ? Dar Dumnezeu n-a vrut sa te piarda, ca putea sa te piarda pentru iscodirea asta, dar, stiind ostenelile tale, m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Vezi cate ai judecat tu de la mine ? Cate am facut, ti s-au parut ca sunt rele ; ca sunt ucigas, ca am furat vasul, ca am dat foc casei, si cate am facut. Dar ele au fost toate bune foarte si toate de mare folos s-au facut. Au fost bune dupa judecatile lui Dumnezeu, nu dupa judecatile oamenilor ! Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte ! Tu ai zis ca rau am facut si eu numai bine am facut. Deci, de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici : Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale!

Deci, parinte sfinte, sa nu mai indrazneasca nimeni din oameni sa cerce judecatile lui Dumnezeu, ca nici ingerii nu pot sti judecatile Lui!
Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri.

Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam ! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.

din Ne vorbeste Parintele Cleopa, Vol. 6



Concluzia finala

Poate aceasta maica a judecat pe aproapele sau sa mandrit ,iar Dumnezeu ca sa nu o piarda prin mandria sa a smerit-o prin pacat.Sa incercam in acest post sa nu judecam cele ce ni se prezinta la TV cu diferite cazuri sau scandaluri in Biserica Ortodoxa Romana, unele din ele nici nu sunt reale.Ne sunt prezentate ca sa tulbure pe crestin de la post stiind vrajmasul ca o arma puternica impotriva lui este si postul.

luni, 28 noiembrie 2011

O zi din viata Anastasiei...adica a mea...si a mamei mele...



Ca orice bebe modern, este cazul să încep să notez ce mi se întamplă…Nu de alta, dar tot fac în fiecare zi lucruri noi şi trebuie să încep sa ţin o evidenţă.Pentru ca eu sunt ocupata să descopăr lumea, mami va fi secretara mea personală pentru un timp şi va nota, după dictare bineînţeles, aventurile mele. Din când în când o sa o las sa facă şi o şedinţă foto sau o să îi mai acord un interviu scurt aşa.

Tocmai ce ma gandeam eu zilele astea ca sunt o fetita tare cuminte, care numai manca si dormea…si astazi am zis sa imi fac de cap putin asa. Noi (eu si mama) de obicei dormim pana la 7 dimineata, adica la ora 8 ma trezesc pentru un ''pahar de lapte'' si ma lasa mami sa raman in pat la ea, vorbim o ora asa si mai dormim pana pe la 10…De fapt ea vorbeste, eu mai ganguresc din cand in cand ca sa aiba impresia ca o ascult! Azi noapte mami a adormit la 3, ca s-a uitat si ea la un film si cu toate astea azi la 8 dimineata a trebuit sa o trezesc, nu am avut ce sa ii fac. In mod inexplicabil nu arata obosita, ca nu a mai vorbit cu mine cu ochii inchisi ca de obicei, acum zambea la mine si m-a imbracat sa iesim afara. Ma enerveaza cateodata ca ma scoate afara, ca adorm imediat in carut! M-am trezit pe la 12 si am cerut iar ceva lapte ca simteam ca ma roade stomacelul de foame. Amvazut ca mama se grabea ca avea treaba si spera sa adorm la loc.Hehehe! Am incept sa ganguresc, ca stiu eu ca se topeste cand fac asa si nu se mai dezlipeste de mine si ramane sa ne jucam. Am si jucarii si preferatul meu este un ursulet . Mami crede ca eu nu stiu ca ea vorbeste, nu ursuletul, dar ii fac pe plac si de data asta si rad cuminte si irezistibila la ursulet. Dar ea tot insista cu el in fata ochilor mei asa ca trebuie sa imi manifest nemultumirea si incep sa ii arat ca ma enerveaza deja si trag un tipat. Rade! Mama rade! Atunci incep sa scancesc a plans ca de obicei nu ii place asta si ma ia repede in brate!Daaa….A sarit imediat! Sunt in brate si ma plimba prin casa! Avem multe tablouri pe pereti si imi place sa ma uit la ele si vad ca in sfarsit s-a prins si mama, ca se opreste si ma lasa sa ma uit in voie. rad si eu la un tablou din asta ca stiu ca iar o sa se topeasca. Dupa plimbare am ajuns in camera noastra, m-a pus in patut,si a dat drumul la carusel…l-am urmarit cu privirea cat l-am urmarit pana cand mi s-a facut foame. Incerc sa fiu o dragut si sa ii zic cu frumosul asa. Mama cred ca are impresia ca e de joaca atunci cand imi e foame si ca eu stau sa astept sa se hotarasca ea sa imi dea sa mananc. Asa ca incep sa urlu, ca sa o pun la punct. De nu stiu cate ori i-am explicat ca are 30 de secunde sa execute comanda cand deschid gura!

Am mancat…dar nici urma de somn. Nu stiu ce am astazi, dar nu mai dorm cat dormeam de obicei. Imi mai povesteste mami ce imi mai povesteste dar deja ma plictiseste cu atata vorbaraie! In sfarsit ma ia somnul…hai sa dorm ca e ora 15 !In loc sa doarma si mama , s-a asezat la calculator,5 minute a zis ea!Si am inceput sa vorbeasca cu prietenele, sa mai citeasca una- alta…si cand sa doarma am simtit ce ganduri are si m-am gandit sa ma razbun pentru cand ma culca fortat desi eu aveam chef de joaca si uite m-am trezit! Pacat ca nu pot sa ii fac o poza la ce fata terminata a pus!Incearca sa imi zambeasca si sa fie draguta si eu ca sa se topeasca chiar ii zambesc .Iar trebuie sa stam de vorba…In sfarsit, ma plictiseste asa ca cer iar ceva mancare. Mananc si ma culc la loc ca sa poata sa doarma si ea o ora macar. Ma trezesc si vreau afara...
Urmeaza baita, care mie imi place mult de tot ca sunt si mami si tati langa mine si ne jucam si imi vorbesc amandoi si eu ca sa ii zapacesc ma uit cand la unul cand la altul.Dupa baita imi face mama masaj cu ulei, care era parfumat pana acum doua zile cand mi l-a schimbat si acum miros ca o salata de masline! Nu imi convine chestia asta asa ca urlu ca sa isi dea seama. Sunt convins ca va trebui sa urlu o saptamana intreaga pana sa realizeze din ce cauza, ca asa e mami, trebuie sa desenezi pana pricepe. Cel mai amuzant este cand nu intelege ce am, il cheama si pe tati si stau amandoi asa si se uita la mine si eu urlu si mai tare!Atunci se intrec in care sa ma ia mai repede in brate, care sa ma plimbe, care sa ma legene…si imi fac toate mofturile.

Mai mananc o tura si deja simt ca mi se inchid ochii. Mi-e urat sa adorm la mine in patut asa ca scancesc putin ca sa ma ia mama. Sper ca nu imi canta ea ca iar ma bufneste rasul si ea crede ca imi place si nu se mai opreste…Aaaa, mi-a pus un cantec de leagan la calculatooor…

Gata…mi se inchid ochii…
autor...micuta Amastasia.....

luni, 14 noiembrie 2011

psalmul 33

duminică, 13 noiembrie 2011

Ce aș face dacă aș fi...

M-am întrebat și eu ce aș facE dacă aș fi în pragul vieții de dincolo....


Ce aș face dacă aș fi...
probabil nu aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gandi tot ce spun.


Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică.
Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm.
Aș asculta când ceilalți vorbesc, și cum aș mai savura o vorbă înțeleaptă!
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș pune doar numai în rugăciune, nu numai cu corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș mai avea o șansă, mi-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș pune-o la soare.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să simt iînțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecaător al petalelor.
Doamne, dacă aș mai avea un crâmpei de viață nu aș lăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare suflet că el îmi este cel mai drag și aș trăi îndrăgostită de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la această viață, oamenii.
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta.
Am învațat că, atunci când un nou născut strânge în pumn pentru prima dată degetul mamei, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice.
Am învațat atâtea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc caci din nefericire, în această clipă al trecerii nu îmi va mai folosi absolut nimic și pentru nimic în această lume ci mă așteaptă Dreptul judecător.
Așa că e timpul acum, cât încă nu se vede pragul Vieții veșnice, să creștem și să fim buni.

Am scris aceste gânduri având o inspirație din: „Păpușa de cârpă - Gabriel Garcia Marquez” însă unele pasaje le-am modificat adecvându-le vieții creștine.

cerem de la Dumnezeu credința cea frumoasă și tăria Credinței Sfinte.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Bucuria mea..

„O fata are trei vieti : prima cand se naste, a doua cand se casatoreste si a treia cand devine mama", am citit undeva si mi-a ramas in minte. Sa fi mama e cel mai minunat serviciu din lume, cel mai bine platit, nimic nu poate sa bucure o mama mai mult decat zambetul copilului ei, rasul zglobiu, imbratisarile atat de stranse. . . Pentru mine e totul!!! Zambetul Anastasiei cand ma zareste, imbratisarea stransa cand o iau in brate , nimic pe lumea asta nu poate compensa asa ceva, si nici o bogatie oricat de mare ar fi nu poate egala ceea ce primesc de la printesa mea....

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Sfânta Anastasia Romana – 29 octombrie


Ea s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti. De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi. A răspuns Anastasia către maica ei duhovnicească astfel: „Gata este inima mea, gata de moarte pentru Dulcele Izbăvitor.” Adusă înaintea guvernatorului, Anastasia şi-a declarat pe faţă credinţa în Hristos Iisus Dumnezeul şi Domnul. Guvernatorul mai întâi a încercat să o ademenească pe Anastasia, apoi a trecut la sinistre ameninţări. La acestea muceniţa a răspuns: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci şi de sute de ori, de este cu putinţă.” Monahia Anastasia a fost supusă celor mai josnice umiliri: ei i s-au smuls de pe trup hainele, fiind ridicată goală înaintea mulţimii. Dar viteaza Creştină a strigat atunci, neînfricată, către călăi: „O, nu aveţi decât să mă biciuiţi, să mă tăiaţi, să mă sfâşiaţi în bucăţi, să înecaţi în sânge goliciunea mea!” Ceea ce chinuitorii au şi făcut, întocmai. În timpul acesta, muceniţa a simţit de două ori o cumplită sete, şi a cerut apă. Un bărbat creştin pe nume Chiril a adus apă la buzele muceniţei. Din această pricină de la Marea Muceniţă, Chiril a primit scumpă binecuvântare, iar de la ucigaşii călăi, moarte prin decapitare. Mai departe, chinuitorii i-au tăiat sânii şi limba Anastasiei, dar îngerul Domnului s-a pogorât la ea şi a întărit-o. ea la urmă a fost omorâtă prin decapitare în afara cetăţii. Fericita Sofia a aflat rămăşiţele trupului ei, le-a cule cu rugăciune de lacrimi şi le-a îngropat cu cinste. Sfânta Preacuvioasa Mare Muceniţă Anastasia s-a încununat cu cununa veşnicei slave în timpul domniei lui Deccius.

sursa:http://cidadededeus.wordpress.com
La multi ani micuta Anastasia!!!! Sa fii sanatoasa si sa ai o viata lunga si frumoasa!!!

