.....si ne vom cunoaste bebita.
Si realizez cat de repede trece timpul , ca de la un ghemtoc mic pe care de abia il percepeam , ai crescut si ai tot crescut pana ai devenit copilasul care se misca mereu mereu in burtica mea muuult prea mica pentru cat esti tu de voinica . Foarte dragute momente , si foarte patrunzatoare sentimente . . . Pentru ca mi-am dorit atat de mult sa te pot pastra , sa cresti mare acolo si sa ne umpli pe toti de fericire atunci cand te vei naste ...
Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca teama incepe sa dispara , fiind inlocuita de sentimentul coplesitor al dragostei si nerabdarii de a te cunoaste .. Si parca 8 luni au trecut atat de repede incat intr-un anume fel nici nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca suntem 2 de acum . Si totusi , momentul se apropie , si toate trebuie sa fie pregatite pana atunci . Mari "achizitii " nu am facut , si nu din cauza unor superstitii ci din simplul motiv ca nu simt sa cumpar "tone" de hainute , baxuri de pampersi , sau jucarioare dupa momentul in care te voi tine in brate .Asta e un feeling personal , si stiu ca majoritatea mamicutelor si-au facut stocuri intregi , insa ... eu sunt altfel . Am cumparat hainute pentru maternitate , camasi de noapte pt mine, halat , prosopele , si trebusoare din aceastea . Intr-un fel ,cand intru in magazine de bebe si vad atatea hainute si jucarele frumoase , imi zic ca poate ar trebui sa trec peste conceptiile mele si sa dau frau liber cumparaturilor ....insa de fiecare data ceva ma opreste ...eh , cine stie? Hormoneii ma fac poate atat de dificila ;)
Cat despre ceea ce se intampla in "lumea de afara " , iti pot spune ca mami ta a avut 2 zile foarte grele din cauza unor dureri insuportabile de burtica,si nu a putut sa-si petreaca ziua de nastere . Cauza o stim: am iesit putin la plimbare , si dupa acest episod 2 zile nu am mai avut pace si liniste ,nu am ascultat sfatul doctorului. Dar ..au trecut si acum suntem bine din nou , tu esti la fel de activa si eu pot sa stau pe scaun sau in picioare,dar nu mai mult de o ora. Mi-e dor de iesirile in parc ,de condusul masinii de drumurile la Bucuresti....dar ma consolez cu ideea ca mai este putin si apoi imi voi relua activitatea ...
Taticul tau e si el nerabdator , poate mai ceva ca tine , si de fiecare data cand zic ca nu mai rezist si ACUM vreau sa nasc imi zice :" nuuu , trebuie sa o mai lasam acolooo ", e simpatic taticul tau sa stii ... il vei cunoaste in curand...
Postări