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Zece .....

marți, 13 septembrie 2011

Sa ne rugam,va rog, pentru fratele Sergiu Sebastian

Este internat, in stare grava, in urma unui accident.

Cand trecem noi sau persoanele din jurul nostru prin incercari mari – cum, pentru mine, este aceasta- ne dam seama cat de importanta este comunicarea cu cei apropiati, cu cei dragi, cat de important este ca timpul petrecut in aceasta viata sa fie dedicat iubirii indreptata catre aproapele asa cum cere Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asta este incercarea vietii omului pentru mantuirea: impartasirea iubirii. Dumnezeu randuieste ca in apropierea noastra sa apara cate o persoana care are nevoie de iubire, dar de multe ori, de cele mai multe ori nu intelegem aceasta; e ca o orbire, dar de natura sufleteasca. Ca e sarac, ca e orfan, ca e un necajit – este unul dintre cei mici dupa care se ascunde Insusi Hristos ca sa ne cerceteze gradul de iubire.

Sa ne rugam,va rog, pentru fratele Sergiu Sebastian

sursa:mail

marți, 6 septembrie 2011

Alergaţi la Domnul că este bun......


Astăzi toţi spuneţi că nu mai există oameni credincioşi, că lumea s-a înrăutăţit, că mai greu îţi găseşti pe cineva cu care poţi întemeia o familie, parţial adevărat, dar toate aceste afirmaţii sunt spuse din punctul nostru de vedere, din experienţa noastră lăuntrică cu oamenii.

Noi oamenii suntem chipul şi asemănarea Domnului, avem un înger de la Botez care ne însoţeşte pretudindeni. Eu mă gândesc aşa, când întâlnesc pe cineva, mă întâlnesc cu chipul Lui Dumnezeu, îngeraşul meu se întâlneşte cu fratele lui, îngeraşul fratelui meu. Eu trebuie să văd în fratele meu lucrurile cu adevărat importante şi frumoase. Păcatul nu este acelaşi lucru cu omul, trebuie să învăţăm să facem această distincţie. Dumnezeu urăşte păcatul din om, dar nu pe om, şi El vede rugăciunea fiecăruia şi faptele bune. Cine sunt eu, să-l judec pe el, pe fratele meu? De unde ştiu eu că el este necredincios, sau de unde ştiu eu câtă rugăciune face la Domnul fata dată cu rimel şi creion pe ochi?

O vezi machiată şi tu deja i-ai pus o etichetă, că nu este ortodoxă, că ispiteşte, dar nu-i ştii pocăinţa. Dumnezeu vrea ca să-l iubim din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Dacă eu o judec pe ea, ca este machiată, sau pe el că fumează, asta nu-mi demonstreză decât faptul că eu nu pot să iubesc, că nu am iubire faţă de ei, atunci cum îl pot iubi pe Dumnezeu, fiinţă nevăzută? Mai mult, dacă trec indiferent cu vederea, o problemă a unui frate de-al meu, care pentru el este dureroasă, oricât de mică ni s-ar părea nouă, cum avem oare pretenţia ca Dumnezeu să ne asculte şi cea mai mică rugăminte?

Când întâlneşti pe cineva, nu te gândeşti imediat la acea persoana ca la un potenţial iubit sau iubită. Fetele aşa fac în general. Spre exemplu, se duce o fata la întâlnire după ce a socializat în destul pe internet, şi are impresia că l-a cunoscut destul, iar când se întâlneşte cu el, în parc, este dezamăgită...de ce? Pentru că ea singură şi-a făcut deja o imagine despre acea persoană care nu corespunde cu realitatea. La fel se întâmplă şi la băieţi. Dar ce este realitatea? Realitatea ne-o construim noi înşine şi credem noi că aceea este realitatea adevărată. Dar nu este aşa, noi singuri dăm semnificaţii tuturor lucrurilor din perspectiva experienţei noastre cu obiectul, sau subiectul.

De exemplu ai avut o decepţie recentă, l-ai cunoscut prin internet, v-aţi întâlnit, v-ţi plăcut. Aţi descoperit că aveaţi puncte comune, vă plăceaţi foarte mult unul pe altul şi aţi lăsat ca lucrurile să decurgă de la sine, aşa cum spunem noi, scopul final fiind „va-ţi combinat". Pe parcurs, imaginea pe care la început v-aţi făcut-o despre acea persoană, nu mai corespunde cu persoana care este alături de voi. La alţii, comparaţi persona cu fostul sau fosta, şi la asta m-am referit când am spus că depindem de experienţa noastră cu subiectul. Prieteniile dintre un băiat şi o fată nu se construiesc pe internet. Care sunt prietenii voştrii cu care comunicaţi cel mai des?

Dragii mei, ca să ieşim la lumină trebuie mai întâi să mergem la spovedanie, să iertăm, să ne iertăm şi să fim deschişi ca oameni, zâmbitori. Să punem început bun, chemându-l pe Domnul în ajutor, căci fără El nu putem face nimic. Ne dorim soţ sau soţie cuminte, bun la suflet, iubitor de Dumnezeu, dar trebuie răbdare. Acum suntem singuri pentru că aşa trebuie, această singurătate trebuie s-o folosim într-un mod cât mai constructiv, să ne analizăm greşelile din trecut, să devenim mai buni, mai curaţi, să fim mai aproape de Domnul, şi când va venii vremea potrivită, ne vom căsători.

Alergaţi la Domnul că este bun, că în veac este mila Lui asupra noastră!

luni, 29 august 2011

Micuta Anastasia...


“Dumnezeu sa va daruiasca pace, liniste, sanatate, multa bucurie, fericire, asa cum dumneavostra purtati pe brate ingerasul acesta, asa cum Bunul Dumnezeu v-a dat sa-i dati un nume sa il introduceti pe poarta crestinismului in ziua aceasta, asa sa va daruiasca pentru dumneavoastra, pentru cei care sunt acasa si va asteapta, pace, liniste sanatate si multa fericire. Sa traiti intru multi si fericiti ani. Amin.”
Cu aceste cuvinte si-a incheiat inteleptul preot …. slujba de botez a micutie Anastasia.
O slujba pe cat de scurta pe atat de frumoasa, harul celui investit sa aduca in randul crestinilor pe micuta Anastasia ...

luni, 18 iulie 2011

A fi mama…


Am inteles de ce toata viata voi ramane pentru mama “fetita mamei”. Copiii mamei sunt toata viata copii, si au nevoie de ajutor si sustinere in tot ceea ce fac. Mama este persoana care te sfatuieste de bine neconditionat si incearca sa iti arate drumul cel bun atunci cand crede ca tu gresesti.

Acuma “mama” este mai mult decat un cuvant pentru mine. Este sensul vietii, un dor nebun de mancarea calda care ma astepta pe masa cand veneam de la scoala, de ceaiul cu lamaie pe care trebuia sa-l beau pentru ca eram racita, o melancolie de tot ceea ce este frumos si gingas. Nu imi pot imagina lucrurile altfel decat asa cum au fost ele, nu-mi pot imagina viata fara mama.

Acuma, de multe ori ma gandesc daca eu ca mama, sunt exact asa cum era mama mea.Daca reusesc sa dau copilului meu tandretea pe care am primit-o si eu la randul meu. Daca ma ridic la asteptarile copilasului meu. Sunt sigura insa ca iubirea unei mame poate compensa orice lipsa din viata unui copil.

De cand am devenit mama viata mea a cunoscut un univers aparte. Lucrurile care nu ma interesau inainte acuma imi prezinta interes deosebit. Nu intelegeam acele discutii interminabile cu mamici si tatici care isi laudau odraslele in stanga si dreapta. Care leaga orice subiect abordat intr-o discutie de copii. Cum sa nu o faca daca copii sunt bucuria vietii.

Am invatat ca ,ceea ce astazi nu te intereseaza maine ti se va parea interesant. Nu trebuie sa ingnori persoanele care-ti dau sfaturi , chiar daca ai impresia ca nu sunt pentru tine (sfaturile). E bine sa ai prieteni din toate categoriile, mai ales oameni de la care ai ce sa inveti. Am inteles ca atunci cand vorbesti cu cineva e bine sa intri in pielea interlocutorului, daca nu esti incantata de bucuria lui macar asculta-l. Orice subiect legat de copii trebuie sa fie interesant pentru ca copii sunt viitorul nostru.

vineri, 8 iulie 2011

Dragoste la prima vedere.......


N-am crezut niciodata in dragostea la prima vedere .....pana acum o saptamana ....sau mai degraba la primul sunet.Sunt pe masa de operatii, sunt data cu betadina si ingrozita de faptul ca simt atingerea ...mi-e frica ca voi simti cand voi fi taiata ...mi-e frica sa nu fi prins anestezia cum trebuie...doctorul vorbeste cu mine ma intreaba diverse lucruri ...eu ma plictisesc dar sunt fericita ca am scapat de dureri... In faianta de pe perete se oglindesc niste imagini ..mai degraba umbre a ceea ce se intampla acolo dincolo de jumatatea mea constienta. Dupa cateva minute bune am simtit ceva usor parca iesind din mine ... tacere cateva secunde si un planset de copil urmat de alte mici zbierate care mi s-au parut cele mai frumoase sunete pe care le=am auzit vreodata ... mi-au dat lacrimile de fericire..radeam si plangeam simultan..vazand lacrimi anestezista ma intreaba daca ma simt bine ... Apoi mi se aduce un chip rosu si dragalas gata infasat in fata ochilor..o minune ...se grabea sa se duca la bebelusi..o sarut apoi urmarind-o cu privirea in timp ce pleca ..Apoi incepe coaserea ,nu mai stiu nimic ca am adormit ,m-a trezit d-l doctor intreband-ma ''Dormi?'' raspund ca elevul prompt cand se face prezenta ,, nu''...
Ziua externarii a fost cea mai fericita pentru mine ,dupa 2 saptamani in spital puteam sa respir aer curat,a venit dupa noi tati ,babi,tataia ,Larisa ,tu ai dormit tot drumul pana acasa. Dupa care am stat cu totii si te-am admirat, eu cu tati ti-am facut prima baie, cam rece cei drept(dar invatam, acum are mami termometru), nu am scapat de sfaturi babesti si la un moment dat am cedat nervos , nu vroiam decat sa fim lasati in pace sa ne bucuram de moment.Lumea sarbatorea si eu nu-mi doream decat liniste si intimitate,eram franta de oboseala, operatia ma durea, eram noua in meseria de mama , nu stiam de unde sa le iau si unde sa le pun, asa ca am cedat nervos la un moment dat si am izbucnit in plans. Noroc cu tati care a ramas cerebral si ma ajutat sa ma linistesc, a spus ca dupa ce ma organizez va fi mai bine, a avut rabdare si a inteles ca nu mai pot.
A doua zi a plecat tati asa ca am fost nevoita sa ma pun pe picioare si sa am singura grija de tine si asta ma ajutat sa ma mobilizez si sa ma organizez ca sa ne fie la amandoua mai usor. Sa suparat lumea pentru ca le-am zis ca vreau cat mai putine vizite dar nu am ce sa fac.
Zambesti asa de frumos, esti frumosa si te iubesc mult de tot...esti fetita pe care mi-am dorit-o mereu ...
Sfaturi pentru viitoarele mamici:

-buricul cade daca e tamponat des cu spirt (si evitati sa-i face-ti baita)

-alapteaza-l si dai si lapte praf daca e nevoie(pentru ca asa procedeaza in maternitate)

-nu-i face program de masa,da-i atunci cand cere, fiecare copil are ritmul lui ....

sâmbătă, 25 iunie 2011

Inainte de marea intalnire...

Aceeasi camera de garda de acum aprox.8 luni....emotii diferite si asteptarea pare din ce in ce mai lunga. Astept cu emotie si internarea. Nu era planificat sa ajung miercuri seara la urgeta,durerile erau suportabile dar frica era fff mare . Se face foaia de internare ....si sunt dusa intr-un salon la spitalul Polizu . Aici erau internate alte doua gravidute ...una legata la o perfuzie ..cealalta nu ...la prima vedere am vazut ca aveau cu ele de toate de la noptiera plina de mancare, tot felul de servetele, radioul portabil si chiar un televizor portabil ...abia peste o ora cand am intrat in vorba am aflat ca erau internate de aprox 3 luni...una de la 16 saptamani de sarcina ( dupa o amniocenteza) si cealalta de la saptamna 22 de sarcina...erau depresive si mi-a fost foarte mila de ele. Atunci mi-am dat seama cat de penibila am fost sa ma vait in ultima luna ca nu mai pot face treaba prin casa...ele nu mai vazusera casa decat in poze. N-am putut dormi ... de fapt toata saptamana n=am dormit ...acum era doar inceputul ... Am facut cateva injectii cu scobutil ca sa stresam copilul , am facut un NST...unde apareau mici contractii desi nu ma mai durea nimic. A urmat seara ... fetele au adormit ..eu insa nu avea,m stare ..ma gandeam continuu la nastere ,la saraca mama care plangea cand a plecat din spitAL ,intr-un cuvant sunt moarta de frica.. Am iesit din salon si m-am plimbat in curtea spitalului pana tarziu ..incercand sa nu ma gandesc la prea multe ....pe hol m-a certat asistenta ..ca ce caut acolo...m-am intors in salon ....mi-am bagat castile in urechi si am ascultat muzica pana tarziu ... cred ca am atipit ... apoi m-am trezit si am vazut ca inca nu e intuneric afara ...mi s-a parut o noapte lunga.. la ora 5 ..m-am trezit din nou... ..nu prea placuta ...De parca nu era de ajuns una dintre fete intra in travaliu,intru in panica si stau vreo ora pe hol,intr-un final o duc la sala de nasteri...o alta seara ratata...Acum stau in spital si astept sa treaca timpul si sabma intorc acasa cu bebita ,oricum frica a pus stapanire pe mine ...vom vedea cand se va hotari sa vina,doctorul vrea S-O MAi tina in burtica o saptamana...

duminică, 12 iunie 2011

37 de saptamani si 2 zile de sarcina


Este 12iunie 2011, avem 37 saptamani si 2 zile. Ar trebui sa mai fie 16 zile pana te vom tine in brate, micuta nostra bebelusa. Suntem asa nerabdatori sa-ti vedem mutrisoara simpatica, grimasele pe care le vei face, sa auzim onomatopeele pe care le vei scoate pe gurita...


Am reusit sa racesc . Este pentru a prima oara in 9 luni. Dar nu e cea mai grava raceala,sper sa-mi treaca cat mai repede.Acum imi curge nasul, am o nara infundata si ma doare foarte tare in gat. Am baut azi 4 cani de ceai cu miere si lamaie,nu am luat nici un medicament dar nu stiu daca o sa reusesc sa scap de ea caci este un motiv serios sa ma simt din ce in ce mai deprimata.
Saptamana trecuta cand am fost la doctor o dna mi-a facu prezentarea unei banci de celule stem...am primit si niste informari pe mail . M-am tot interesat si am aflat ca in strainatate aceasta procedura nu e prea folosita sau recomandata acolo, pe un forum un medic scria ca ,, ar fi ca si cum am cumpara pamant pe luna,, - ca sa-l avem acolo dar posibil sa nu ne folosesca niciodata ...si totusi daca ..... e urat sa te gandesti inca de peacum la totusi daca si totusi e necesar si poate sanatos.....Totusi poti sa platesti si sa nu ti se preleveze cantitatea necesara de celule, e posibil ca peste 5-10 ani sa se descopere ori ca nu mai sunt la fel de bune ori ca nu stiu avem celule mult mai bune in saliva sau eu mai stiu unde.... Costurile nu sunt exagerate ..dar pt o familie medie ca noi pot fi ...in plus exista o taxa anuala pe care nu stiu daca sunt dispusa sa o platesc mereu ..poate.....in fine . Costurile ar fi la vreo 300 ron kitul, 2800 ron care se pot plati in 12 rate, si o taxa de 44 euro anual - taxa care sigur se va modifica. Sotul meu nu e de acord din start, el nu pune niciodata raul inainte, am mai discutat cu mamici care din considerente religioase sau diverse nu sunt de acord si cu toate astea am prietene care au stocat pt bebeii lor celule..... Nu mai am mult timp de gandire ..... si as vrea sa stiu ce parere au si celelalte mamici de aici despre asta.. Sa mai fac un ultim efort financiar si sa nu pierd ocazia.... sa nu arunc banii pe fereastra ....Pana acum noi toti am putut trai bine mersi si fara celule stocate..si totusi poate ......

luni, 6 iunie 2011

saptamana 37 de sarcina


Iata-ne si in saptamana 37 , mult asteptata , si totusi ...cu atat de multe ganduri si emotii incat imi vine sa mai dau putin timpul inapoi ... macar putin asa ... o sapt-doua....
Bebe e maricel , are 3000gr si aporximativ 35 cm . Ei , sa mai vedem acum ? Nastem tot natural? Pentru ca medicul spune ca parerea lui ar fi ca eu pot sa nasc normal , chiar daca am oasele bazinului inguste. Acum am 63 kg, pe care le simt binisor. In 2 saptamani bebe-ul va cobori , deocamdata e in urcare , si data maxima posibila e 1 iulie.

Si totusi , e greu sa ma gandesc si sa ma hotarasc cum va fi la nastere , si asta deoarece si medicul e destul de vag in ceea ce mi-a spus ... Adica, as putea normal , dar pana nu vedem cum sta treaba cu colul nu e sigur 100 % . Ma gandesc ca e mai usor cu cezariana , din punct de vedere al durerii , dar pe de alta parte sunt alte dureri dupa ... si uite tot asa ma gandesc mereu mereu cum sa fac ... O alta varianta -cea mai viabila- e nasterea normala cu epidurala . Si cred ca voi opta pt ea, de ce nu daca se poate? Acum poate multa lume va zice ca fug de durere , ca ar trebui sa suport etc etc , insa nu inteleg de ce sa te chinui cand poti sa eviti ?

Cu astfel de ganduri , cu inima purice de teama si cu nopti nedormite asteptam clipa .....

marți, 24 mai 2011

Mai putin de o luna....


.....si ne vom cunoaste bebita.
Si realizez cat de repede trece timpul , ca de la un ghemtoc mic pe care de abia il percepeam , ai crescut si ai tot crescut pana ai devenit copilasul care se misca mereu mereu in burtica mea muuult prea mica pentru cat esti tu de voinica . Foarte dragute momente , si foarte patrunzatoare sentimente . . . Pentru ca mi-am dorit atat de mult sa te pot pastra , sa cresti mare acolo si sa ne umpli pe toti de fericire atunci cand te vei naste ...
Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca teama incepe sa dispara , fiind inlocuita de sentimentul coplesitor al dragostei si nerabdarii de a te cunoaste .. Si parca 8 luni au trecut atat de repede incat intr-un anume fel nici nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca suntem 2 de acum . Si totusi , momentul se apropie , si toate trebuie sa fie pregatite pana atunci . Mari "achizitii " nu am facut , si nu din cauza unor superstitii ci din simplul motiv ca nu simt sa cumpar "tone" de hainute , baxuri de pampersi , sau jucarioare dupa momentul in care te voi tine in brate .Asta e un feeling personal , si stiu ca majoritatea mamicutelor si-au facut stocuri intregi , insa ... eu sunt altfel . Am cumparat hainute pentru maternitate , camasi de noapte pt mine, halat , prosopele , si trebusoare din aceastea . Intr-un fel ,cand intru in magazine de bebe si vad atatea hainute si jucarele frumoase , imi zic ca poate ar trebui sa trec peste conceptiile mele si sa dau frau liber cumparaturilor ....insa de fiecare data ceva ma opreste ...eh , cine stie? Hormoneii ma fac poate atat de dificila ;)

Cat despre ceea ce se intampla in "lumea de afara " , iti pot spune ca mami ta a avut 2 zile foarte grele din cauza unor dureri insuportabile de burtica,si nu a putut sa-si petreaca ziua de nastere . Cauza o stim: am iesit putin la plimbare , si dupa acest episod 2 zile nu am mai avut pace si liniste ,nu am ascultat sfatul doctorului. Dar ..au trecut si acum suntem bine din nou , tu esti la fel de activa si eu pot sa stau pe scaun sau in picioare,dar nu mai mult de o ora. Mi-e dor de iesirile in parc ,de condusul masinii de drumurile la Bucuresti....dar ma consolez cu ideea ca mai este putin si apoi imi voi relua activitatea ...
Taticul tau e si el nerabdator , poate mai ceva ca tine , si de fiecare data cand zic ca nu mai rezist si ACUM vreau sa nasc imi zice :" nuuu , trebuie sa o mai lasam acolooo ", e simpatic taticul tau sa stii ... il vei cunoaste in curand...

luni, 23 mai 2011

UN MAIL DE LA CORINA CHIRIAC: SĂ I NE ALĂTURĂM ŞI SĂ PROTESTĂM!

Am primit la rândul meu un protest la adresa unui film. M-am gândit că e practic să traduc cât mai fidel în româna textul original al mesajului care poate fi citit în continuarea traducerii mele. Dacă vreunul dintre voi găseşte o traducere mai bună a textului englez, vă rog modificaţi. Important este să protestăm.
Vă rog să daţi şi voi mai departe acest mesaj.
Multumesc, Corina Chiriac

MERGÂND DINCOLO DE LIPSA DE RESPECT, FILMUL „CORPUS CRISTI” ESTE PE CALE SĂ APARĂ ÎN CINEMATOGRAFE ÎN IUNIE SAU AUGUST. UN FILM DEZGUSTĂTOR ESTE APROAPE GATA SĂ APARĂ MAI ÎNCOLO ANUL ACESTA ÎN AMERICA PREZENTÂND PE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, PE APOSTOLI ŞI DISCIPOLI CA HOMOSEXUALI ! CA PIESĂ DE TEATRU ACEST „SCENARIU” A JUCAT DEJA ÎN TEATRE PENTRU O VREME.
ÎN LATINĂ, „CORPUS CRISTI” ÎNSEAMNĂ TRUPUL LUI HRISTOS.
ESTE O REVOLTĂTOARE BATJOCURĂ LA ADRESA DOMNULUI NOSTRU, MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS.
DAR NOI PUTEM PRODUCE O SCHIMBARE.
IATA DE CE VĂ TRIMIT ŞI VOUĂ ACEST E-MAIL. DACĂ FIECARE VA TRIMiTE ACEST MESAJ DE PROTEST ŞI LA ALŢII, POATE CĂ ÎMPREUNĂ VOM REUŞI SĂ PREVENIM, SĂ ÎMPIEDICĂM GROZĂVIA CA ACEST FILM SĂ FIE DIFUZAT ÎN AMERICA (ŞI ÎN LUME AŞ ADAUGA EU, C.C.)
SA AVEM CURAJUL SĂ NE PREZENTĂM PE FAŢĂ CREDINŢA ŞI SĂ OPRIM BATJOCURA ADRESATĂ ÎMPOTRIVA DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. CĂCI ALTFEL, DE CE AM MAI PRETINDE CĂ SUNTEM CREŞTINI? CU RISCUL DE A VĂ DERANJA PUŢIN, VĂ TRIMIT ACEST MESAJ TUTUROR ŞI SPER CĂ VEŢI FI DE ACORD CU MINE, VEŢI APRECIA EFORTUL CELOR CARE AU INIŢIAT ACEST PROTEST ŞI VEŢI TRIMITE VORBA MAI DEPARTE.
VA ROG, AJUTAŢI SĂ ÎMPIEDICĂM OFENSA CONTRA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS .
NU E VORBA DE VREO PETIŢIE DE SEMNAT, DE UN NUMĂR FIX SAU LIMITĂ DE PERSOANE LA CARE SĂ TRIMITEŢI ACEST SEMNAL DE ALARMĂ… îN PLUS VĂ IA CÂTEVA MINUTE S-O FACEŢI ! POATE MAI PUŢIN DE 2 MINUTE.
DACĂ NU TE INTERESEAZĂ, SAU NU AI 2 MINUTE SĂ RETRIMIŢI ACEST MESAJ, SĂ NU TE PLÂNGI DACĂ DUMNEZEU NU ARE TIMP PENTRU TINE CĂCI EL ESTE MULT MAI OCUPAT DECÂT PUTEM FI NOI.
PERSONAL, CHIAR CRED CĂ E ABSOLUT NECESAR SĂ PROTESTĂM. SE PARE CĂ ANUMITE REGIUNI ALE EUROPEI AU RENEGAT ŞI REFUZAT, DIN FERICIRE, SĂ PRIMEASCĂ SAU SĂ DIFUZEZE ACEST FILM. TOT CE NE TREBUIE ACUM SUNT O GRĂMADA DE RUGĂCIUNI ŞI O GRĂMADĂ DE E-MAILURI.
VĂ ROG, DAŢI MAI DEPARTE.
sursa:http://acvila30.wordpress.com/2011/05/23/un-mail-de-la-corina-chiriac-sa-i-ne-alaturam-si-sa-protestam/

duminică, 22 mai 2011

Avem 35 de saptamani si multe ganduri si temeri...


Am citit pe internet ca de acum incepe greul dar si ca ,daca copilul s-ar naste acum ar avea mari sanse de supravietuire. Eu vreau totusi sa mai astepti ca sa ne asiguram amandoua ca vei fi bine, pentru ca asta e tot ce conteaza pentru mine acum.Tot pe net am citit ca e bine sa te nasti dupa 39 de saptamani sau la 39 ,ca sa nu ai probleme , dar oricum eu sper ca atunci cand te hotarasti ca vrei sa ne vezi sa fie bine,caci am oarece temeri .Acum important e ca amandoua suntem bine,chiar daca trebuie sa stau la pat pana la final,toata lumea se mira cat de frumoasa sunt, imi spun ca stralucesc si vad si eu ca sarcina imi prieste..spun ca am o burtica frumoasa si asta ma face tare mandra. O sa-mi fie dor de aceasta perioada dar stiu ca ce e mai frumos abia de acum urmeaza. Nu mai am stare ,azi ma uitam dupa un curs...ma plictisesc si as vrea sa fac ceva creativ..stiu ca nu am talent si ca nu o sa am nici timp dar visez....imi lipsesc plimbarile, mersul la biserica ,dar o sa recuperez dupa ce vei veni.
Te iubesc si orice ar fi vreau sa stii asta..esti visul meu implinit, cel mai frumos lucru din viata mea, te-am asteptat inca de cand eram doar o copila...si iubeam toti bebelusii pe care ii vedeam, te-am asteptat cand credeam ca printul va veni si ma va lua de sotie...si cand nu mai credeam mi te-a daruit Dumnezeu in cel mai frumos mod posibil .. .

duminică, 15 mai 2011

saptamana 34 de sarcina...


Am fost la doctor si totul decurge normal , in plus am primit numeroase complimente cum ca arat foarte bine, ca imi prieste sarcina si ca sunt intr-o forma grozava...asta e un lucru excelent mai ales ca acum avem 34 de saptamani. Ti-am ascultat inimioara care batea fara griji, iar pentru urechile mele asta e cea mai frumoasa muzica acum. M-am bucurat ca ai deja 2200 de grame si in jur de 42 cm lungime,esti inaltuta si grasuta asa mi-a spus doctorul.Mi-as fi dorit sa pot iesi mai mult ,sa ma plimb dar nu am voie din cauza durerilor de spate ,d-l doctor mi-a recomandat repaos total ca sa nu vii mai devreme de 40 de saptamani.Am comandat pe net patutul,caruciorul ,mare sansa cu tehnologia moderna ca altfel nu stiu ce faceam ....Sunt nerabdatoare sa te vad ,dar vreau sa fii fetita cuminte si sa mai astepti putin ,ca nu vreau sa intervina nimic neprevazut,trebuie sa inveti sa fii rabdatoare si organizata ca mama ta...

joi, 12 mai 2011

CONTROVERSE. Patriarhia Ierusalimului a decis să rupă legăturile cu Patriarhia Română


Preoţii români şi-ar putea pierde dreptul de a sluji la Ierusalim
Neînţelegerile, care au culminat cu decizia unilaterală de ieri, ţin de situaţia încă incertă a aşezământului românesc de la Ierihon.


Patriarhia Ierusalimului a rupt unilateral relaţiile cu Patriarhia Română, la bază fiind disputa privind Aşezământul românesc de la Ierihon. Decizia de rupere a comuniunii dintre cele două patriarhii a fost luată unilateral şi nu a fost încă anunţată oficial.

„Între bisericile ortodoxe mari există relaţii de frăţietate, iar când cineva opreşte comuniunea, aceste relaţii nu mai există. Este vorba despre o problemă administrativă între cele două biserici şi noi suntem dispuşi să discutăm pentru a o rezolva", a declarat pentru România liberă părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvând al Patriarhiei de la Bucureşti. Problema care a dus la ruperea relaţiilor dintre cele două biserici ţine de construirea unui aşezământ românesc la Ierihon pentru românii care vin în pelerinaj. Partea română susţine că a obţinut în 1998 acordul pentru construirea aşezământului, însă actualul Patriarh al Ierusalimului a invocat problema lipsei unei înţelegeri scrise.
Teologul Radu Preda consideră că decizia luată de Ierusalim este invers proporţională cu pretextul invocat. „Sper să nu dureze prea mult pentru că este o situaţie anormală. Consecinţele le vor simţi clericii care vor merge la locurile sfinte şi nu vor avea voie să slujească la altarele bisericilor care ţin de Patriarhia Ierusalimului. În decursul timpului, au mai fost zeci de astfel de momente", susţine Radu Preda, teolog şi director al Institutului INTER, din Cluj-Napoca.

Ruperea legăturilor dintre biserici nu este o chestiune nouă în lumea clericilor. „Relaţiile acestea interortodoxe sunt adesea pigmentate de asemenea fenomene, se întâmplă de sute de ani, pentru că nu există câteva puncte de vedere comune care să constituie o «apă freatică» a întregii ortodoxii", ne-a explicat şi Marius Vasileanu, profesor de istoria religiilor.

Reprezentanţii Patriarhiei Române au declarat ieri că nu au fost consultaţi de omologii lor înainte ca aceştia să ia o decizie atât de radicală. „Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilateral", se arată în comunicatul Patriarhiei Române.

Biserica Ortodoxă Română deţine un teren de aproape 3.000 de metri pătraţi în zona Ierihonului, unul dintre cele mai vechi oraşe din lume. În 1995, s-a decis ca acolo să fie ridicat un aşezământ pentru pelerinii români veniţi să viziteze locurile sfinte. Lucrările au început în 1999, iar în timp au fost realizate un paraclis, o biserică şi o casă de pelerini. Aceştia, atunci când vin în Ţara Sfântă, nu pot ocoli Ierihonul, un străvechi oraş biblic, situat la 40 de kilometri nord-est de Ierusalim. Ierihonul, împreuna cu Fâşia Gaza, a fost primul oraş cedat de Israel palestinienilor, în 1994, în urma acordului de pace. Oraşul a fost reocupat de militarii israelieni, dar a revenit palestinienilor în martie 2005.

sursa:http://www.romanialibera.ro

duminică, 8 mai 2011

La multi ani ,femei crestine!


După cum știți, Duminica a treia după Înviere este Duminica femeilor Mironosițe, a credincioaselor, a gospodinelor, celor care întrețineți viața în familie și în lume. Trebuie să fiți fericite că aveți din partea lui Dumnezeu o atenție deosebită. Și iată, prin Maica Domnului și prin sfintele femei purtătoare de mir, și dumneavoastră aveți cinstea aceasta de a avea o Duminică în an, în care sunteți cinstite în chip deosebit.Dumnezeu să vă înmulțească harul și darul Sfântului Duh și darul dragostei creștine să fie cu adevărat cu dumneavoastră, ca să fiți ce trebuie să fiți, să întrețineți căldura creștină în familie și buna înțelegere. Pentru că în familie cunoașteți ce dezastru este astăzi. Nu le mai amintim pentru că știți dumneavoastră mai bine.De aceea, cei care veniți la Biserică, care vă rugați lui Dumnezeu și aici la Biserică și acasă la dumneavoastră, dacă vă rugați cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie și cu stăruință, veți avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu și veți fi mângâiate în necazurile dumneavoastră.
Nu uitați că dumneavoastră, toate femeile creștine ortodoxe și fiicele dumneavoastră sunteți mironosițele Bisericii Ortodoxe de astăzi și din toate timpurile.
Copilele și tinerele fiice aduc Mir lui Hristos viața lor curată, fecioria, rugăciunea și ascultarea de părinți. Studentele și tot tineretul feminin care vin regulat la Biserică, aduc și ele Mîntuitorului Hristos, ca un Mir cu bună mireasmă, ravna lor pentru toată fapta bună, milostenia, către cei din suferință și ascultarea de părintele lor duhovnicesc.
Mamele creștine aduc Stăpânului Hristos cel mai prețios Mir creștin, adică nașterea, creșterea și educarea copiilor lor în frica de Dumnezeu. Iar mamele în vârstă, bunicile și văduvele care sunt nelipsite din sfintele Biserici, aduc lui Dumnezeu mirul lacrimilor, al rugăciunilor și păstrează cu sfințenie evlavia ortodoxă pe care o moștenim din moși strămoși.
Iată deci că și dumneavoastră, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteți urmașele mironosițelor din vremea lui Hristos și purtați în inima bună mireasmă a credinței, a rugăciunii și a iubirii creștine. Numai de veți alerga cu evlavie la Biserică împreună cu copiii dumneavoastră, precum alergau odinioară sfintele mironosițe la Mormântul lui Hristos.

Dumnezeu să ne ajute și să ne miluiască pe toți împreună, pentru rugăciunile Sfintelor Femei Mironosițe!

marți, 3 mai 2011

Saptamana 33 de sarcina


Iata ca am ajuns marti 3 mai , la 33 de saptamani de sarcina. Ma simt foarte bine in general. Doar coloana vertebrala ma supara si am arsuri din cand in cand la stomac. In rest, sunt relaxata si odihnita.Am fost luni la medicul de familie si am luat primul concediu prenatal, apoi la medicul care-mi urmareste sarcina. Totul este ok cu tine, bebelusul meu. Inima iti batea atat de puternic, incat domnul doctor a facut si o gluma, spunand ca-i strici aparatul. Am vrut sa-ti vedem fata, puiut, dar nu se vedea foarte clar. Totusi am putut sa observam ca ne-ai scos limba. Pai e frumos, mai mami? Mi-ar fi placut sa te mai vedem o data inainte de nastere, la 4D, dar nu ne-a recomandat nici medicul, si ma gandesc totusi si la 500 ron cat costa o ecografie din aceea...Trebuie sa avem rabdare. Din acest moment mai este o luna jumatate si facem cunostinta.
Am consultat lista cu ce trebuie luat in bagajul cu care voi merge la spital. Asa ca am si inceput sa-mi fac aprovizionarea. Mi-am cumparat azi camasa de noapte, pijama, papuci si ciorapei noi. Doamne, cate lucruri sunt scrise pe net ca ar trebui sa contina bagajul pentru mine si pentru bebelus! Ma inspaimanta gandul ca nu o sa stiu ce trebuie facut. Mi se pare foarte dificil totul, dar ma voi descurca, cu siguranta. N-am incotro.
M-am bucurat sa vad ca nu m-am mai ingrasat deloc in ultima luna. Am tot 59 de kg, cu 10 kg mai mult decat atunci cand am aflat ca sunt insarcinata.

Iata ce spune un medic specialist ca ar trebui sa se intample in corpul meu in aceasta saptamana: "In saptamana 33 de sarcina, fatul masoara aprox. 43 cm si 1900 de grame. Capul lui a crescut cu 1 cm in circumferinta, datorita dezvoltarii rapide a creierului. El este acum capabil sa isi coordoneze suptul si inghititul cu respiratia. Plamanii fatului sunt aproape complet dezvoltati.

Vernix caseosa, substanta alba, branzoasa care ii acopera corpul cu rol de protectie, devine mai dens. In ficat, se acumuleaza depozite de fier, in pregatirea pentru viata inafara uterului mamei. In cazul baietilor, testiculele ar trebui sa fie deja in scrot.

Cantitatea de lichid amniotic atinge nivelul maxim in aceasta saptamana de sarcina. Pe masura ce fatul creste si spatiul din uter devine tot mai mic, lichidul amniotic este reabsorbit, pentru a ii lasa mai mult spatiu, iar miscarile fetale sunt limitate si nu mai sunt la fel de intense. Nou nascutii prematuri din aceasta saptamana vor fi aproape toti sanatosi, desi au nevoie de ingrijiri suplimentare.


Cresterea in greutate a mamei din aceasta saptamana si din cele ce urmeaza poate fi chiar de 500 de grame. Apetitul alimentar scade deoarece stomacul este mic, din cauza uterului care il preseaza.

Desi este obosita, mama nu se poate odihni din cauza durerilor lombare si de picioare, migrenelor, respiratiei greoaie, arsurilor stomacale sau dificultatii de a gasi o pozitie confortabila de somn. Un alt motiv de insomnii sunt emotiile in legatura cu durerile din timpul travaliului si nerabdarea de a isi vedea bebelusul. Studiile raporteaza ca aprox. 10% dintre gravide nu au dureri in timpul travaliului, 10% au dureri mari, iar restul, intre cele 2 categorii. Pozitia recomandata de somn este pe partea stanga.

Mama este acum capabila sa deosebeasca manutele fatului de picioare, desi miscarile lui sunt limitate datorita spatiului mic din uter. Miscarile ritmice si de intensitate mica sunt de fapt sughiturile fatului care a inghitit prea mult lichid amniotic."



duminică, 1 mai 2011

Decadere


In viata Sfantului Martin Episcopul Frantei gasim urmatoare povestire ciudata:
Sfantul Martin era foarte milostiv. Atat de milostiv incat pe vreme in care era soldat i-a dat unica sa mantie unui sarac.


Cu toate acestea, de fiecare data, unii cersetori schiopi si semiparalizati, cand il vedeau pe Sfantul Martin, se fereau din calea lui.
Si stiti de ce? Deoarece vedeau cum Sfantul Martin facea pe langa actele de milostenii, si multe minuni.


Da, vazand minunile lui, oamenii aceia se temeau ca nu cumva la un moment dat sa-i vindece si pe ei.


Erau schiopi si paralizati. Insa din milosteniile altora, traiau bine. Fara munca si fara efort. In timp ce daca erau sanatosi trebuia sa munceasca. S-au gandit bine si au preferat sa ramana cu handicapurile lor! Asa de fiecare data cand il vedeau pe Sfantul Martin, se fereau din drumul sau, ca sa nu-i faca bine, si sa piarda milosteniile de la altii.


Oare se gasesc oameni care sa urmeze dupa exemplul lor? Exista o decadere si mai rea.


Si cum? Cati nu-i imita. Cati nu evita sistematic sa se apropie de preoti, si sa citeasca cuvantul lui Dumnezeu, din teama sa nu-si deschida ochii, si sa fie obligati sa-si schimbe modul de viata. Nu sunt oamenii vrednici sa fie plansi de nimeni?

Traducere din limba elina: Sfânta Mănăstire Pantocrator

sursa:http://www.impantokratoros.gr/decadere.ro.aspx

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Pasti cu bucurie


"Am lepadat povara postului, dar n-am lepadat rodul lui, pe care e vremea sa-l culegem. A trecut oboseala nevointelor, dar sa nu treaca ravna faptelor bune. S-a dus postul, dar sa ramana evlavia. Mai bine spus, [...] a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decat acela, iar acela pentru acesta s-a facut". (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Cuvintele mele sunt prea sărace, aşadar mă folosesc de cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care le vom auzi, oricum, şi la noapte:
"De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă, astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia a grăit: Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos; amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât că a fost surpat; s-a amărât , că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos înviind din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!"

Vă doresc tuturor un Paște fericit, sănătate, bucurie și multă multă credință! Și aceluia care în post carne n-a mâncat, dar și-a mâncat frații, îi doresc multă pace și bucurie.....

duminică, 17 aprilie 2011

Din această seară încep Deniile din Săptămâna Patimilor

Deniile din săptămâna ultima a Postului Mare sunt slujbele care se săvârşesc seara la ora 18.00. Aceste slujbe încep din seara Floriilor, până vineri seara, inclusiv. Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Etimologic vorbind, cuvântul \"denii\" este de origine slavă şi înseamnă zilnice, de la care a derivat \"bdenie\" ce se traduce ca priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau \"de dimineaţă\" care se săvârşeşte seara, in ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara. Scopul acestor rânduieli bisericeşti este ca prin post, rugăciune, cântare, citirea Sfintei Scripturi, meditaţie şi pocăinţă să ne dezgolim de toată răutatea şi să ne umplem prezenţa iubitoare a lui Hristos. Zilele de luni, marţi şi miercuri din Săptămâna Mare sunt pregătitoare pentru orice credincios în vederea înţelegerii sensului venirii lui Hristos în lume, patimilor şi morţii sale, anume acela de a birui păcatul şi moartea prin jertfa de Sine. În aceste zile, la denii se citesc pilde despre împărăţia cerurilor, texte despre pocăinţă şi, mai ales, despre adevărata iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariserilor, pe 30 de arginţi. Joia Mare este ziua in care a avut loc Cina cea de Taina, la care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frângerea pâinii \"Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor\" şi prin oferirea vinului \"Acesta este Sân gele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţ ;i se varsă, spre iertarea păcatelor\". Tot în această seară, înainte de cină, Iisus a spălat picioarele ucenicilor Săi învăţându-i că fiecare trebuie să se supună cu smerenie şi dragoste fraţilor săi. După Cină, Iisus a plecat în gradina Ghetsimani, unde s-a rugat cu lacrimi de sânge şi unde a fost apoi arestat de soldaţii călăuziţi de trădătorul Iuda. După arestare, Iisus a fost judecat de arhierei, de regele Irod şi de procuratorul roman Pilat din Pont. Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii ce reprezintă fragmente de texte extrase din cele patru Evanghelii în care sunt relatate patimile lui Iisus şi scoaterea solemna a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii: atunci a fost rastignit Mântuitorul. De aceea, în această zi, în nici o biserică creştină, nu se oficiază slujba Liturghiei şi este recomandată fi zi de post negru. Denia Prohodului, adica slujba înmormântării lui Iisus, acestei seri se deosebeşte de celelelte prin cântarea Prohodului Domnului în trei stări cât şi prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfantul Epitaf, pictura sau broderie pe o pânză care reprezintă scena punerii în mormant a Mantuitorului.

sursa :mail

vineri, 15 aprilie 2011

Imi imaginez cum va arata camera bebitei!


Am inteles ca asa cum este in burtica, la fel va fi bebelusul si dupa ce se naste. Micuta mea Anastasia se agita tot timpul in burtica mea, incepand cu ore foarte matinale, adica 5,30 - 6 dimineata. De cele mai multe ori, o simt cum face tumbe si ma trezesc, dar nu ma deranjeaza agitatia ei matinala si adorm la loc. Chiar acum cand scriu articolul, o simt cum se misca, pun mana pe burtica si ma cuprinde o bucurie de nedescris, mi-o imaginez cum o s-o iau in brate si o s-o imbrac in hainute frumoase si o s-o tin mult la piept...
Poate ca e o prostie din partea mea ca ma gandesc si mai departe: ca o sa arate ca taticul ei, cu niste ochi mari, rotunzi si curiosi, de un verde intens, cu obrajii dolofani si cu parul carlionatat. Si o sa fie genul de copil nazdravan si curios, care o sa se agite toata ziua, dar in acelasi timp copilul "lipicios" si adorabil, pe care o sa-l iubeasca toata lumea. Am auzit ca exista o superstitie de a nu-i rosti numele pana se naste, dar chiar nu cred in ea, tot timpul cand ii vorbesc sau povestesc despre ea ii spun " micuta mea Anastasia ", "uite, in burtica o am pe Anastasia ", "Anastasia a miscat toata ziua...".
Deja a inceput sa ma preocupe camera ei si ma gandesc mult cum sa i-o amenajez ca sa fie cat mai colorata si mai frumoasa. Am fost sambata aceasta prin magazine sa ma uit la produsele si accesoriile pentru copii, dar n-am cumparat deocamdata nimic, pentru ca in privinta asta chiar am o superstitie.
Fara sa exagerez imi dau seama ca este cea mai frumoasa perioada din viata mea, cert este ca o femeie insarcinat este privita cu mai multa duiosie si rasfatata de toata lumea, asadar profitati, fetelor!

joi, 14 aprilie 2011

Saptamana 30 de sarcina...vesti bune ....


Saptamana trecuta amn fost la medic ,totul este in regula ,in momemtul in care scriu despre micuta Anastasia ,caci asa te va chema ,ascult un acatist minunat si tu micuto salti in pantece la auzul lui ,este vorba de un pasaj din acatistul Sf Luca ,daca ai fi fost baiat ai fi purtat numele Sf Luca dar Dumnezeu a vrut sa fii fetita .
Saptamana trecuta ti-am auzit inimioara cum bate (ca un tropait de cal,140 batai pe min) cel mai frumos sunet din lume.Sunt atat de fericita ca esti activa ,ca esti bine incat nimic altceva nu mai conteaza.
In rest afara ploua intr-una desi ar trebui sa fie primavara,ideea e ca saptamanile trec ...si trec din ce in ce mai repede ..in plus acasa timpul trece uimitor de repede si nu apuc sa fac mare lucru ...cu exceptia faptului ca mai pun cate un lucru la punct pe zi ... caci nu am voie sa fac efort deloc ..
Saptamana asta am inceput sa ma documentez cu privire la bagajul pt maternitate ...incep emotiile ...De Pasti nu cred ca vom pleca caci nu am voie sa stau mult in masina si oricum mie imi este teama sa plec la drum si sincer nu vreau sa nasc prin alte parti sau cine stie si mai rau .....nu vreau sa risc ..pentru binele nostru. In plus mie imi place sa orgnizez lucrurile cat de bine pot si sa incerc sa nu mai spun ,, of ce proasta am fost...,,desi oricat de bine as organiza ceva tot cu expresia asta inchei...

Cam atat bebita mea ...pentru ca am inceput sa o cam dau in diverse ..dar asta e ..intr-o zi vei citi si vei vedea cu atunci cand stateai linistita in burtica se intamplau lucruri in jurul nostru.. ..

luni, 11 aprilie 2011

Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti?



Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti? Comunicat al Federaţiei Provita
Referitor la cel mai recent incident de la maternitatea bucureşteană Giuleşti (vezi aici şi aici), în care o femeie a acuzat un medic că a refuzat practicarea avortului eugenetic “din motive religioase”, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, angajată în apărarea vieţii umane de la începutul său, face următoarele precizari:

- Avortul la orice vârstă a sarcinii este un act criminal; cu atât mai mult un avort săvârşit la o vârstă atât de înaintată (6 luni), întrucât procedeul este foarte dureros pentru copil, nu doar traumatizant pentru mamă [exprimarea lasa de dorit, n.n.]. Federaţia Pro-vita condamnă întreaga legislaţie care permite avortul şi acuză lipsa oricărei proceduri instituţionale de consiliere şi sprijinire a femeii şi familiei în criză.

- Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii româneşti, care se preface a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru “vina” de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului – aşa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab.
Deşi eugenia este, formal, interzisă de lege, constatăm că astăzi se apelează la ea tot mai mult, folosindu-se progresele ştiinţei nu pentru ameliorarea suferinţei, ci pentru curmarea vieţii suferindului, considerat o fiinţă inferioară, o povară sau o ameninţare pentru părinţi şi societate. Statul şi cetăţenii săi care susţin avortul eugenetic nu sunt exponenţii unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.

Ne punem întrebarea, în mod firesc, la ce mai folosesc sumele colosale alocate educaţiei privind drepturile oamenilor cu dizabilităţi şi integrării acestora în societate, de vreme ce un număr tot mai mare dintre dizabilii nenăscuţi sunt eliminaţi, atunci când o lege strâmbă o permite, fără scrupule şi remuşcări. Până la eliminarea lor după naştere – şi repetarea unor episoade dramatice, recente, ale istoriei umanităţii – nu mai este decât un pas.

- Privind refuzul unui membru al personalului medical de a săvârşi avortul, subliniem că acest refuz este perfect legitim şi în conformitate cu etica medicală, care îl recunoaşte sub denumirea de “obiecţie pe motive de conştiinţă” sau “obiecţie morală”. Federaţia Pro-vita încurajează medicii, asistenţii şi farmaciştii să îşi exercite acest drept şi să renunţe la procedura criminală a avortului.

- Copilul căzut victimă avortului târziu la Maternitatea Giuleşti avea aceeaşi vârstă şi aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi prematur şi arşi în aceeaşi unitate sanitară în urmă cu câteva luni. Cu toate acestea, ei au fost trataţi diferit: doar unii au fost îngrijiţi, plânşi şi compătimiţi, de medici, presă şi societate laolaltă. Acesta este semnul unei profunde schizofrenii morale, care nu se poate vindeca printr-o infuzie de „capital” sau de bunăstare, ci doar prin una de omenie, dragoste şi credinţă.

sursa :mail

Bagaj de mamica!


Primul « bagaj » este la purtator si ii spui in fel si chip, burtica, burtoi, marsupiu, casuta de bebe etc. Locuitorul « bagajului » poarta si el deja multe nume. Dar bebelusul e pe cale sa-si schimbe «locatia » si procesul trece pe la spital, acolo ai nevoie de cateva lucrusoare,si eu imi tot gandesc o lista de cateva zile.
Voi avea nevoie de o geanta cu destul de multe buzunare, asa incat sa pot pune lucrurile separat, sa nu le caut intr-o mare geanta din care doar soacra lipseste ! Daca ajung sa cumper aceasta geanta, ma voi orienta dupa ceva convenabil ca marime, o vei folosi si dupa nastere, oriunde trebuie sa plec cu bebe si tare imi vor fi de ajutor buzunarele gentii, sa nu caut servetele, scutece, hainute, jucarii prin tot bagajul.
Ce contine bagajul meu de graviduta :
■analizele din timpul sarcinii, ecografii si orice alte informatii legate de sarcina, inclusiv informatii despre medicatia pe care am primit-o.
■cartea de identitate, carnetelul de sanatate si adeverinta de la serviciu atestand ca toate taxele de sanatate au fost platite. Dupa internare, adeverinta ramane la spital, cartea de identitate si carnetul de sanatate.
■Bani in bancnote mari dar si bani mai marunti ( stiti voi de ce )
■Daca ai telefon mobil, asigura-te ca ai si incarcatorul cu tine. E bun un telefon mobil pentru ca are si ceas si te si scoala la ore fixe daca-i cazul, agenda telefonului suplineste o agenda de hartie. Daca nu ai un telefon mobil, atunci ai grija sa nu uiti o cartela pentru telefonul public si toate numerele de care ai nevoie ( medicul care te-a urmarit, rude, prieteni ).
■Ceva de citit, ce vrei sa citesti. Poti sa incerci si ceva relaxant, nu numai cartile despre bebelusi! Un pix si un caietel pot fi de folos, mai ales daca alegi sa pui pe hartie tot ce simti. Caietelul este bun si pentru a nota orele la care mananca / doarme bebe, incepi sa ai un fel de jurnal de bebelus si reperele din viata lui.
■Si nu in ultimul rand, citeste drepturile pacientului, sa stii care sunt drepturile tale. Este important!
Pentru tine ,viitoare mamica...
■periuţă de dinti, pastă de dinţi, gel de dus sau un sapun,1 deodorant, prosoape ( mic si mare), serveţele umede ( bune si la demachiat dar si la sters fundulet de bebe) si servetele uscate, hârtie igienică, pieptăn si sampon daca vrei sa te si speli pe par la spital;
■demachiant, tonic si cremă pentru faţă;
■sa nu-ti lipseasca agrafele sau ceva de prins parul, e mai comod cu parul strans si mai usor cand esti cu bebe in brate;
■crema de corp poate fi folosita si la masajul din timpul travaliului, daca sta si tati cu tine pe parcursul travaliului, daca rezista …
■parfumul poti sa-l lasi acasa, bebelusul tau trebuie sa te miroasa asa cum esti si va trebui sa mirosi a lapte si a „mamica mea”!
■2 pachete de vata ( pentru primele 2 zile) si tampoane externe pentru urmatoarele zile. Tampoanele sa fie de genul celor pentru noapte ( capabile sa retina o cantitate mai mare de lichid).
■papuci, ciorapi dress si sosete ( chiar daca este vara, nu sta cu picioarele fara sosete ), 3 camasi de noapte preferabil cu deschidere in fata asa incat sa poti alapta usor sau pijama cu bluza cu nasturi, chiloti, sutiene pentru alaptat, pad-uri pentru sani, hainele pentru drumul la spital ( hainele pentru iesit din spital le poate aduce sotul). Nu strica sa ai si ceva mai calduros cu tine, multe femei fac frisoane dupa nastere, sau au senzatia de frig din cauza oboselii.
■Intereseaza-te daca in spital gasesti toate medicamentele de care ai nevoie sau vii cu ele de acasa ( stiu ca nu este chiar normal … ). Sa nu te trezesti ca nu ai algocalmin in spital pentru calmarea durerilor. Dar nici nu lua medicamente fara sa intrebi medicul!
■ia cu tine si medicamentele prescrise de medicul care ti-a urmarit sarcina ( vitamine etc).
■o crema pentru sani si micile rani care apar in primele zile de alaptare poate fi de un mare ajutor.
■pompita pentru sani poate fi de ajutor, mai ales ca inveti sa o folosesti. Spitalele au si dispozitive „mai serioase” cu acelasi rol dar nu sunt de gasit in toate spitalele.
■apa plata, sucuri necarbonatate si nu din portocale, lamai ( fructe acide)
■ceva de rontait
■pahare si farfurii de unica folosinta ( sa nu fie nevoie sa si speli in spital )
Lucruri pentru mica ta minune!
■poti sa ai cu tine scutece pentru nou nascuti. Ideal ar fi ca spitalul sa puna la dispozitie aceste scutece, cel putin in prima zi, dar idealul e departe!
■hainute pentru bebe nou nascut ( spalate si calcate dupa ce au fost cumparate sau primite!). Cand cumperi hanutele sa fii atenta sa fie din bumbac, sa se imbrace si sa se dezbdrace usor. Cele mai folosite hainute: body, caciulita, bluzite, panaloni eventual cu botos cu tot, sosete, manusi sa nu se zgarie, salopeta si botosi separati ( cat mai moi, din material textil ). Va trebui sa fii atenta sa nu-l imbraci prea gros. Supraincalzirea bebelusului este la fel de periculoasa ca si racoarea. In mod normal, in spital este cald, la „bebelarie” conditiile de temperatura sunt constante.
■2 prosoape pentru bebe
■biberon si tetine ( in mod normal bebe ar trebui sa suga dar nu strica sa ai si biberoanele cu tine) gata sterilizate; atentie, sunt greu de pastrat sterile in spital.
■suzeta pentru cazurile de urgenta, desi ar fi bine sa eviti sa o folosesti, mai ales ca in spital nu prea ai cum sa o sterilizezi.
■crema pentru fundulet de bebe , de obicei creme pe baza de zinc folosite pentru a evita eritemul fesier.
Sa nu uiti sa iei si rabdarea cu tine! Sa ai un buzunar unde sa ascunzi teama si sa iei toate zambetele din lume cu tine, oricum o sa-ti para prea putine cand ii zambesti bebeului. In celalalt buzunar pune optimismul ; toate visurile pe care ti le-ai facut despre bebe nu mai sunt de gasit pentru ca se materializeaza…. Vine bebe! Si cand iti tii puiul in brate prima data, multumeste-i lui Dumnezeu pentru tot si bebelusului ca te-a ales pe tine sa fii mamica lui / ei.

miercuri, 6 aprilie 2011

Astăzi se va săvârşi prima denie din anul bisericesc

Biserica Ortodoxă se află în Săptămâna a V-a din Postul Sfintelor Paşti. În această săptămână se vor săvârşi două slujbe speciale, unice în cursul anului bisericesc numite denii. Prima denie va fi săvârşită astăzi, 06 aprilie, când în bisericile ortodoxe se va citi integral Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Totalizând peste 250 de stihuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este unul din cele mai frumoase imnuri liturgice şi cel mai amplu dintre toate canoanele Bisericii Ortodoxe, fiind numit şi Canonul cel Mare, şi a fost alcătuit de Sfântul Andrei, Episcopul Cretei, în secolul al VIII-lea. Acest canon ne învaţă în mod concret cum să facem pocăinţa, şi anume să ne cercetăm cugetul punând faţă în faţă faptele noastre, starea duhovnicească a sufletului nostru cu diferitele personaje ale Vechiului şi ale Noului Testament. Ne îndeamnă să vedem cum nu am urmat faptelor celor bune ale drepţilor Vechiului şi Noului Testament, ci din contră am urmat faptelor celor rele ale personajelor negative pe care le întâlnim în Sfânt a Scriptură, iar în faţa acestei constatări Canonul ne îndeamnă să nu cădem în deznădejde, ci să ne întoarcem cu pocăinţă spre Dumnezeu, Cel care poate să ne schimbe sufletul. Vineri, 08 aprilie, se va săvârşi Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Această slujbă a fost introdusă în amintirea unui eveniment petrecut în anul 626, în Constantinopol, când cetatea a fost atacată de perşi şi de avari, iar patriarhul Serghie al Constantinopolului, luând icoana Născătoarei de Dumnezeu, a înconjurat împreună cu poporul cetatea, pe zidurile ei, şi Născătoarea de Dumnezeu a intervenit ajutând dreptcredincioşii să-i învingă pe atacatori. Acest acatist este săvârşit în Postul Mare ca o mulţumire adusă Maicii Domnului, fiind un imn de laudă şi cinstire pe care credincioşii ortodocşi îl închină Născătoarei de Dumnezeu.

marți, 5 aprilie 2011

28 de saptamani...


Au trecut 28 de saptamani,bebita este din ce in ce mai nerabdatoare sa cunoasca lumea ,ceea ce ne ingrijoreaza pe toti.Sunt nevoita sa stau din nou la pat...greu ...dar merita ...mai avem putin ...totusi azi voi iesi trebuie sa fac un lucru important pentru suflet,sper ca nu va fi agitata si grabita sa vina pe lume...caci unde este mai bine decat in pantecele mamei?!

vineri, 1 aprilie 2011

Naşterea. Ce am înţeles eu până acum.


Se apropie momentul. E clar. Stau cu urechile din ce în ce mai ciulite la orice relatari despre nastere.

Cu sarcina ne-am lamurit: daca stai linistita si esti atenta la semnalele trimise cu constiinciozitate de propriul corp, e bine! Cu un doctor bun şi puţin noroc (cum recunosc că am avut eu) totul merge de la sine.
Orice om normal (care nu e însărcinat) ar deduce de aici că şi naşterea va merge la fel: de la sine. Stai acasă, încep contracţiile, te duci la spital, împingi puţin, iese copilul, vine laptele… gata: suntem părinţi!

O să pun neîncrederea mea în acest scenariu pe seama sarcinii. Fie! Sunt eu o gravidă care vrea să ştie tot, dar absolut tot ce se întâmplă în timpul naşterii. Sunt convinsă că lucrurile merg mult mai usor „de la sine“ dacă ştii la ce să te aştepţi.

Aşadar, citesc cu aviditate cărţi de specialitate dar şi relatări personale, subiective, despre naştere. Fiecare gen literar e fascinant în felul său.

La capitolul „literatura de specialitate“ nu pot recomanda nici o carte sau site românesc. Marea revelaţie şi înţelegere a venit citind „Ma grossesse. Mon enfant“ de Frydman & Solal. Faţă de ce am aflat din cartea asta, tot restul „explicaţiilor“ despre naştere par menite să te bage în ceaţă. Cartea asta are explicaţii detaliate despre toate fazele travaliului şi naşterii, folosind termeni tehnici dar explicându-i foarte eficient; în plus are multe desene!
Dar hai să zicem că detaliile tehnice le mai poţi găsi şi în alte părţi. Ce mi-a plăcut în cartea asta este că naşterea nu e descrisă ca o operaţie de apendicită ci ca o naştere: ceva ce nu e nici boală, nici operaţie ci un eveniment natural, resimţit diferit de fiecare mamă care poate şi trebuie să aibă controlul asupra propriului corp. Ce se întămplă în spitalele româneşti este un fel de cedare temporară a drepturilor către personalul medical si para-medical (orice asistentă are dreptul să urle la tine şi să-ţi spună ce să faci, cum să stai şi eventual să nu te mai smiorcăi atâta). Ce am înţeles eu din cartea asta este că naşterea este cu atât mai plăcută (vreau să zic mai puţin traumatizantă pentru mamă şi copil) cu cât femeia este încurajată să participe activ: să ia decizii, să se mişte când vrea, să primească copilul imediat după naştere (dacă vrea), să fie ţinută de mână, să strige, să cânte, să fie însoţită de soţ, iubit, căţel, purcel.

Mâine am consultaţie cu un doctor de la Life Memorial Hospital,vreau sa vad cum este si la un spital privat,daca imi garanteaza doctorul ca va fi langa mine la nastere cred ca voi opta pentru sistemul privat ,este mai sigur si iti ofera respectul care la spitalele de stat lipseste cu desavarsire...

De ce fugi de spovedanie? – o scrisoare cu felii de bucurie…

Doamne ajută. La începutul şi sfârşitul posturilor am discuţii cu tineri care fug de spovedanie. Uneori, cei care fac marele pas spre spovedanie au timp sa imi scrie ce au simţit. Iată o scrisoare primită în Postul Crăciunului 2007. Cred că vă va fi de folos…
“Gata! Am reuşit. m-am dus de dimineaţă şi m-am spovedit şi a fost extraordinar. simţeam aşa că respir, îmi venea să alerg, să plâng de bucurie. am avut mii de “tone” de energie în mine. deşi ştiam că altă cale nu am, îmi era teribil de frică. nu pot să îţi exprim acum cum a fost aseară şi toată noaptea când nu am închis un ochi. nu credeam că diavolul te chinuie în halul ăsta… FIZIC…fizic, Danion, nu îmi vine să cred. am căzut într-o depresie profundă aseară, am plâns, mă durea capul de simţeam că plesneşte. Mă simţeam dintr-o dată atât de mic atât de fragil. chiar dacă m-am pregătit temeinic înainte, aseară totul părea dărâmat, tot ceea ce construisem până atunci. simţeam că nu sunt capabil să mă spovedesc ca o să moor de ruşine… Nici nu pot să îţi spun prin ce am trecut aseară. toată noaptea nu am închis un ochi. eu stau la casă şi îţi spun că e prima dată când am auzit aşa ceva. un zgomot venea din pod. nu ştiu ce era, şoareci pisici, dinozauri…dar făceau un zgomot groaznic. nu atât de tare dar foarte stresant. ai auzit de picătura chinezească? cam aşa era. de dimineaţă am vomat, eram alb la faţă şi tremuram. Danion!!!! nu am păţit aşa ceva în viaţa mea??? tot timpul îmi ziceam că nu pot că nu pot că nu pot. am plecat de acasă f devreme.. era încă întuneric şi cum am intrat în biserică au trecut toate Danion….toate…chiar simţeam că nu mai am răbdare să stau la rând şi că vreau eu primul să mă duc să îmi spun nenorocirile…şi alt lucru de care m-am uimit… Nu m-am bâlbâit!! nici măcar puţin. parcă nu mai vorbeam eu…parcă nu eram eu…vorbele veneau de la sine fără mari eforturi. acum când mă gândesc îmi vine iar să plâng…mulţumesc Danion… pentru tot ce ai făcut pentru mine şi prietena mea… Şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ai venit în calea mea să îmi dai câţiva pumni şi palme să ne trezim… Mă simt atât de uşurat şi parcă miroase altfel Crăciunul acum…e cel mai frumos cadou dat de Moş Crăciun…

Doamne ajută!”

Dau mărturie că, de-a lungul ultimilor ani, am primit multe mărturii similare. Nu am găsit pe nimeni care să regrete că s-a spovedit (am găsit doar pe câţiva nemulţumiţi de duhovnicul la care s-au spovedit, dar atât…) Deci, dacă încă mai şovăiţi să vă spovediţi, gândiţi-vă şi de ce mare bucurie staţi departe… Puteţi primi iertare de păcate… Merită să şovăiţi?

sursa:http://www.danionvasile.ro/blog/2008/03/11/de-ce-fugi-de-spovedanie-o-scrisoare-cu-felii-de-bucurie/

luni, 21 martie 2011

PARACLISUL CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU, MARE DASCAL AL LUMII SI IERARH


PARACLISUL CELUI INTRE SFINTI PARINTELUI NOSTRU, MARE DASCAL AL LUMII SI IERARH, GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, FACATORUL DE MINUNI

Asculta mai multe audio clasica

sâmbătă, 19 martie 2011

Cea mai fericita perioada din viata mea!


Stau si ma gandesc, vorba lui Creanga, ce repede a trecut vremea, si iata ca am implinit deja sase luni de sarcina! Ma uit cu uimire la burtica mea care se rotunjeste din ce in ce mai mult in fiecare saptamana si nu-mi mai permite sa fac cu aceeasi usuruinta miscarile pe care le faceam acum cateva luni.
Dar, trecand peste acest neajuns, imi traiesc cu bucurie perioada asta, care mi se pare cea mai frumoasa din viata mea, pentru ca ma simt speciala si rasfatata de toata lumea, mai ales de sotul meu care se poarta cu mine mai atent ca niciodata. Asadar, mi-am zis sa profit din plin de aceste clipe, pe care le mai intalnesc doar daca o sa vina pe lume si al doilea bebelus, care sper sa fie un baietel . Dar oricum, prima sarcina este unica pentru orice viitoare mamica.
Vineri seara am aflat ca nasa mea este insarcinata si acum trece prin "placuta" perioada de greturi si somnolenta. Dar ceea ce vreau sa subliniez este ca m-am bucurat atat de mult cand am aflat ca si ea va avea un bebelus, pentru ca acest lucru mi-a amintit de toate trairile mele de acumsaseluni, de bucuria aflarii vestii ca voi fi mamica, de greturile pe care le-am avut si eu in primele luni.
Acum sunt mai in masura sa fac o comparatie cu reactia pe care am avut-o anul trecut, cand o alta prietena de-a mea a ramas insarcinata, si am intrebat-o doar de complezenta cum se simte, daca isi doreste baietel sau fetita... fara sa ma sensibilizeze prea mult faptul ca o sa aiba un bebelus.
Cu nasa a fost total diferit, si astfel mi-am dat seama ca o mamica intelege incomparabil mai bine o alta viitoare mamica. Imi place la nebunie perioada asta!

vineri, 18 martie 2011

Noul mitropolit al Clujului este ÎPS Andrei


Noul arhiepiscop și mitropolit al Clujului, ales astăzi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este ÎPS Andrei Andreicuţ. Acesta a obținut 29 din cele 46 de voturi exprimate.


Alegerile au avut loc astăzi în sala Sinodală a reședinței patriarhale.

Candidații la scaunul vacant de arhiepiscop și mitropolit al Clujului au fost Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Preasfinţitul Irineu Pop-Bistriţeanul. Sfântul Sinod nu a mai adăugat un al treilea candidat. Din 46 de voturi, arhiepiscopul Andrei Andreicuț a obținut 29, iar episcopul-vicar Irineu Pop-Bistrițeanul 17.

Arhiepiscopul Andrei Andreicuţ s-a născut în 1949 la Oarţa de Sus, pe teritoriul judeţului Sălaj din perioada interbelică. A absolvit Facultatea de Construcţii CFR a Politehnicii din Bucureşti, iar ulterior Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

A fost hirotonit preot în 1978 şi şi-a început slujirea în Turda, unde a amenajat o capelă şi a desfîăşurat o misiune bogată, din punct de vedere pastoral şi social. În 1985 a fost mutat în Episcopia de Alba-Iulia, în parohia Maieri I. A fost hirotonit episcop-vicar al Alba-Iuliei în 1990, devenind la scurt timp episcop titular.

A fost ridicat la rangul de arhiepiscop în 1998, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat Episcopia de Alba-Iulia la rangul de Arhiepiscopie. Arhiepiscopia de Alba-Iulia este considerată foarte activă din punct de vedere duhovnicesc şi social. A fost ales candidat la alegerea mitropolitului Ardealului, în 2005, a câştigat după primul tur, dar în urma celui de-al doilea tur a fost ales actualul mitropolit Laurenţiu Streza. Acest fapt a contribuit la iniţierea de către mitropolitul Bartolomeu Anania a unui proiect mai vechi, de înfiinţare a Mitropoliei Clujului, votat de Sfântul Sinod al BOR. Arhiepiscopul Andrei este considerat în acest sens ca un continuator firesc al misiunii mitropolitului Bartolomeu.



sursa:http://www.ziuadecj.ro

luni, 7 martie 2011

Începe slujba Sfăntului Antrei Criteanul


În prima săptămână a Postului Mare în care ne aflăm acum, se săvârşeşte în toate bisericile ortodoxe slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul se săvârşeşte în prima şi în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marţi, miercuri şi joi, în cadrul slujbei numite Pavecerniţa Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărţite în patru părţi, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite „Denia Canonului celui Mare", când se cântă integral.
Canonul este alcătuit din nouă secţiuni numite „cântări", compuse, la rândul lor, din strofe (tropare), între care se intercalează rugăciunea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!".

Troparul care deschide fiecare din cele nouă cântări, numit „irmos", adică „legătură", se cântă o dată la început şi se repetă după parcurgerea troparelor cântării respective. De fiecare dată când se rosteşte rugăciunea „Miluieşte-mă...", se face şi o metanie - o plecăciune până la pământ - , rostul metaniilor fiind acela de a angaja în rugăciune persoana umană, în integralitatea sa: trup şi suflet. (În mănăstiri se fac trei metanii pentru fiecare din cele aproape 300 de tropare).

Canonul este numit „cel Mare", atât pentru lungimea lui, cât şi pentru înălţimea şi fineţea ideilor pe care le cuprinde. Dacă un canon liturgic obişnuit cuprinde până la 30 de strofe, canonul Sfântului Andrei are peste 250. În privinţa conţinutului, Canonul cel Mare împleteşte marile teme bibilice (Adam şi Eva, raiul şi căderea în păcat, Noe şi potopul, David, pământul făgăduinţei, Hristos şi Biserica) cu mărturisirea păcatului şi pocăinţa.

Mai mult, aşa după cum spune Părintele Alexander Schmemann, în lucrarea sa, „Postul cel Mare", „evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieţii mele, faptele lui Dumnezeu din trecut, ca fapte îndreptate spre mine şi mântuirea mea, tragedia păcatului şi a trădării, ca drama mea personală".
Credinciosul care participă la slujba Canonului este luat parcă de mână şi purtat într-o lungă călătorie, care începe cu facerea lumii şi continuă până dincolo de pragul acestei vieţi, în veşnicie; pe parcursul întregii călătorii este invitat să privească şi să cugete la diferitele momente ale istoriei mântuirii. În cadrul acestui proces, descoperă că nu este un simplu spectator, ci se vede pe sine participând direct la fapte şi întâmplări pe care mai înainte le-ar fi considerat exterioare, străine lui.
Să ne grăbim cu sufletele pline de bucurie și râvnă către Domnul și să creștem cât mai mult duhovnicește în acest post.

De astazi a început Postul cel Mare

De astazi am intrat in Postul Mare, o perioadă de şapte săptămâni pe care Biserica a rânduit-o pentru pregătirea credincioşilor in vederea întâmpinării cum se cuvine a celei mai mari sărbători a creştinătăţii: Învierea Domnului. Este cel mai aspru post din cele patru posturi mari de durată de peste an, dându-se dezlegare la peşte doar de doua ori: la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor. Perioada aceasta de post durează 7 săptămâni, din care 6 săptămâni este Postul propriu-zis, iar săptămâna a VII-a este numită Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se distinge de cele 40 de zile de post printr-un post şi mai sever şi printr-o intensificare şi mai mare a pregătirii duhovniceşti pentru Înviere. În timpul Sfinţilor Apostoli, această Săptămână a Patimilor a fost săptămâna de post cea mai intensă, iar Biserica Ortodoxă a păstrat Săptămâna Patimilor ca fiind distinctă de restul perioadei de post. Cele 40 de zile de post au fost adăugate mai târziu şi ca pregătire rituală, ca o şcoală de pregătire duhovnicească a celor care urmau să fie botezaţi. În această perioadă de post Biserica ne invită la curăţire sufletească şi trupească prin participarea la sfintele slujbe, prin spovedanie şi Împărtăşanie şi la săvârşirea cu mai multă râvnă a faptelor bune.

Slujbe specifice primei săptămâni şi Postului celui Mare

Din această primă săptămână a postului mare în bisericile noastre se oficiază mai multe slujbe specifice. Astfel seara se oficiază Pavecernița Mare împreună cu Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul. O altă rugăciune specifică perioadei Postului Mare este Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, rugăciune care este prezentă în cadrul slujbelor din post, de luni până vineri. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite săvârșită în Postului Mare. Această liturghie este una dintre slujbele specifice Postului mare și ea se va oficia în zilele de peste săptămână, de luni până vineri, sâmbătă și duminică oficiindu-se liturghii depline: a Sfântului Ioan Gură de Aur (sâmbăta) și a Sfântului Vasile Cel Mare (în primele 5 duminici din Post).

Postul cel mare - semnul libertăţii şi al biruinţei

În înţelepciunea ei Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători să fie o perioadă specială, de pregătire a creştinului, prin post şi rugăciune. Pentru noi, cei de astăzi, a posti este tot mai greu. De ce? În primul rând pentru că nu mai cunoaştem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înţelegere mai profundă a omului – trup şi suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemaţi să-l curăţim şi să-l transfigurăm împreună cu sufletul A posti înseamnă a ne îngriji în aceiaşi măsură de trup şi de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Pentru a ajunge la această măsură a postului duhovnicesc o treaptă absolut necesară este împlinirea postului trupesc. Acesta nu este un simplu regim alimentar, ci este mai ales un mijloc de disciplinare a simţurilor, a instinctelor şi a întregii noastre fiinţe. Temeiul acestui post (trupesc) îl avem din exemplul vieţii edenice (rai) şi din experienţa de veacuri a Bisericii. Ce ne propune Biserica pentru înţelegerea sensului duhovnicesc al postului: 1. Ocolirea pricinilor de cădere 2. Paza simţurilor: mai puţin tv, radio, presă, mai puţină mâncare – chiar şi de post - , mai multă grijă pentru ce vorbim sau ascultăm 3. Disciplinarea vieţii noastre prin participarea la slujbele Bisericii, programul de viaţă duhovnicească, milostenie Nu putem să ajungem la bunătate dacă mai înainte nu am stârpit răutatea din noi, nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne interesează cel de lângă noi. Pe de altă parte, se uită un lucru esenţial: postul este prin excelenţă o stare a Bisericii, o împreună lucrare a tuturor şi a fiecăruia în parte pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi nu în ultimul rând – acum Postul cel Mare – este vremea în care trebuie şi putem să ne înmulţim rugăciunile şi să ne curăţăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greşelile şi neputinţele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiţi sufleteşte şi trupeşte să putem primi înăuntru fiinţei noastre pe Hristos cel viu, arvuna învierii noastre. Doar aşa înţeles postul îşi justifică sensul şi exprimă în acelaşi timp semnul libertăţii şi al biruinţei. Îndrăzniţi, acesta este îndemnul lui Hristos. Pr. Sabin Vodă

sursa:mail